Anul de Rubidiu

9 Jul 2013 by

37 este vârsta mea de Rubidiu. 

Nu, n-am luat-o razna, doar m-am delectat cu un text semnat de Olivers Sacks , profesor de neurologie şi autorul a numeroase cărţi, “despre vârsta a treia, fără mişto”. Cam aşa se cheamă articolul lui şi vi-l recomand. M-a făcut să zâmbesc şi să mă gândesc la discuţia pe care am avut-o ieri cu D., colegul meu de birou, căruia îi spuneam că a pierde timpul pe chestii irelevante e aproape un păcat, iroseşti şansa extraordinară de a face ceva semnificativ, deşi ai şi cu ce, ştii şi cum, numai stai şi te întrebi la ce e bună atâta grabă. 

coffeeM-am mai surprins zâmbindu-i în gând unei prietene care se află la mare cu soţul ei şi cei doi copii şi se întreba la o oră destul de mică a dimineţii dacă să-i trezească sau nu pe ai ei, să vadă împreună răsăritul. E ceva ce eu n-aş face, cu mintea de acum, niciodată. E clipa mea de linişte şi de claritate, când mă trezesc prima şi păzesc cafeaua în tăcere deplină, când se aude doar apa atingând punctul fierberii şi mirosul de cafea îmi inundă nările, atunci, într-o fracţiune de secundă ştiu dacă voi avea o zi bună sau nu. Şi această fracţiune de secundă e alcătuită din particulele fine de bine şi echilibru ce plutesc în conştiinţa mea atunci când e o dimineaţă nouă, când copiii sunt sănătoşi şi au dormit bine peste noapte, când ştiu că peste câteva minute voi fi luată în braţe şi sărutată şi poate să înceapă încă o zi. Nu, nu i-aş trezi pentru nimic în lume. 

Să aveţi o zi bună.

Related Posts

Share This

css.php