1 an

25 Sep 2015 by

Pe 26 septembrie se face un an de când suntem în Canada. N-a trecut nici repede, nici încet. Nu regret. Copiii sunt bine și asta contează cel mai mult. Am încredere că undeva e un drum și pentru mine. Nu m-aș întoarce. Aș veni pe-acasă, probabil am să și vin, la un moment dat, cândva. Nu mă grăbesc, sunt destul de făcut și-n zonă.

E Canada țara mea? Sincer, nu știu, e posibil să nu fie.

E Canada cea mai bună țară din lume? Cu siguranță nu, sunt atâtea chestii ciudate și pe dos, la care nu m-aș fi gândit în veci când ne-am hotărât să o luăm încoace, că de-aș lua-o de la început m-aș încăpățâna pe Europa. Măcar în Europa mi-ar fi fost mai simplu să mă mișc. Aici distanțele te omoară, când te aștepți mai puțin realizezi că… pac! locuiești FOARTE DEPARTE de orice.

E Canada așa cum se spune că e? Posibil. În bula noastră e ok. Dar am mobilat-o cu welcome autumnmulte culori, am umplut-o de flori în diferite ghivece și pe noi nu ne deranjează o viață un pic mai previzibilă, mai planificată, așa e când ai copii, înveți să prioritizezi și să pui pe hârtie ce ai de făcut, pentru că șansele să uiți sau să nu-ți iasă sunt mari și atunci e bine să ai schema la îndemână. E greu să te implantezi în pământul ăsta, bat vânturi foarte reci și puternice, probabilitatea să te ia cu totul pe sus e și ea mare și dacă nu te dai după mersul lumii ăsteia, mai greu e să prinzi rădăcini.

Am depășit șocul cultural? Nu, sunt în plină criză, dar de azi înainte cam știu la ce să mă aștept. Știu că toamnele-s luminoase și calde și așa de frumos colorate, că e suficient să faci o scurtă plimbare pe jos printre copaci și să lași ceea ce vezi să te aline. Îți trece și dorul, se-nmoaie și singurătatea, iei lucrurile mai ușor când în jur e curat și ordonat.

Știu că iernile-s lungi și crunte, una din dorințele mele cele mai fierbinți e să nu mai trebuiască să duc copiii la școală pe jos și anul ăsta dar ne întindem cât ne e plapuma, am cumpărat deja snow suits și cizme ce rezistă până la -40, mai am de luat doar cagule pentru fete, că le îngheață obrajii. Știu că o să ies din casă și o să mi se cristalizeze albul ochilor înainte să apuc să clipesc, dar dacă am supraviețuit iernii trecute, om ieși noi și din asta. Irina aduce lemne uscate pentru foc în șemineu, mai avem câțiva bușteni rămași de iarna trecută. Lia vrea să știe când punem bradul și când vine Moșul. Ne-am dotat cu umidificator, m-am împăcat și cu duritatea apei, și-a revenit și părul meu care anul trecut se uscase precum iasca, mi-am găsit șampoanele și cremele și măștile necesare, lucrăm, cum s-ar spune, cu materialul clientului…

Da, încă am nevoie de ierburile mele de acasă, am provizii de ceai hapciu și de siropuri pentru tuse și spray-uri nazale aduse din România, pentru că aici copiii până în șase ani sunt tratați în special cu apă (sau apă de mare, după caz) și tylenol, ba, dacă insiști găsești și un oscilococcinum și altele naturiste, dar așa, over the counter, multă iubire părintească și apă de mare pentru răceli – asta e recomandarea uzuală.

Și știu că o să ningă până aproape de Paște, asta e. Copacilor le va fi iar teamă să înfrunzească prea devreme, au mai trecut prin asta și probabil se așteaptă să mai tragă un strat de zăpadă și o avertizare de frig extrem, nu se dă iarna dusă cu una, cu două. Dar e ok, străzile se curăță, când stai în cartier de chiriași, ca noi, se ocupă administrația și de treptele de la intrare și ce e mai important, în casă n-am nici pereți reci, nici mucegai, nici igrasie. Să zicem că doar mocheta e pasibilă de înmagazinat diverși acarieni de care n-am avea nevoie, probabil că ar fi mai bine cu niște parchet, fie el și laminat, pe jos, dar… din nou: ne place școala, ne-am obișnuit cu vecinii, încă o vreme vom trăi și cu mocheta.

Da, e cam aglomerată Canada și-s toate națiile pe aici, impresia mea constantă e că am  nimerit pe o stație internațională. Toți vin din altă parte, fiecare cu obiceiurile și prejudecățile lor, toți tânjesc după altundeva, toți speră că aici vor fi bine, până la urmă, se vor așeza, se vor aranja, își vor găsi ritmul… E multă speranță dar și exasperare în aerul Canadei, plutesc, sclipind ca firele de praf captive într-o rază de lumină.

Una peste alta, după un an dă cu plus, deși am înregistrat și multe minusuri.

Există însă și o mare bucurie a zilei, vom reveni cu amănunte, stay tuned.

Related Posts

Tags

Share This

15 Comments

  1. Ce frumos ai scris. Si la noi in planuri de viitor printre contur Canada, dar parca nu suntem siguri si gandul la iernile alea teribile ne face sa stam si sa asteptam poate totusi ne vine o alta idee. Motivul pentru care ne-am urni e, bineinteles, copilul. Ca-l vreau intr-un loc sigur si organizat si curat cu sanse sa faca tot ce-si doreste si cum isi doreste. Si pentru ca Europa asta a noastra, frumoasa si veche, parca e tot mai departe de ce-mi inchipui eu pentru zilele ce o sa vina…

    • Ada

      Alexandra, sunt multe de vorbit, daca vrei ne putem conecta pe FB sau pe skype si iti mai povestesc eu si bune, si rele.

      • Te voi adauga astazi printre prietenii mei pe fb 🙂 Alexandra Pintea Varnava e numele meu de scena 😉 Multumesc!

  2. liana

    Mi-a venit o idee, poate nu foarte fericita.De ce nu incerci sa faci niste cursuri de asistenta medicala acolo?Stiu multe romance cu scoala dar care n-au avut cum sa-si echivaleze studiile umaniste acolo, asa ca s-au facut asistente, au facut ceva voluntariat si-n timp au ajuns sa aiba un job decent( in State, mai exact, dar o fi posibil si-n Canada).

    • Ada

      E una din directii, din pacate cursurile sunt pe mii de dolari si dureaza 1-2 ani.

      • liana

        Pai un an e super convenabil.
        In Romania scoala de asistente la parti dureaza 3 ani si costa cam 2000 de lei pe an(deci cam doua salarii minime).
        Alea de stat sunt mai scumpe de atat, iar cele din Universitati muuult mai scumpe plus ca dureaza 4 ani, plus ca au un fel de admitere(chimie si biologie, in principiu, sau doar biologie depinde).

        • Ada

          Depinde, Liana, depinde de unde privesti convenabilitatea asta. Nu compar cu Romania, mi se pare inutil. Capcana cea mai mare in Canada e cea a indatorarii peste masura. Cu siguranta orice scoala as face inseamna niste mii de dolari pe care nu am de unde sa ii dau din buzunar, deci as fi obligata sa ma indatorez pe termen lung, fara sa am certitudinea ca la finalul cursurilor chiar voi gasi o slujba. In acest moment problema mea ca trebuie sa gasesc un echilibru intre ce imi permit sa cheltui si ce am ocazia sa muncesc, fara sa imi privez copiii de prezenta mea si fara sa mai las pe umerii lui Laur toate cheltuielile. Intr-un heirup berbecesc, ar trebui sa gasesc un part-time job intre orele in care copiii sunt la scoala, eventual seara sa fac ceva cursuri si sa ma ocup cumva si de casa, toate fara sa o iau pe camp. Da, stiu ca multi oameni au trecut prin asta si uite ce bine le e, probabil. Noi nu ne avem decat unul pe celalalt, nu putem sa ne bazam constant pe ajutorul nimanui. Sunt multe portocale de tinut in aer, mai bajbai, ce sa fac.

  3. liana

    Daca o simpla scoala de asistente inseamna indatorire inseamna ca tara aia e complicata rau. Aici se poate plati in rate, in 2-3, chiar mai multe.Dar pe bune acum,acolo chiar absolut toate scolile sunt pe bani, nu exista sistem de examen de admitere, de burse, chiar nimic?
    Eu nu stiu pe nimeni in Ro.care sa faca imprumut la banca pt o diploma de asistenta, cosmeticina, coafeza, secretara.
    Oricum, faptul ca sotul tau va poate intretine pe toti demonstreaza faptul ca in Canada meseria e respectata si un om care stie sa faca ceva poate trai decent,spre deosebire de Romania.

