Portofoliu

Lucrez la Radio din 1998, imediat după terminarea facultăţii. Deşi se fac în curând 12 ani de atunci, nu m-am plictisit încă. Ok, mai am şi momente în care aş face şi altceva. Atunci scriu. Încă mă rătăcesc pe coridoare. Îmi place să trec prin holul de lângă studiourile unde repetă orchestra şi Corul, îmi place să vorbesc cu oamenii, îmi place să-i ascult. Nu-s două zile la rând în care să am de făcut aceleaşi lucruri. Acum fac programe de matinal pentru diaspora (yeah, go figure) şi scriu despre o Românie ciudată, pe care n-o văd mulţi. Sunt acolo în fiecare dimineaţă, în jur de ora nouă, dar nu stau mult, fac ce am de făcut şi-am şters-o, am locuri de văzut şi oameni de întâlnit, copii de crescut şi cărţi de răstălmăcit…

În anul 2003 am început să scriu la Liternet. Am fost mai întâi colaborator, apoi redactor din echipa de voluntari care întreţineau Liternet-ul (după încă un an am început să postez articolele altora şi să redactez cărţi scrise de persoane uluitor de talentate, între care George Mureşan mi-a devenit apropiat prieten) şi, în cele din urmă, m-am transformat într-o umbră politicoasă. De fapt, acolo a început şi acest blog, pe vremea când noţiunea de blog era destul de ceţoasă. Nu îi spuneam blog, ci rubrică săptămânală. Toate articolele publicate de Liternet sunt listate în pagina de autor. Din păcate, unele link-uri dau eroare, dar au rămas destule încă valide. Acolo veţi găsi şi altfel de poveşti, scrise pe vremea când nu aveam copil. Acolo am scris primul an din viaţa Irinei, la îndemnul Deliei Oprea. Acolo aveam 100 de cititori constanţi, mulţi dintre ei s-au ţinut după mine, indiferent de adresa pe care scriam. Liternet-ul a fost prima mea iubire, în materie de scris online. PDF-ul cu Irina intitulat “Primele o mie şi una de nopţi” a fost realizat de Juby (Iulia Cojocariu) căreia nu am apucat să-i mulţumesc destul. O fac acum.

În perioada 2004-2009 am frecventat forumul şi site-ul Desprecopii.com. Mai întâi ca vizitator, apoi ca aspirantă la statutul de mămică, apoi ca viitoare mămică. Am început să scriu pentru Desprecopii, la început de drag, apoi ca jurnalist. Momentul în care administratorii mi-au propus să îmi şi plătească aceste articole a fost unul cum nu se putea mai potrivit. Am tradus, am adaptat, am sintetizat, am bătut la uşi, am cerut interviuri, poze, exclusivităţi. Am scris enorm pentru timpul pe care îl aveam de fapt la dispoziţie. Am fost şi moderator al acestui forum, împreună cu Oana. Ca şi Oana, ca şi Ale, ca şi multe dintre bunele mele prietene de azi, am râs, am plâns, am moderat mesaje, poze, concursuri, ne-am enervat, am apărat onoarea corpului de admini şi mozi, am fost înjurate sau linguşite, simpatizate sau, dimpotrivă, urâte de moarte. Desprecopii a fost Alma Mater pentru mine, a fost o oportunitate de a bate la uşi la care altfel poate nici nu m-aş fi gândit să bat, un loc unde am învăţat să organizez campanii umanitare şi strângeri de fonduri, un site cu ajutorul căruia m-am îmbogăţit enorm, atunci când Sabina, Sebi, Mihăiţă, Alesia şi încă alţi câţiva au reuşit să scape cu viaţă. Puţin şi datorită timpului investit de mine şi de ceilalţi mozi în acele campanii. A fost un loc în care m-am simţit acasă. Apoi am crescut.

Mai jos veţi găsi câteva articole semnate de mine, scrise, traduse, redactate pentru Desprecopii.com, articole care, din păcate, nu apar în motoarele de căutare lângă numele Andreea Demirgian. Am pus doar un pasaj introductiv şi link-uri spre site-ul Desprecopii.com din respect pentru cei care au plătit pentru aceste articole. Consider această pagină portofoliul meu profesional şi nu o încălcare a drepturilor de autor.

