Atelierul de citit şi de făurit poveşti, ediţia vieneză

14 May 2013 by

image001Prima vedere e întotdeauna cea mai grea. Pentru că nu ştii la ce să te aştepţi de la copiii care se vor aşeza turceşte pe jos şi nici ei nu ştiu la ce să se aştepte de fapt, ce vrea Tanti asta Povestitoarea, cum o să fie şi ce o să fie.

Dar peste tot, că suntem la Iaşi, la Bucureşti sau la Viena, copiii sunt grozavi, minunaţi, fabuloşi. Deschişi, curioşi, vorbăreţi. Vor să spună, vor să inventeze, vor să-şi pună amprenta pe poveste. Vor să asculte.

11 copii, unii încă în braţele mamelor, alergând dintr-o cameră în alta într-un apartament circular, în vreme ce afară ploaia muşca nemiloasă din parcuri şi trotuare. 8 copii adunaţi pe un covor mic, cu urechile pâlnie şi ochii cât farfurioarele, căutând o noimă în felul în care cad zarurile, căutând firul de unde să apuce povestea, replica potrivită în dialogul dintre un dragon şi un fluture, şoptindu-şi unii altora secrete, după cum se plac sau se cunosc.image002

Le mulţumesc graţioaselor mele gazde. Îi mulţumesc, în primul rând, Nicoletei. Am întrebat acum două luni unde să merg cu atelierul, în ce oraş. Mă gândeam, desigur, la România. Dar Nicoleta a zis “Viena”. Reacţia mea a fost: “da, ar fi frumos, în visele mele…” Lucrurile se mai aşează şi singure şi când e să se întâmple ceva, atunci se întâmplă.

Îi mulţumesc Corneliei, care m-a luat de la aeroport şi a fost mămica mea pe parcursul celor 4 zile de Viena. Ralucăi, pentru că a dat sfoară în ţară şi i-a adunat pe copii la un loc. Vienei, că m-a primit. Am cunoscut un proprietar de galerie de artă care mi-a promis că data viitoare când vin putem face atelierul în Palatul Palffy şi ne aduce şi dulceaţă şi ne arată şi tablouri şi… doar să vin. Va fi, dacă e să fie.

A fost frumos. Next stop… Cine ştie. Poate Madrid? Poate Londra? Sigur Braşov şi Constanţa. Vedem cum pică zarurile. Până atunci, reluăm atelierul la Humanitas. Cine vine sâmbătă? Sau sunteţi deja în vacanţă?

7 Comments

  1. Raluca Stanescu

    Deschid si aici usa, cum ti-am deschis si acasa, cu drag, dar cu emotii. Nu stiu cum trece timpul pentru dragoni si fluturi, sau am uitat, in caz ca am stiut candva. Dar timpul povestilor tale la Viena a fost scurt, circular, dens, incitant, magic si totusi… scurt.
    Multumim, Ada, si tuturor celor care ne-au trecut sambata pragul, de la mic la mare! Si sper ca iti dai seama ca toti cei 11 copii au ramas ferm convinsi ca Ada vine repede inapoi, ca doar de-aia are covoare fermecate (si cel putin un adult continua sa creada la fel).

  2. Noi iti multumim, Ada, ca ai venit! Ma bucur ca a aparut ideea, este super ca a ajuns sa fie dezvoltata atat de frumos, iti multumesc pentru sansa de a cunoaste atatia oameni draguti (Raluca este un fluviu de emotie pozitiva!) si prunci frumosi! Copiii despre care stiu eu doresc sa te reintalneasca, le-a placut aventura! Daca nu la palat, macar intr-un parc inverzit, sigur gasim noi unul perfect!

  3. Intalnirea cu ‘tanti care spune povesti’ a fost minunata pentru copiii nostri, care deja intreaba cand mai mergem sa ne intalnim cu ea. Adica cu tine, frumoasa doamna, care ne aduci aminte ca povestile sunt parte din viata noastra sau ca… noi putem fi personaje ale povestilor copiilor nostri! Cu mare placere vom participa si in viitor la aceste ateliere! Pana atunci, exersam si acasa cu finger puppets si figurine de la oua Kinder, pomenind cu placere in rastimpuri de intanirea de la Raluca, gazdei noastre careia ii multumim si pe aceasta cale ca ne-a pus casa si inima la dispozitie, intr-o dupa-amiaza de sambata…

    • Pustiul tau, Iulia, s-a lipit de inima mea.

      • Raluca Stanescu

        Au ramas si de inima mea lipiti doi pui, unul de-al Iuliei, unul de-al Nicoletei. Norocul nostru, Ada, este ca de la ele avem de unde alege, nu trebuie sa ne ciondanim pe ei 🙂

  4. Nu stiu ce sa spun de copiii mei, dar eu as fi topita sa vin la un atelier de faurit povesti in Constanta.

css.php