Câteva consideraţii la finalul clasei a doua

19 Jun 2013 by

scoalaAstăzi, la ora 18.00, Irina are serbarea de sfârşit de an. După experienţa celei de anul trecut, ştiu că va dura mult, va fi cald şi gălăgie şi copiii vor spune pe repede înainte ce au de spus. De auzit vor auzi doar ei pentru că sonorizarea, chiar şi atunci când o plăteşti, e proastă. Apoi vor primi toţi câte o diplomă şi după ce au fiecare dintre ei câte o hârtiuţă de excelenţă în ceva în mână, va reîncepe supliciul medaliilor. Ca şi anul trecut, Irina a fost la doar vreo două concursuri la care nu a avut rezultate remarcabile. Spre deosebire de anul trecut, anul acesta n-o să se mai streseze, are deja medalia de la Crosul Pădurii.

Din preview-urile oferite de Irina în maşină, copiii vor cânta un soi de “lasă-mă, papa, la mare”, varianta în care nu se cer la mare, ci pe scenă. Să devină vedete şi să-i recunoască toată lumea. Încă mai sper că e doar o glumă.

Concluziile după anul doi de studii în sistemul de învăţământ românesc:

Dacă vă gândiţi să optaţi pentru varianta şcoală şi apoi after-school, după doi ani veţi observa că la capătul celor aproximativ 8 ore de studiu zilnic, copiii sunt oarecum ţâfnoşi, greu de ţinut pe loc, un fel de arcuri tensionate la maxim gata să sară. Am avut privilegiul de a face cateva sedinte de atelier de citit şi de făurit poveşti cu colegii Irinei. Mă întâlneam cu ei la ora 16.00, când erau deja terminaţi de nerăbdare, după ce lucraseră trei ore la şcoală, o oră avuseseră pauză şi apoi încă trei ore făcuseră teme şi fişe suplimentare. Prima provocare era să-i ţin pe loc încă 45 de minute. Dacă erau ei cei ce citeau, se concentrau, preţ de o jumătate de pagină dintr-o carte. Dacă nu citeau ei înşişi, orice era interesant, chiar şi biluţele de polistiren ce ieşeau din pufurile pe care se aruncau cu frenezie. Unele fete îşi rodeau cosiţele, altele se muşcau de braţ, de plictiseală sau de stress, cine mai ştie. De aici pot trage două concluzii. Fie că eu nu reuşeam să ajung la ei şi atunci minusul îmi aparţine şi mi-l asum. Fie că 8 ore pe zi de teme şi intelectualizare la maxim sunt prea multe la vârste atât de mici.

În clasa a doua, Irina a avut vreo patru culegeri de matematică şi trei cărţi diferite după care lucra la română. Cumpărate de noi. Manualele primite gratuit de la şcoală erau de neutilizat, zdrenţuite, scrise, îndoite. Nu mă revoltă asta pentru că nici manualele nou nouţe cumpărate de mine nu arată acum, la sfârşitul anului, mai bine. Mă revoltă ipocrizia sistemului care se spală pe mâini şi se preface că le dă copiilor manuale. Suplimentarele nu erau opţionale, erau cu siguranţă mai importante decât temele pentru acasă. Când am încercat să mă lămuresc de ce trebuie să lucreze atât de mult, mi s-a explicat că exerciţiile din manual şi din caietul elevului sunt insuficiente pentru fundamentarea cunoştinţelor. Dacă e aşa, de ce şcoala a ales acele manuale, care nu fundamentează suficient cunoştinţele dobândite? Şi noi lucram din culegeri, dar de pe la a cincea în sus.

Materiile opţionale nu sunt chiar opţionale. Religia nu este un opţional. Este pusă în program în aşa fel încât şi dacă faci hârtie că nu doreşti ca fiul/fiica ta să participe la aceste ore, să nu aibă ce face decât să asiste pasiv la lecţii. Nu vor fi evaluaţi, nu vor avea teme, nu vor primi calificative, dar vor fi în clasă. Religia este singura materie la care Irina a primit calificativul Insuficient pentru că stătea de vorbă cu colegul de bancă, întâmplător musulman. Desigur, a fost un I de disciplinare, nu de evaluare a cunoştinţelor, nu a fost trecut în catalog. Irina este un copil care se roagă în fiecare seară, merge la biserică destul de des, se împărtăşeşte. N-am vrut să o scot de la religie, deşi manualul nu mă încântă. Mi s-a părut un demers inutil, ca şi cel al profului de religie, care i-a dat I pentru că vorbea.  Mă bucur că nu a aplicat metoda de pe vremea lui Creangă, cu Sfântul Nicolae şi Irinuca Popii.

Engleza este o materie opţională scumpă. Manualul şi caietul elevului costă în jur de 50 de lei. După doi ani de ore de engleză în fiecare săptămână, Irina ştie câteva cuvinte, probabil sub 50. Frunzărind manualul, am înţeles şi de ce. Desigur, şcoala oferea şi cursuri de engleză cu certificare Cambridge, de două ori pe săptămână, în colaborare cu o firmă particulară. Aceste cursuri costau cam 250 de lei pe lună şi se ţineau la şcoală după ora 17.00.

Sportul e o chestiune de noroc. La începutul anului, doamna de sport şi-a rupt piciorul şi, timp de aproape două luni, a stat la recuperare. Nu-i nimic, copiii au făcut română şi mate suplimentar în acele ore, graţie bunăvoinţei doamnei.

Înţeleg că şcoala românească pune accentul pe română şi matematică de la vârste mici pentru că aşa e cel mai comod pentru toată lumea. A explora abilităţile unui copil şi a insista pe calităţile lui ar presupune o abordare personalizată şi asta nu se poate face când ai o clasă de 28-30 de elevi. E absolut de înţeles. Dar, a insista pe spiritul de competiţie şi pe două materii din larga paletă de obiecte de studiu mi se pare limitativ şi nociv pe termen lung. În mod constant, copiilor cu preocupări extracurriculare (ore de pian, de desen, balet sau gimnastică, ba chiar şi celor ce participă la cor) li s-a sugerat să o mai rărească , româna şi matematica sunt cele ce contează.

După doi ani de şcoală, copiii nu s-au sudat. Nu apucă să fie prieteni, în pauză sunt ocupaţi să se fugărească sau să-şi trântească unii altora pe jos manualele, cutiile de mâncare sau echipamentul sportiv. Băieţii se bat rău. Fetele ascultă Radio Zu la căşti sau se joacă pe telefon. Nu ies în curte, e interzis. Sunt în permanenţă supravegheaţi fie de doamna, fie de un bodyguard. Asta ar trebui să prevină bătăile şi certurile. Dar nu se întâmplă mereu aşa.  Preocupările copiilor sunt în afara a tot ce vă puteţi imagina ca părinte. Psihic, sunt mult mai evoluaţi, înainte de vreme, aş zice mai degrabă forţaţi să se maturizeze şi să abordeze teme incredibile la vârsta de opt ani. Cine pe cine iubeşte, cine ce telefon are, cine ce maşină are la dispoziţie. Fetele se machiază, e suficient să aibă una trusa de farduri a mamei la ea, că le ajută şi pe celelalte să se rimeleze şi să se dea cu blush. Copiii vorbesc între ei foarte urât. Se educă unii pe alţii a propos de fiziologia umană şi de părţile corpului. Informaţiile, de multe ori eronate, circulă fără oprelişti şi graţie smartphone-urilor cu abonament la internet pe care unii dintre copii le primesc de acasă. De ce le primesc de acasă? