Așa-ți trebuie!

17 Oct 2016 by

– De unde veniți? mă întreabă casierița, când mă aude vorbind românește cu Lia.

– Din Mississauga, răspunde Laur, făcându-se că nu pricepe.

Suntem la Cuca Măcăii, într-un loc unde e puțin probabil să fi auzit cineva de România și apoi explicațiile sunt lungi. E mai simplu să zici că ești din Europa, mi s-a spus de mai multe ori. Nu prea le au ei cu geografia și dacă te apuci să explici că România, că Europa de Est, că pe la Marea Neagră, durează etern. Zi Europa și gata, de Europa au mai auzit. De data asta însă, Laur n-are chef să dea explicații. Venim din Mississauga. E șapte seara și afară e beznă. A fost o zi superbă, scăldată în toate tonurile de roșu, roz, galben, portocaliu, verde pe care vi le puteți imagina. Laur a condus mai bine de 500 de kilometri, drum lung, dar merită, le-am spus copiilor la plecare. Stați cuminți și uitați-vă pe geam, aveți ce vedea și nu durează. Ai avut dreptate, mama, a meritat, chiar a meritat, a zis Irina la capătul zilei.

E șapte seara și înainte să ne întoarcem la motelul nostru ieftin, am intrat să luăm ceva de mâncare la un fast-food. Și în timp ce așteptăm să ni se frigă chiftelele, mai vorbim între noi, mai facem o glumă tipic românească.

– Hai, măi nene, ce facem, mai stăm, zic.

Sunt obosită, mi-e foame, am dormit doar vreo trei ore azi noapte și cu toata cromoterapia, simt că mă scurg.

– Mai stăm, acuma prind vaca, până o taie, până o toacă… răspunde Laur, și râdem, așa facem noi mereu mișto de încetineala restaurantelor.

Lângă noi așteaptă și alții, tot cu bonul de ordine în mână și cu ochii la panoul pe care apare numărul comenzii în curs de pregătire. O blondă finuță, cocoțată pe  niște tocuri subțirele, cu o eșarfă frumoasă în jurul gâtului stă agățată de brațul unui tip înalt, și el foarte blond, aproape albinos, ochi albaștri și-un maxilar un pic pătrat. Ne aud vorbind românește, el se uită fix în ochii mei apoi se întoarce spre femeia de la brațul  lui și zice cu un accent puternic englezesc:

– Do bi toaca românca.

Am senzația că nu am auzit bine dar blonda îl ciupește de braț și se bagă mai tare în el.

– No, you are.

El rânjește tâmp și dă din cap și mai spune o dată, mai răspicat, mai legat, parcă să se asigure că-l aud și-l înțeleg.

– Dobitoaca românca.

– Nu, dobitoc ești tu, spune blonda și-l împinge mai încolo, cocoșându-se un pic, de jenă

Tac. Laur n-a auzit și e mai bine. Dar nu reușesc să îmi șterg din minte nici rânjetul omului, nici jena blondei și mă cuprinde o milă fantastică pentru ea. Toate culorile frumoase în care m-am scăldat azi, toată starea de bine, toată încântarea și oboseala mi se scurg din gene în vene și din vene pe jos și simt că stau într-o baltă și nu mă pot mișca pentru că n-aș putea duce și sunetul pantofilor uzi dintr-o dată, fleșcăind pe podea. Am o imaginație bogată. Probabil a auzit-o vorbind la telefon sau pe skype cu rudele și prietenii de acasă, și așa a prins muzicalitatea limbii, așa a învățat să o recunoască. Probabil i-a cerut să-l învețe câteva cuvinte sau chiar a căutat el pe google cum se zice una sau alta.

Așa-ți trebuie, îi zic în gând, dacă îl înveți mai întâi înjurăturile din limba ta maternă. Așa-ți trebuie, dacă îi dai voie să ți se adreseze în primul rând ție așa. Așa-ți trebuie, dacă așa vorbești tu despre alții.

