Atelierul de citit și făurit povești, ediția a patra

23 Feb 2013 by

Se încheie astăzi o lună de când am început atelierul de citit la Librăria Humanitas Kretzulescu.

Pentru mine este o experiență fantastică, am ajuns să cunosc copii cu o imaginație grozavă, dornici să asculte dar și să spună povești. Mă bucur că reușesc să merg în fiecare sâmbătă acolo, deși asta mă costă încă trei ore departe de Lia. E ok, e o ocazie bună pentru Laur să o aibă doar pentru el într-o dimineață. Au deja tabieturile lor. Bucuria mea cea mai mare este că de când am început acest atelier, Irina a prins gustul lecturii. Nu m-a mai întrebat niciodată “dar de ce să citesc?”. A citit trei volume din colecția “Povești nemuritoare” și a intrat în etapa “cu lanterna sub plapumă”.

N-am să vă povestesc despre fiecare copil în parte, tot ce pot spune este că sunt cu toții grozavi și au o minte foarte luminoasă. Fiind doar maxim șase la o întâlnire au ocazia să vorbească, le vine rândul repede, nu sunt doar o audiență pasivă și intră cu mare ușurință în joc. Cei ce sunt deja “veterani” ai atelierului anticipează momentele și deja au înțeles regulile.

semneCând căutam un loc de întâlnire, am avut mai multe tentative. Era cât pe ce să ne vedem într-o ceainărie. Dar sunt puțini copii și ceainăriile presupun și chestii ude ce se pot vărsa pe cărți. Am amânat discuțiile cu ceainăria care are și o curte frumoasă, pentru zilele cu vreme bună.  Acum, pe astfel de vreme gri și reece, mi se pare un câștig faptul că săptămânal copiii și mamele lor intră într-o librărie, au ocazia să se uite la cărți, să le deschidă, să afle că există și altceva decât colecția Disney de la Adevărul și cărți cu Barbie și SpiderMan. Mamele beau cafea la parter, noi citim la etaj, deja se invită una pe alta la o cafea with benefits, ca să zic așa. Mi se pare o rețetă bună.

Faptul că trebuie să vă înscrieți săptămânal sper că nu vă calcă prea tare pe nervi. E un mod de a nu obliga pe nimeni la nimic, de a păstra locuri libere pentru noi veniți. Poate sâmbăta asta trebuie să mergeți la un botez sau copilul face dimineața și șah, ori merge la concursul de mate, ori tocmai s-a pricopsit cu o răceală. Nu-i nimic! Veniți sâmbăta ce vine, cărți de citit vor fi mereu, jocuri de inventat asemenea. Nu pierdeți nimic dacă nu veniți la toate ateliere. Câștigați dacă veniți la cât mai multe. Important e să îi placă personajului principal: copilului.

Semnele de carte, făcute în fiecare săptămână altfel sunt o aducere aminte faină și utilă. Mulțumesc, Gabi, pentru idee. Am acum o mulțime de instrumente pentru făcut semnele de carte, aș putea să deschid un boutique de semne de carte împreună cu mătușa Irinei, cea care le execută momentan. Ne-am luat ghilotină și cartoane speciale și accesorii și ștampile și e o bucurie să le gândim, să le tăiem, să le lipim, să le decorăm. Irina cea mică abia așteaptă să le facă ea însăși și ziua aia nu e departe.

Și dacă am copii care au venit la TOATE atelierele și încă nu s-au plictisit, e un semn bun, zic eu.

Ne vedem acolo.

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Si iar bocesc ca noi nu putem ajunge … asa mi-ar fi drag! Poate intr-o zi
    La cat mai multe!
    Eram sigura ca vor avea succes 🙂

css.php