Blonda și siropul de tablă

19 Jun 2016 by

We the North nu ne prea jucăm când vine vorba de mâncare, farfuriile sunt uriașe, porțiile sunt generoase și nutriționiștii din țara asta cred că-s permanent pe antidepresive. Cum altfel să tolerezi abominații de genul pizza cu cartofi prăjiți pe aceeași farfurie? Sau paste cu pizza, pentru mofturoși. Sau fripturile de juma de kil cu două garnituri, chiflă ȘI salată. Despre cât zahăr  e în toate m-am mai plâns, despre cum arată deserturile canadiene mai bine nu vă povestesc, altceva voiam să vă zic.

Asta e țara în care antreurile se numesc appetizers și felurile principale se numesc entrees. Nu mă întrebați de ce, cine-s eu să caut logica în limba băștinașă… Dar e și țara în care la micul syrupdejun poți să mănânci ouă, pâine prăjită unsă cu unt sărat, hashbrowns și bacon tras la tigaie și înainte de cafea să mai bagi și o porție de 3 pancakes cu sirop d’erable, mândria națională, întruchiparea spiritului națiunii, siropul de arțar, care la altceva chiar nu cred că folosește. Acum, să nu vă închipuiți că avem sirop d’erable la robinetul din bucătărie, nici măcar nu e ieftin și dacă-l mai vrei și bio, pupici, costă fix cât era la Mega Image în colț, când eram la București.

Obrazul subțire se ține însă cu cheltuială. Am luat sirop bio. Copiii au pus de vreo două ori pe clătite (de când nu mai pot să le dau cremwursti că-s câh, duminica e zi de clătite la micul dejun) și pe urmă au zis mama, da niște dulceață nu ne dai? Așa că la noi în familie siropul de rablă (cum ne place să-i zicem în glumă) stă bine merci, îl oferim musafirilor din România, ca să vadă că nu e nici o diferență față de ăla de la Mega (trăiască globalizarea) și noi ne vedem de gemurile de Râureni și de dulceața de vișine dăruită cu generozitate de Simona (mâine ți-aduc borcanul înapoi).

Cândva, prin primăvara lui 2015, într-o dimineață în care Lia era la playschool, Irina era la școală și mie îmi era tare dor de casă, m-am dus pe jos până la town center (ăsta e un fel de mall, dar pe orizontală și cu parcarea în mijloc) și m-am autocinstit cu un mic dejun a la canadienne, într-o locantă cam scumpă, la care miercurea poți bea whiskey cu 5 dolari paharul. Ei, ce să vă zic, când m-am pomenit cu juma de kil de fructe pe farfurie și două clătite uriașe pe care plutea un bucățoi de unt am zis… na, mic dejun ai vrut, mic dejun primești. Dar ce să vezi, nici urmă de dulceață. Numai o cutiuță cu sirop de … table.

– Domnișoară,  îi zic fătucii care mă servise, cum vine asta sirop de tablă?

– You know, it’s just syrup. It’s for the pancakes.

– Bine, bine, dar din ce e făcut?

– Let me just check on the bottle.

Se duce fata, citește eticheta… Se întoarce la fel de blondă ca înainte.

– It just says Table syrup. It’s Aunt Gemima’s.

Aunt Gemima asta e un fel de Bunica de pe etichetele cu untdelemn de la bunica, e o chestie universal recunoscută pe noile noastre meleaguri. You don’t ask questions about Aunt Gemima!

Între noi fie vorba, Aunt Gemima face un praf de clătite cu gust de bicarbonat. Ceva deosebit, mai bine nu.

Mi-am mâncat eu micul dejun. Clătitele fără sirop sunt un fel de carton moale, așa că m-am sacrificat și am folosit siropul de tablă. Și-am venit acasă și-am întrebat pe sfântul Google, ia zi, sfinte, ce conține siropul de tablă?

CORN SYRUP, HIGH FRUCTOSE CORN SYRUP, WATER, CELLULOSE GUM, CARAMEL COLOR, SALT, NATURAL AND ARTIFICIAL FLAVOR, SODIUM BENZOATE AND SORBIC ACID (PRESERVATIVES), SODIUM HEXAMETAPHOSPHATE.

Adio, sirop de tablă. Adio, sirop de rablă. Nu-mi trebuiți.

În dimineața asta, la clătitele noastre cu dulceață (fără zahăr adăugat pentru subsemnata, din motive de prediabet, cine ar fi crezut) povesteam aventura mea cu blonda și siropul de tablă de la locanta cu pretenții, copiii nu pricepeau de ce eu și Laur ne înecam de râs, și-apoi inginerul zise:

– Mai rămâne să aflăm doar dacă rabla din care e făcut siropul d’erable e făcută din aceeași tablă din care e făcut siropul de table.

Deh, glume de șantier.

Duminică frumoasă!

 

Related Posts

Share This

7 Comments

  1. Delia

    Noi avem Aunt Jemima aici (texas), da’ cred ca e aceeasi matusa din Chicago. Intr-un fel ma bucur sa aud ca nu numai americanii din statele unite considera mic dejunul = oua, bacon, toast cu unt PLUS cartofi PLUS clatite cu sirop (si cu unt). Tot mi se pare extrem de mult, dar macar se intampla si la altii :-)) (de fapt, eu fiind in texas, n-am mai mancat clatite la micul dejun de muuulta vreme. Breakfast taco e regele breakfastului aici)

    • Ada

      Breakfast Taco nu am servit, ce contine?

      • Delia

        Ce vrei 🙂 baza e tortilla+scrambled eggs. Apoi adaugi branza(cheddar) de obicei si ….. bacon (bineinteles) sau carnaciori, sau cartofi. Daca ai o tortilla destul de mare poti sa le adaugi pe toate (am auzit ca exista si breakfast burrito, dar n-am ajuns inca la acest nivel 🙂

        • Ada

          oh man… lasa ca trec eu granita sa ma lamuresc la un moment dat.

  2. Mie nu-mi place siropul de arţar, ţin câte o sticlă în frigider cu lunile dacă nu mai mult, până expiră şi o arunc. Prefer clatitele noastre neaoşe cu dulceaţă sau gofrele cu Nutella. Combinaţiile lor de mic dejun mă uimesc, eu nu prea concep amestecul de dulce cu sărat.

  3. adi

    Ada, voiam sa te întreb: tu vorbesti de siropul de artar pur? Mie mi se pare divin, pacat ca aici unde locuiesc (Brasilia) nu se gaseste pur, ci doar în combinatii cu maxim 15% sirop de artar. Cînd mai capatam de la ambasada Canadei îl mîncam cu iaurt de casa, miam.

css.php