Eu sunt bine, îmi continui discursul în mintea mea. Pe mine omul ăsta de care stai atârnată n-o să mă mai întâlnească probabil și nici n-o să mă mai murdărească vreodată cu vorbele lui pe care le-a învățat de la tine. Dar tu, fată blondă, o să rămâi așa, frumoasă, finuță, delicată, cu ghiolbanul ăsta care crede că ești o dobitoacă, nu doar tu, ci toate conaționalele tale pe care se întâmplă să le audă vorbind românește, chiar și aici, la Cuca Măcăii. Îmi pare rău pentru tine. Eu, draga mea, i-aș fi tras o poșețică în cap și i-aș fi spus să-și bage în fund cafeaua și fursecul pe care ți le-a cumpărat. Dar eu nu știu care e povestea ta și nici ce caută așa o fată finuță ca tine cu unul ca el. Probabil tu crezi că nu ai altă soluție.

Așa le aranjează Dumnezeu pe toate, zice Laur, când îi povestesc. Mai bine că n-am auzit, că se lăsa cu poliție. Are you talking to my wife? How dare you, you stupid fuck, are you first nation? how dare you speak  to her like that?

Uneori te apucă nervii, oricât ai încerca să te stăpânești. Uneori ți se face ciudă că le dai voie să te murdărească. Uneori îți promiți că ai să uiți dar cumva rămâi cu gustul amar că și aici la Cuca Măcăii se găsește unul care să te judece că nu ești de-al casei și să te trateze ca pe un musafir nepoftit sau pe unul venit să-i fure, să-i ia, să-l sărăcească în vreun fel. Genul ăsta de întâmplare vine la pachet cu viza de imigrare. Și-o las aici, cu rugămintea să nu-i mai învățați pe străini înjurăturile românești, chiar dacă pare amuzant la prima vedere. Pentru că nu se vor sfii să le folosească atunci când vă așteptați mai puțin. Mulți nu au autocenzură. Mulți au crescut fără 7 ani de acasă. Mulți se cred îndreptățiți să râdă când aud că Toronto e orașul în care e cel mai convenabil să faci un infarct într-un taxi, pentru că ai șanse mari ca șoferul să fie un doctor ce nu a putut fi angajat în sistem.

Și voi, fete frumoase, nu uitați că nu există confort material pe lumea asta, care să justifice tolerarea unor astfel de specimene. Cu tot cu ochii lor albaștri.

 

 

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Shirina

    holly molly. Am auzit atatea din astea, daca nu le-as fi experimentat si eu pe pielea mea as fi zis ca nu poate fi adevarat. Gandeste-te ca puteaio fi turist, eu ca turist le-am patit si m-am simtit exact la fel…

  2. Cristina Nita

    Ada, sunt doar cuvinte, care nu te pot rani, daca nu le lasi. Keep your one point, ca tocmai a plecat Sensei Mervyn. Ori il faci una cu pamintul, ori nu-l lasi sa te afecteze.Atit de simplu. Un vierme ca asta sa-ti strice zenul zilei??? No way!:-) Iar blonda… e doar treaba ei!

  3. Carmen

    Nu vreau sa-l scuz, dar poate nici nu stia ce zice. Stiu o poveste din asta. Stii tu ca multi romani sunt mereu cu p..la in gura. Asa ca niste romani plecati in Kosovo, in trupele NATO, spuneau destul de des acest minunat cuvant. Si un negru de prin nu stiu ce tara a intrebat ce inseamna si nu mai tin minte ce i-au zis, dar i-au zis ceva frumos. Si o data cand iesea din institutie se intalneste cu romanii pe scari si astia il interaba dc a primit salariul (era zi de salar). Si ce raspunde nedrul? “P..la salar”.

  4. Exact cum spune Carmen, unii nu stiu ce spun. Daca as avea un dolar pentru fiecare canadian care s-a luminat la fatza cand i-am spus ca-s romanca si mi-a spus cu un zambet dintr-o parte in alta a fetzei: “sugi p**a!”, as fi bogata acum… Si iti imaginezi ce fatza fac toti cand le spun ce inseamna de fapt “salutul” lor 😀 Mai e o varianta, tu stii cum ca canadienii sunt politicosi, sansa e mare ca baiatul ala cu falci patrate sa fi fost tot vreo natie conlocuitoare, nu neaparat canadian. Dar sunt de acord cu altii, nu iti era adresata tie insulta in nici un caz. Si domnita aia, pacat de ea, dar din moment ce se complacea in situatie, are si ea partea ei de vina… Parerea mea 🙂

css.php