2009

1. Cât de vitregi sunt părinţii vitregi

A deveni tată vitreg sau mamă vitregă este una dintre cele mai mari provocări din vieţile adulţilor. Dar dacă vă veţi strădui să înţelegeţi nu doar ce simt ceilalţi ci şi ce simţiţi chiar voi înşivă, e posibil să descoperiţi că în viaţă nu e ca în filme. Uneori e chiar mai palpitant. Nu uitaţi însă că aveţi de-a face doar cu un copil (sau doi sau mai mulţi) a căror bună dezvoltare depinde şi de dumneavoastră. Nu faceţi însă o obsesie din asta. Cereţi ajutorul părinţilor dumneavoastră, ajutorul soţului şi al prietenilor.

2. Verdict: Sindrom Down

Verdictul poate cădea ca o bomba peste tine. Atunci când afli că e posibil să aduci pe lume un copil cu Sindrom Down, eşti în faţa celei mai dificile alegeri: ce faci? Aduci pe lume un copil care va depinde de tine toată viaţa sau alegi să faci asa-zisul avort terapeutic? Este o alegere foarte grea!  Din acest articol vei afla ce este Sindromul Down, ce probleme au copiii cu Sindrom Down, simptomatologia SD, dacă există o predispoziţie pentru a naşte un copil cu SD, dacă poate fi depistat în timpul sarcinii şi metodele de diagnosticare, dar cel mai important este că vei citi câteva rânduri despre cum să faci faţă acestei veşti.

3. Discuţii delicate: Ghid pentru mămici de fetiţe
In copilarie, copiii pun multe intrebari si fiecare dintre ele trebuie considerata o oportunitate pentru parinti de a-i educa. Nu evitati intrebarile incomode sau sensibile. Raspunzandu-le si clarificand temele, copiii primesc informatiile de care au nevoie atunci cand le cer si sunt inca o data asigurati ca parintii sunt dispusi sa discute si nu evita conversatiile. Deci nu trebuie neaparat sa asteptati ca fiica dumneavoastra sa va intrebe despre pubertate si menstruatie. Momentul ideal, spun specialistii, este putin inainte de a intra in pubertate. Atat fetele, cat si baietii trebuie sa stie ce schimbari vor avea loc in corpul lor.

4. Ce simţi când îţi vezi copilul crescând?

“Parca ieri ma gandeam ce nume sa-i pun si azi are buletin. A trecut prea repede si din ce in ce mai des constat ca nu mai pot tine pasul cu ea. Cred ca a venit momentul sa-i dau aripi, s-o las sa se mai si loveasca…”

2008

1. Copilul unic la părinţi

Se spune de multe ori despre copiii care sunt singuri la parinti ca-s egoisti, singuratici, rasfatati peste masura si convinsi ca doar lor li se cuvine totul. Dar acestea sunt doar idei preconcepute. Familiile cu un singur copil au o cu totul alta dinamica fata de cele in care sunt mai multi copii. Exista si avantaje si dezavantaje in a avea un singur copil. Cum sa rasturnati situatia in favoarea dumneavoastra? Desprecopii.com va ofera cateva idei si solutii.

2. Când şi cum  spunem copiilor că sunt adoptaţi?

Aceasta este una dintre întrebările cele mai dificile la care va trebui să vă răspundeţi. Specialiştii consideră că e mai bine să-i spuneţi copilului cât mai devreme că este adoptat, dar când vă veţi gândi cum să o faceţi, veţi experimenta aceeaşi teamă pe care toţi părinţii o simt când trebuie să le vorbească despre sex copiilor lor adolescenţi.

3. Un calendar sentimental

Suntem celebri pentru felul în care stim sa ne sarbatorim sfintii, primul sarut, prima masina, ziua in care ne-am casatorit, ziua in care am descoperit ca vom avea un copil, ziua in care am inceput un nou drum… Va oferim un calendar sentimental, cu sarbatorile unui grup de mamici, membre ale comunitatii DC. Poate citindu-l veti simti bucuria lor si le veti impartasi fericirea de a auzi intr-o zi din gura unui copil aceasta intrebare: VREI SA FII IUBIREA MEA?

