Bilete pentru borcanul cu fericire

1 Jul 2016 by

Să fie 12 noaptea și copiii să doarmă. Să îți iei un scaun și o bere și să cobori la subsol. Să te uiți ca la film la noua ta mașină de spălat, care are la fel de multe butoane si luminițe ca un OZN și cântă când își termină treaba. Să stai să numeri câte minute bagă apă, câte minute spală, câte minute scoate apa cu detergent și câte minute limpezește înainte să stoarcă și să izbucnești în urale când toate minutele astea adunate fac mai mult de 35. Să nu-ți pese că e unu noaptea și să bagi și o tură la uscat, ca să vezi cum cântă și aia. Să te duci la culcare zâmbind la gândul că uneori fericirea e un lucru mic, ca o haină proaspăt spălată în multă apă, mirosind a curat.

Să fie 9 dimineața în ultima zi de școală și să nu mai ai răbdare până seara, să te duci să-ți plimbi plantele de pe balcon în grădina cea nouă, cu un cărucior roșu de cumpărături. Să înghesui câte 10 ghivece la fiecare tură și să-ți juri că nu mai cumperi NICI o plantă, dar să mergi pe stradă, prin soare, zâmbind. Și să simți așa un val de bucurie venind dinspre florile din cărucior, ca atunci când un cățel îți sare în brațe deși ai plecat doar de un sfert de oră. Să-ți pui plantele în grădină și să-ți creezi cu ele un hotar, să știi că până la bârna aia e peticul tău de iarbă și umbră, prin care trece uneori dimineața un iepure cam schilod. Să te bucuri la gândul că poate o să vrea și el din roșiile și căpșunile tale și să nu-ți pară rău, până la urmă nu depinde masa copiilor tăi nici de roșiile și nici de căpșunile crescute de tine în ghiveci.

Să-ți cumperi greblă și furtun și pistol și sapă și să te gândești cum să faci să fie frumos.

Să scoți crengile uscate din tufa din grădină și să te gândești tot timpul că îți place tufa asta și nu vrei să-i faci rău, vrei doar să îi fie bine și să nu zgârie pe nimeni. Să te uiți la copacul care se ridică până la geamurile tale și să te întrebi, o fi nuc? Nu pare. Orice ar fi, e bun, e viu, are frunze, face un pic de umbră.

Să-ți pui luminițele în grădină și să ascunzi la rădăcina tufei o casă de zâne în formă de ghindă și să te gândești oare în cât timp se vor prinde fetele că seara se aprind ferestrele de la căsuța zânelor.

Să te trezești dimineața și să îți bei cafeaua stând pe o treaptă rece de beton și să numeri câți cardinali trec prin curtea ta și câți Chip și Dale se aleargă pe gardul vecinilor și care face tumbe mai spectaculoase. Să înceapă să se coacă în alea câteva minute o serie nouă de povești și să ai certitudinea inexplicabilă că da, cumva le vei tipări și pe alea, cumva vor ajunge la copii, cumva vor bucura și vor însufleți multe seri. Cum? Nu știi.

Să-ți cureți mușcatele de florile uscate și să discuți serios cu un clopoțel care ține musai să-și dea duhul și să-l cerți.

Să-ți speli garajul și să te gândești că apa cu săpun e una din cele mai tari invenții ale lumii.

Să nu-ți fie frică.

Să nu mori de cald.

Să nu-ți fie sete.

Să ai loc.

Să fii.

Related Posts

Share This

8 Comments

  1. dina litzica

    Da, Ada, așa e! Știi, am aflat cu ceva vreme în urmă că fericirea e cuantică. Și e minunat!

    • Ada

      cum e cuantica fericirea? Vreau sa stiu! Please.

  2. Primul text cu adevarat pozitiv de cand esti acolo! La mai multe! 🙂

  3. Paula

    Casa noua, bravo si sa fie intr-un ceas bun! La cit mai multe rufe cu miros de haina curata si tufe verzi nemincate de iepuri si flori.

  4. mihaela

    Felicitări pentru mutarea în casă nouă!

css.php