    • Ada

      Da, tara este complicata, Liana, si orice comparatie cu ce e in Romania sau fie si in alta provincie decat cea in care ma aflu eu, e inutila. Si, fie vorba intre noi, daca tu nu stii, nu inseamna ca nu exista. Ca sa iti dau un exemplu cocnret: pentru a deveni asistent social specializat in adictii – o cale pe care am studiat-o in amanuntime, costurile sunt intre 12000 si 17000 pe an. Exista burse, nu pentru oameni la 40 de ani. Exista granturi pt imigranti dar tot ramai cu 10000 datorie in banca daca nu esti atent. Totul se plateste in rate, dar ca sa platesti ratele trebuie sa ai din ce. Nici o diploma nu iti garanteaza ca te angajezi din a doua luna dupa absolvire macar, insa ceasul ticaie la banca din ziua 0. Sigur, nu trebuie sa faci imprumut la banca sa fii coafeza, dar eu nu doresc sa fiu coafeza. Nici pentru scoala de secretare nu trebuie sa te indatorezi la banca, e drept. Dar trebuie sa vezi cum arata aici un cv de secretara, care nu se mai numeste secretara ci office admin. De fapt, sunt joburi de noapte, daca chiar ajungem cu cutitul la os. Sotul meu face tot ce poate si eu in paralel cu el, la fel, fac tot ce pot. Scriu, traduc pliante, voluntariez, predau limba romana, matur in clasa fiica-mii.
      Eu nu scriu aici ca sa imi deplang soarta sau sa critic sistemul. Scriu ca poate or fi oameni care vor s-o ia pe calea asta si pentru ei e util sa afle ce traiesc eu acum. Nu toate meseriile sunt respectate in Canada. Cel mai greu le e doctorilor si inginerilor, si asa cum deduci poate din ce scriu eu, poetilor ca mine, cu studii umaniste greu de transferat in aceasta piata a muncii.
      Chiar si asa, copiii sunt bine. Si asta conteaza cel mai mult pe termen lung. Eu abia incep sa caut de lucru. Experienta mea nu e musai regula. E doar ce traiesc si ce pot povesti.

      • liana

        Daca si doctorilor si inginerilor le e greu, atunci ce meserii ai constatat tu ca functioneaza in Canada?oricum sotul tau,inginer inteleg, sustine 4 persoane, nu e putin lucru.
        Chestia cu adictiile evident ca e scumpa, in Romania asta e o munca pe care o pot face medici psihiatri(adica 6 ani de medicina plus 5 de rezidentiat),psihologi(asta inseamna minim 3 ani de facultate si vreo 2-3 de master, dar nu orice fel, ci unul specializat) iar asistentele(fie ele si sociale) inseamna minim 3 ani de postliceala(nu mai vorbesc de admiteri,cum ziceam).Salariile in domeniul asta(psihiatric) sunt cel putin duble fata de restul, asa ca, daca si acolo salarizarea e mai buna decat a altor asistente medicale evident ca si scolarizarea asta specializata costa direct proportional.
        Denumirile mai variaza,evident, asistent medical, social,etc dar fondul meseriei e acelasi.
        Nu, in domeniul asta nu trebuie sa te mire costurile mari,poate admiterea sa aiba ceva diferente fata de Romania, asta e posibil.
        Banca peste tot ticaie din ziua 0, diploma nu-ti garanteaza nicaieri angajarea a doua zi..ce sa mai…sanatosi sa fim 🙂
        (Nu vreau sa te deranjeze comentariile mele, eu nu scriu acum ca sa te stresez aiurea, Doamne fereste,pur si simplu te citesc de multa vreme, imi place blogul tau, si-ti admir mult felul in care ai reusit sa-ti construiesti viata.Bafta sa ai, si povesteste, pt ca o faci bine si frumos!)