4. Mame vitrege?

Cand spuneti mama vitrega, la ce va ganditi? Automat, in minte ne vin Alba ca Zapada si planurile letale ale reginei-vrajitoare, sau Hansel si Gretel si povestea lor nefericita, Cenusareasa si cele trei surori… Mamele vitrege sunt, a priori, personaje negative. Cu toate astea, mamele vitrege sunt femei obisnuite, ca mine si ca tine, care dintr-un motiv sau altul se trezesc in situatia de a creste copilul altei femei. Poate acest articol si spicuirile din discutiile de pe forumul Desprecopii.com va vor ajuta cand veti fi intr-o situatie asemanatoare: de o parte sau alta a baricadei, nu uitati, si mamele sunt oameni.

5. Când un părinte moare

Nu am scris  acest articol cu inimă uşoară, ci cu intenţia de a veni în ajutorul unei mămici sau al unui tătic, pentru atunci când nicăieri nu pare să fie nici o lumină. Am căutat pe internet metode de a-ţi ajuta copilul să depăşească moartea prematură a unui părinte. Nu prea există informaţii. Aşa că după ce am citit destule pagini în limba engleză, am alcătuit un mic ghid de supravieţuire, în speranţa că va fi de folos cuiva şi că Desprecopii.com va fi, ca în atâtea alte situaţii, o insulă pe o mare agitată.

6. Infertilitatea, pe înţelesul celor mai norocoşi

Infertilitatea afecteaza intens sufletul unei femei atunci cand cel mai mare vis al ei este sa devina mama. Si totusi se intampla des: aproximativ una din 6 femei care decid sa aiba un copil, nu il poate concepe. Exista multe cauze care pot justifica aceasta statistica nedreapta: trompele lui Falopio obturate, insuficienta ovariana, tulburari hormonale, expuneri la substante toxice sau un numar scazut de spermatozoizi, pt a mentiona doar citeva dintre ele… Dincolo de explicatii exista o durere a sufletului pe care cei mai norocosi trebuie sa incerce sa o aline.

7. Despre bărbaţii care îşi părăsesc familia

Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil. Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici. Si intr-o zi te trezesti ca pleaca…

8. Cum ne-a schimbat diabetul viaţa

“Nu stiam despre diabet decat ca nu ai voie sa mananci dulce, ca faci insulina sau iei pastile care sa mentina glicemiile bune. Imediat ce am citit mai multe despre diabetul la copii, mi-am dat seama ca semnele bolii au fost, dar nu le-am recunoscut noi…”

9. Sapte sfaturi pentru mame singure

E greu sa fii mama singura. Trebuie sa-i oferi in fiecare zi copilului tau dragoste si grija cat pentru doi. N-are cine sa te ajute la treburile casei, n-are cine sa-ti ajute copilul la lectii, sa-l duca la inot sau la balet. Si mai mult decat atat, de cele mai multe ori, a fi mama singura inseamna o permanenta lupta pentru supravietuire financiara. Dar a fi mama singura are si parti bune. Ca de exemplu, nu trebuie sa te rupi intre copil si sot. Ai mai mult timp pentru tine, atunci cand copilul doarme si toate celelalte treburi ale casei sunt rezolvate sau mai pot astepta. Exista cateva trucuri pentru a-ti usura situatia. Trebuie doar sa vrei sa le pui in aplicare. Iata 7 sfaturi  pentru a-ti face viata mai frumoasa.

10. Primele zile acasă cu gemeni

Forumul desprecopii.com este unul dintre putinele spatii virtuale romanesti in care se vorbeste despre gemeni. Mamicile de gemeni au propriul lor locsor, pe care poti si tu sa incepi sa il frecventezi. Sarcinile cu gemeni sunt speciale, nasterile sunt adeseori premature si nimic nu e mai important decat sa gasesti in permanenta un sfat, o vorba buna, o parere, chiar si la ore la care pediatrii, soacrele, cea mai buna prietena si vecinii de palier dorm linistiti. Ca sa te ajutam sa gasesti macar cateva raspunsuri la intrebarile care poate te tin treaza, am intrebat cativa parinti de gemeni si tripleti ce ar fi vrut sa afle inainte sa aduca bebelusii acasa. Aflaţi şi cum dorm gemenii.

Ori poate vă interesează Alăptatul Stereo – Poziţii pentru alăptarea gemenilor

11. Semne că se droghează

Are ochii tulburi? Doarme la ore ciudate? Lipseşte de la şcoală? Au dispărut obiecte de prin casă? Hmmm, trebuie să citeşti acest articol!

