Atelierul de citit și făurit povești, ediția 2 martie

1 Mar 2013 by

semne 5Sunt foarte obosită, dar e o oboseală justificată, după o zi plină cu drumuri în zig-zag prin Bucureștiul frumos.

Astăzi la Smiley mă așteptau cei cinci care au speriat vestul. Andrei, Mihai, Tavi, Sinisha și încă un pitic care acum îmi scapă.

Cinci băieți. De la 4 la 6 ani neîmpliniți. Am privit-o pe Cosmina în ochi și am zis scurt “Mie mi-e frică”.

Săptămâna trecută i-am plimbat pe mări, din Australia în Japonia, apoi în Grecia, cu escală mică în Constanța. Vasul nostru, Speranța, era un lighean mic în care ei, totuși, încăpeau. Și n-au avut nici o problemă să povestească pe cine au întâlnit în calea lor și cum au scăpat de rechini și de sirenele ce voiau să-i adoarmă și să-i facă marmeladă și să-i târască în temnițele lor de caramel. Da, există, de ce nu?

Azi i-am plimbat cu covorul. La început, prin Împărăția Împăratului Verde, în care totul era… da, desigur, verde, până și părul fetelor era verde și oamenii erau verzi cu totul, poate că veneau de pe Marte, dar ce e Marte și cum ajungem până acolo. Cu siguranță, nu cu covorul zburător. Apoi am aprins vulcani cu niște chibrituri speciale și cu pietrele magice și cu vrăjile pe care doar Andrei le știa. De la vulcani, Tavi ne-a plimbat pe deasupra mărilor până în locul unde luna e foarte aproape și acolo am tras cu toții razele de lună și le-am făcut ghem și le-am aruncat în mare și toată marea s-a transformat într-o oglindă cu valuri în care se vedea cerul de nici nu mai știam dacă suntem pe sus sau pe jos. Sinisha, căpitanul Mărțișor, ne-a dus prin Orașul Mărțișoarelor, unde casele erau din mărțișoare și acoperișurile erau tot din mărțișoare și oamenii aveau mereu mărțișoare în piept , mereu, mereu, nu doar azi, da? Nu știu unde ne ducea Căpitanul Mărțișor, că la un viraj mai strâns pe lângă vulcanii aprinși de Andrei, o rocă fierbinte l-a doborât și a trebuit să-l readucem la viață. Am încercat cu apă vie, n-a mers. Am încercat cu formula magică HocusPocusPreparatusAbracadabraCoadădePurcelUnturădeCățelșifirdePătrunjel. N-a mers. Nu s-a întors printre cei vii decât cu ajutorul tehnicii gâdilatului. Și ce să vedeți… și Mihai, ultimul meu explorator al Înalturilor Cerului, a pățit exact la fel și vraja aia cu coada de purcel și firul de pătrunjel iar n-a ținut și tot gâdilatul l-a adus în simțiri.

Mintea minunată a copiiilor mici, încă necontaminată de Spiderman și Superman și alți Man, mintea lor capabilă să vadă oglinzi perfecte acolo unde noi nu găsim decât bălți, cinci diavoli tasmanieni de care mi-a fost frică și care, până la urmă, m-au îmblânzit ei pe mine. Am plecat de la Smiley cu sufletul zâmbind.

Sâmbătă dimineață, la atelierul de la Humanitas nu-s toate locurile ocupate, dar asta nu înseamnă nimic. De fiecare dată, la 10 și 10 telefonul sună.

– Bună ziua, am și eu un copil de șapte ani…

– Da, poftiți.

De ce nu fac reclamă? M-a întrebat multă lume de ce nu pun afiș, de ce nu fac pagină pe FB, de ce nu rog librăria să popularizeze…Nu, scopul meu nu e să strâng 25 de copii pe care să nu-i pot auzi când îmi vorbesc. Unul singur dacă vine e minunat, e tot ce trebuie. Dacă vine și a doua oară, e semn că am făcut ceva bine.

Sâmbătă seară voi prezenta acest atelier în fața a 200 de adulți pe care trebuie să-i fac să creadă, măcar 30 de minute, că e important ca peste 20 de ani, când copiii lor vor fi întrebați dacă au citit “Toate pânzele sus” sau “Winettou” sau “Povestea fără sfârșit”, să nu răspundă “Am vrut, dar n-am apucat”.

Să-mi țineți pumnii.

Să aveți un week-end fain.

Să vă bucurați de primăvară.

6 Comments

  1. Diana

    bafta

  2. Ada, e minunata initiativa ta! Felicitari din toata inima mea de mamica “cititoare inraita”, care isi invata copilul sa iubeasca si sa pretuiasca lumea cartilor si a povestilor! E plin in jurul nostru de parinti care nu constientizeaza importanta acestor lucruri, nu au avut pe nimeni care sa le deschida ochii, si educarea lor e poate chiar mai importanta decat cea a copiilor lor, deoarece ei sunt cei care vor influenta in mod decisiv educatia celor mici. Iti tin pumnii desi stiu ca nu e necesar, te vei descurca extraordinar, si te rog sa ne impartasesti cum a fost 🙂

    • Multumesc, Loriana. Prezentarea a fost faina, din pacate nu stiu cati dintre cei prezenti au copii. Dar poate au cunostinte cu copii. Vom vedea.

  3. Foarte frumos, Ada, felicitări!
    Nici măcar în B24Kids nu vrei să anunţ atelierul tău? Că n-are trafic chiar aşa mare, n-o să vină 25 de copii sigur! :)))
    Cam cărei vârste te adresezi? Mă gândesc că poate venim şi noi…

css.php