        • Ada

          Marturisesc, Liana, ca incepusem sa am emotii citindu-ti comentariile, pentru ca nu stiam cum sa le interpretez. Acum inteleg.
          Stii de ce le e greu inginerilor si medicilor in Canada? Pentru ca Medicina si Ingineria sunt reglementate foarte strict si tu cu diploma ta din Europa nu valorezi la fel de mult ca unul care a facut Medicina sau Politehnica in … India. Mhm. Exact. Sau in Pakistan sau in Marea Britanie. Nope, nu-s egale. Ca medic, daca nu ai facut scoala in Canada trebuie sa o iei cam de la capat, daca nu cu toata facultatea, macar cu multi, multi ani de studii. Apoi, pentru rezidentii imigranti sunt 2-3 locuri pe an in fiecare provincie, dureaza etern si costa enorm sa poti sa faci medicina in Canada. Dar se poate, sigur ca se poate, medicul nostru de familie este o romanca din Timisoara, cam de varsta mea, nu stiu de cat timp e in Canada, insa uite, profeseaza. Laur este inginer, e drept, dar nu lucreaza ca inginer. Ca sa poata lucra ca inginer trebuie sa faca niste cursuri, sa dea niste examene, sa lucreze o perioada sub supervizarea directa a minim 2 ingineri plini care sa ateste apoi ca da, chiar stie ce face. Din pacate in firma la care lucreaza el exista un singur inginer. Fiind singurul angajat, e greu (desi nu imposibil, dar e greu) sa-i pui pe umeri si niste scoala serala si niste examene si niste chestii pe care daca nu le-a facut cand era liber de obligatii, acum cu atat mai anevoios e. M-am gandit sa ma fac profesoara, e la indemana, pana la urma nu-ti trebuie decat un curs de doi ani (pe banii tai, timp in care castigi daca muncesti noaptea) si apoi dureaza cam cinci ani sa te titularizezi pe un post, undeva, la o scoala. In astia cinci ani esti suplinitor, te duci cand si unde te cheama si esti platit la ora. Ceea ce, ca parinte, e mai dificil sa te angajezi sa faci.
          Ce meserii au succes? Vanzarile merg bine. IT-ul merge bine. Customer Care. Office Admin. Insa pentru toate, absolut orice ai face, si casier la supermarket daca vrei sa fii, te intreaba care e experienta ta canadiana. Ce ai facut inainte NU exista, decat daca inainte ai lucrat tot la supermarket in tara ta. Si e bine sa nu minti, ca vor referinte si chiar suna sa intrebe. Si apoi trebuie sa stii sa le vorbesti pe limba lor, in termenii lor, sa le spui ce se asteapta sa auda, in cuvintele pe care le recunosc. Exista solutii? Da, pe termen lung. Ma vad angajata undeva? Desigur, dar probabil nu anul asta. Anul asta voluntariez. Asa o sa obtin experienta canadiana. Mi se cauta un mentor, o persoana capabila sa deschida niste usi. Dureaza, intre 8 si 10 saptamani. Deci… prin decembrie, poate? Ce vreau sa zic e ca am stiut ca va fi greu. N-am stiut ca va fi ATAT de complicat.

          • liana

            Evident, unele diplome/studii sunt recunoscute din prima, altele mai greu, altele deloc(de, regina are legatura cu India, Australia,Pakistan,Canada…nu cu Romania 🙂 ).
            Stomatologia din Romania nu e recunoscuta in State(un prieten dentist a lucrat 2 ani ca muncitor necalificat in SUA! acum cativa ani), in Europa e recunoscuta imediat.
            Medicina generala presupune niste stepuri,( adica examene) pt State, pt Europa te iau de acasa, iti platesc si avionul, iti dau casa gratis etc.
            Stiu ingineri silvici romani platiti regeste in China si-n Australia, iar in Romania se chinuie sa-si faca o amarata de firmulita.
            IT-stii sunt super platiti peste tot, ce sa mai vorbim, ca si vanzarile.
            Dar jurnalismul tau nu poate fi recunoscut pur si simplu, la urma urmei e o facultate, si pt asta mai vor sa faci ceva cursuri?Ziare precis au si eu pe acolo,tv, radio, tu scrii frumos…
            ( Pt profesorat nu ma mira ca mai vor ceva,sa vezi ce nebunie e in tara cu modulul psihopedagogic,si ca timp si ca bani, plus ca nu se face pe toate drumurile,asta pt cei care nu sunt profesori la baza, dar predau pe undeva.Apoi, in tara,sa fi vazut ce complicata a devenit viata la un moment data pt inginerii care predau prin liceele industriale!Oameni de 50-60 de ani, care predau inca din anii 80,si care s-au trezit ca trebuie sa mai faca tot felul de cursuri daca vroiau sa mai lucreze in invatamant).
            Oricum,bafta, pana la urma sunt sigura ca o s-o scoti la cap,cu sau fara alta scoala! 🙂

          • liana

            Am mai incercat sa trimit ieri un comentariu dar l-am ratacit in ceata internautica 🙂
            in fine…ideea era: studiile tale de jurnalism sunt recunoscute pur si simplu sau mai trebuie ceva examene, echivalari etc? La urma urmei meseria stiuta si invatata aici e cea mai logica alegere…altfel, sa-ti schimbi total profesia evident ca e mult mai complicat.Si-n Romania e extrem de greu sa-ti schimbi total profesia la 40 de ani, darmite in alta tara.

  4. Anca

    Draga Ada,

    Da o sansa si platformelor de freelancing precum freelancer.com si elance.com/upwork.com
    Iti construiesti un profil interesant (gasesti webinarii gratis) si bidezi in special la joburi de writing pentru clienti din America de Nord. Vei dobandi si mult dorita experienta locala, pe langa un venit bunicel intr-un program f flexibil.
    Uite aici o poveste de succes care inglobeaza multe din best practiceurile pe care le-am descoperit si eu pe parcurs.http://www.brenontheroad.com/made-4000-first-month-elance/
    Mult succes iti doresc!

css.php