12. Adevărul despre taţi

Asadar, o sa fii tatic, in curand. Sau esti deja tatic. Esti in impas. Iti vine sa-ti iei campii. Nu dispera, au trecut si altii prin asta si au supravietuit. Cum o sa fie? Cum o sa ramai intreg la minte? Pentru toti cei speriati care braveaza si fac pe curajosii, dar in adancul sufletului vor la mama, i-am intrebat pe cativa tatici cum li s-a schimbat viata dupa venirea pe lume a copiilor.

13. Momentul perfect pentru a deveni părinţi

Cand e momentul să ai un copil? La 22 de ani? La 36? Imediat dupa facultate? Sa astepti pana capeti promovarea? Pana ai masina? Pana ai casa destul de mare pentru un copil? Ce e mai important? Disponibilitatea de a-ti creste copilul sau destui bani sa-ti permiti orice pentru copilul tau? Daca inca mai stati pe ganduri, dati o raita pe forumul desprecopii. Veti descoperi ca sarcina poate fi o perioada minunata, ca nasterea este uneori o experienta de-a dreptul mistica, ca puteti supravietui primelor zile cu copilul acasa si ca de pe la doi ani incolo…Sunteti pe un site despre copii. Deci sunteti pe drumul cel bun.

14 . Toţi Taţii sunt Filosofi:  Şerban Huidu şi Mihai Găinuşă

Şerban: Cine spune că nu e speriat şi că nu se gândeşte cu groază la viitor, minte. Faptul că ai responsabilităţi, nu ştii dacă o să te descurci, se schimbă priorităţile… e frica de necunoscut care aici se amplifică pentru că se combină şi cu o responsabilitate enormă… Cine spune că nu e panicat sau că nu l-a interesat… nu cred că e tată… Poate să vină, să depună şi să plece, dar meseria asta de tată e ceva mai complicată.
Mihai: Să stea liniştiţi, le confirmăm noi: e aşa cum se gândesc ei …
Şerban: … chiar mai rău!
Mihai: … şi ca să parafrazez un slogan, viitorul sună tare! Deci, să doarmă cât mai au timp!

15. Andrei Gheorghe: ce cred bărbaţii despre copiii mici şi foarte mici.

Copiii până în trei ani sunt în lumea lor şi foarte plăcuţi la pipăit. De la trei ani încolo se schimbă… Nu zic că în ziua în care au împlinit trei ani, gata! Dar atunci, în jurul acelei vârste, am simţit eu că ceea ce numeam mai devreme structură moleculară e şi purtătoare de ADN şi, mai ales, purtătoare a ADN-ului meu! La trei ani încep să comunice, să-ţi întoarcă răspunsurile, ai un dialog, mic cum e el, dar este! Avantajul e că sunt foarte drăguţi şi, inevitabil, atrag zâmbete. Începi să vezi gesturi mici pe care cumva le identifici ca făcând parte din tine.

16. Bianca Brad: Mulţumesc, Desprecopii

“ Când căutam răspunsuri care să mă ajute să înţeleg prin ce trec, am ajuns pe site-ul desprecopii.com, unde am dat de articolul despre “Durerea pierderii unei sarcini “, pentru care le-am fost recunoscătoare celor care l-au tradus şi afişat. Apoi am ajuns pe forum unde, cu surprindere, am găsit mesaje pline de compasiune, scrise de câteva mămici, fără să ştie dacă eu le voi vedea sau nu! Dragi mamici, vă mulţumesc că mi-aţi fost alături cu gândul! Nu aveţi idee cât de de mult m-au ajutat cuvintele voastre! Atât de mult…cu atât de puţin! Vă mulţumesc…vă mulţumesc…vă mulţumesc!”

17. Dragoş Rouă: Natural, numărul 2

“Relaţiile normale dintre un bărbat şi o femeie fibrilează în momentul în care apare un copil. Interesul se mută, zona de atenţie se mută către copil, nu mai este către tine, nu mai poţi să mergi în club, trebuie să ai alte preocupări pentru copil. Mie mi s-a părut natural să devin numărul doi…”

 

2007

1. De ce adoptăm copii?

Cuplurile care adoptă spun că pe lume există două feluri de copii: cei crescuţi în burtica mamei şi cei ce cresc în inima ei. Se mai spune că, dacă ţi-e dat să faci acest pas, vei lua hotărârea la momentul potrivit, adică exact atunci când copilul care ţi-este menit e gata să fie adoptat. Află dacă adopţia ţi se potriveşte.

