Blog Review: Despre nunţi şi despre oameni

28 Jun 2013 by

E vineri şi vinerea e un pic de iad pentru mine, am treabă să îmi pun şi în cap. În plus, din cauza soţului, nu mai beau cafea dimineaţa, bem ceai şi nivelul meu de cofeină în sânge a scăzut periculos. Mă dreg la serviciu, dar nu se compară, nu, nu, cafeaua mea fiartă la ibricul albastru cu cea pe care o scuipă filtrul ăsta antic, chiar dacă şi el e tot albastru.

De când a plecat Irina nu fac nimic. Zac. Nici măcar nu pot intra în camera ei. Pentru că nu ştiu ce o să sară să mă muşte, a lăsat în urmă un haos greu de descris şi pentru că nu îmi vine să mă duc acolo, nu doar pentru că e un teren minat cu lego şi alte chestii mici, dar ea nu e acolo şi atunci ce rost are. Lia ce se mai duce la vânătoare de diverse jucării. Mi-aduc aminte cum plănuiam să o mutăm în camera aia de a doua zi după plecarea Irinei şi nu-mi vine decât să râd în hohote. De ce să schimbi locul copilului, mai ales că ar trebui întâi dat foc, ca să facem loc…

Nu merg nicăieri, nu citesc nimic, am văzut doar un film ieri, nu m-a impresionat foarte tare, îi zice Olympus Has Fallen şi face un shift foarte fain spre o nouă categorie de Inamic Public, care acum nu mai e arabul degraba autodetonator, ci coreeanul, fie el din nord sau din sud, gata să ajute SUA să-şi dea singură foc la valiză la focoasele nucleare în propriile lor cutiuţe din hangarele lor de acasă, să vadă şi ea ce înseamnă foamete şi sărăcie. Ea, SUA. Ea, America. Înţelegeţi voi. Poporul ăla de care râdem cu toţii că-s graşi şi proşti şi bătuţi în cap. Concluzia mea e că ex-iubitul Mădălinei Ghenea (îmi scapă numele lui acum) e noul Bruce Willis. E drăguţ, ce să zic. Dar atât.

Încă îl pomenesc pe vecinul meu de la şapte care ieri şi-a pus parchet într-o singură cameră din trei. Încă îmi vibrează cutia craniană, nu ştiu Lia cum poate dormi. N-am ajuns nici la Ziua Bloggerilor la Divertiland, pilotul lui Minnie a venit acasă la 18.15, a cerut să fie realimentat şi apoi s-a aşezat la tenis. Pas de-l mai urneşte până în Militari, mai ales că băuse şi  o bere. Nu-i nimic, am văzut poze postate pe FB în timp real. E foarte fain la Divertiland.

Bon. Cum spuneam, am treabă.  

Vă recomand, deci, câteva chestii faine de citit:

Aici un articol din Adevărul, despre nunţi şi despre oameni, sigur veţi recunoaşte şi voi pe acolo niscai cunoscuţi.

Despre stima de sine şi ce important e ca mama să nu spună niciodată în faţa copiilor Sunt urâtă, grasă, proastă .

Veşti bune pentru vacanţieri .

O introspecţie.

Despre goodreads.

Şi să ne auzim cu bine.

 

Related Posts

Tags

Share This

7 Comments

  1. imi pare rau ca mi-am pierdut timpul citind articolul din Adevarul, vulgar, cu date fictive si imaginare(in Romania nu iei jumatete din averea celuilalt la divort ci doar din averea dobandita in timpul casatoriei).

    • Ada

      Ei, Miru, depinde de avocat:) Nu te supara. E doar un articol.

      • M.

        Şi mie îmi pare rau că am urmat recomandarea ta. Prost gust. Băşcălie, insulte gratuite. Nici profund, nici amuzant, nimic.
        M.

        • Ada

          Of doamne, bine ca nu v-am bagat la cheltuieli… Imi pare rau, M. Ma scuzati, poate ar trebui sa nu mai recomand articole, uite ce de pareri de rau starnesc.

          • M.

            Ei nu, nu e vorba de asta, Ada cea simpatică şi ironică. Doar că mă aşteptam la cu totul altceva, fiind vorba de un articol recomandat de tine. Şi cu asta basta, chiar e un articol care nu merită nicio atenţie.

  2. Multam pentru articole, Ada! Am si ras, am si plans, dar, una peste alta, am oftat la toate: “Asta cam asa-i, dom’le!”
    Astept cu nerabdare urmatoarea serie de recomandari 🙂

css.php