2. Când copilul nu vorbeşte

Unii copii vorbesc mai devreme decat alţii. Psihologii găsesc explicaţia în faptul că, uneori, abilitatea unui copil de a înţelege limbajul este mult mai dezvoltata decât abilitatea sa de a se exprima. Deci, este foarte posibil ca “piticul” dvs. să se afle la un stadiu în ceea ce priveşte exprimarea şi la un altul, mult mai avansat, în ceea ce priveşte înţelegerea. Cum se stabileşte însă gradul de comunicare al copilului şi cum îl stimulăm să comunice? Care sunt semnele că există o problemă? Care sunt cauzele întârzierii vorbirii? În ce stadiu se află copilul dvs? Cum puteţi îmbunătăţi gradul de comunicare? Ce e de făcut înainte de a merge la specialist?

3. Când mama NU doreşte să alăpteze

Nu există subiect care să stârnească valuri mai mari de pasiune într-o comunitate de mămici, aşa cum reuşeşte să o facă de fiecare dată cuvântul magic: alăptarea. De fiecare dată sunt două tabere: mamele care deîndata ce au pus bebeluşul la sân au fost invadate de un val de endorfine care le-au facut să uite durerile, ragadele, obstacolele… şi cele care s-au speriat, s-au gândit mult dinainte de a naşte dacă vor fi în stare să îşi alăpteze pruncii, ori dacă pe termen lung beneficiile alaptării sunt mai mici decât neplăcerile pe care mama trebuie să le depăşească. Dar ce te faci când mama nu doreşte să alăpteze?

4. Târgul de jucării

Targul de Jucarii s-a bazat pe generozitatea copiilor mici, care de buna voie au renuntat la cateva dintre pluşurile si carticelele lor. Lectia despre generozitate a fost absolvita cu brio de cativa pitici cu varste intre 3 si 6 ani si complimentata de donatiile de jucarii noi. Sumele de la care s-a pornit in jocul acesta de-a licitatia in scopuri umanitare au fost mici. “Prima strigare” pentru o jucarie a fost de cinci lei noi.

5. O aripioară pentru Sebi

Sebi Slăvescu a intrat în viaţa noastră în Septembrie 2006. Abia împlinise 2 ani când l-am cunoscut. Semăna foarte tare cu o cunoştinţă mai veche de-a noastră, pe nume Mihăiţă Hogaş. Aceiaşi ochi vii şi neobişnuiţi, acelaşi ten portocaliu, aceleaşi trăsături ale feţei. Acelaşi diagnostic. Aceeaşi cale de salvare. Aceeaşi sumă uriaşă de strâns într-un timp record: 85000 de euro. Sebi suferă de sindrom Allagile.  Pentru a trăi are nevoie de transplant de ficat. Din fericire, tatăl său a fost acceptat ca donator la clinica Saint Luc din Bruxelles, acolo unde şi Mihăiţă Hogaş a fost salvat.

6. Nadia Comăneci, de pe Puntea Suspinelor pe Calea Scutecelor

La treizeci de ani după ce a cucerit lumea la Montreal, Nadia a păşit de pe Puntea Suspinelor (cum e denumită bârna în jargonul sportivilor) pe Calea Scutecelor.  Mămica în vârstă de 44 de ani n-a avut emoţii nici de data asta, în faţa celui mai greu test din viaţa unei femei: maternitatea. Am avut privilegiul să-i pun câteva întrebări Nadiei despre cum i s-a schimbat viaţa după apariţia lui Dylan Paul Conner.  Interviul a fost realizat pentru şi publicat de DespreCopii.com

7. Zece minute cu Amalia Năstase

“Cel mai mult îmi doresc să înveţe carte şi să fie pe picioarele lor orice s-ar întâmpla cu averea părinţilor lor. Nu ştii niciodată ce se întâmplă.”

8. Liana Stanciu: Teodora înseamnă tot

Teodora este tot. De la ea am invatat ca viata e facuta sa mai vezi si o floare, un gandacel in parc, sa te bucuri ca a zambit, sa te ingrijorezi ca a sughitat mai mult de cinci minute sau ca a regurgitat mai des decat trebuia. Teodora e tot, in jurul ei e tot: e ea, apoi sunt cinci locuri libere, urmeaza Mihai, inca trei locuri libere si abia apoi vine restul lumii…

9. Sarcina, o neaşteptată împlinire pentru Andreea Marin Bănică

“Mi-am lasat mintea si sufletul in mainile lui Dumnezeu si mi-am zis ca, daca El o sa vrea, o sa se intample, daca nu, nu.”

10. Raluca Moianu: Mamă de fată!

“Eu încerc să mă autoeduc, să mă stăpânesc, când soţul meu spune: “ce ştiu eu cu cine apare la uşă? Îmi iau puşcă!” Am zis mai în glumă, mai în serios, o să pun la uşă o tăbliţă cu “Tată rău”. Încerc să-mi spun că ea are viaţa ei, că e vorba despre o altă fiinţă care trebuie să-şi croiască singură drumul în viaţă. Sigur, eu am s-o ajut, dar nu-i voi dicta ce să facă.”

2006:

1. Adopţia, un act divin

A naşte un copil este un act natural, a adopta este un act divin. Este o replică dintr-un film despre adopţie şi un adevăr frumos spus. Trei poveşti de dragoste între bebeluşi şi părinţi. Veţi afla ce înseamnă să iubeşti un copil fără limite şi cum te poţi îndrăgosti la prima vedere de o mogâldeaţă. Cum e posibil să-i iubeşti fără limite, să-i iubeşti uitând că nu-s sânge din sângele tău şi carne din carnea ta? O să întrebaţi, mai ales cei ce nu aveţi copii… Se poate. Dar pentru asta trebuie întâi să îţi permiţi să te îndrăgosteşti de ochii lor frumoşi şi să le simţi singurătatea.

2. Mergeţi cu copiii la teatru!

Un interviu cu Anca Sigartău despre “Baloane Colorate” – o piesă de teatru pentru bebeluşi.

3. Când copilul nu aude şi nu vede

Cum înveti un copil care nu aude si nu vede bine sa mearga, sa vorbeasca, sa se descurce singur? Cât timp îti ia sa îti dai seama ca e ceva în neregula cu un bebelus?

4. Mami, ce înseamnă Moartea?

Imediat ce sunt in stare sa lege cuvintele intre ele, copiii incep sa puna intrebari. Vor sa stie cat mai multe, vor sa inteleaga de ce si, mai ales, sa afle “cum adica…”, indeosebi cand e vorba de notiuni abstracte pe care nu si le pot reprezenta. De multe ori, mirarile si intrebarile lor ne fac sa zambim sau ne pun in incurcatura. Ce inseamna nimic? Ce este aerul? Cum vin pe lume copiii? Dar poate cea mai grea dintre toate este intrebarea despre viata si moarte.

5. Sarcina preţioasă a Iulianei Marciuc

“Îmi amintesc şi acum că noaptea stăteam cu o carte în mână, aprinsesem veioza, copilul urla în braţe, în cealaltă mână ţineam cartea Mama şi Copilul a lui Căpraru, pentru că nu reuşeam să-i dau să sugă… el nu ştia, deşi mă învăţaseră la spital, dar una era în spital, când ele mă ajutau, şi alta era acum, singură. Ţin minte că mi-a fost pur şi simplu jenă să o trezesc pe mama care era cu mine în casă in ideea de a mă ajuta, dar am considerat că e prea obosită ca să o mai trezesc şi atunci, singură, stăteam cu cartea în mână, cu veioza aprinsă în ochii copilului care plângea şi din cauza asta… şi ţin minte că a fost un moment foarte greu şi de neputinţă. Până la urmă s-a rezolvat şi asta. Probabil Cineva îi învaţă să sugă, altcineva decât noi…”

6. Dumnezeu să o binecuvânteze pe Maria

“Se întâmpla rar ca pe un site care celebreaza în fiecare zi vieti noi, sa se decreteze doliu. E ca si cum, pe insula noastra de vacanta, acolo unde ne refugiem când vrem sa ne deconectam sau sa gasim solutii pentru problemele care ne ard, brusc, la toate ferestrele ar flutura cârpe negre si aerul ar mirosi a fum de lumânare”.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Before you submit form:
Human test by Not Captcha

css.php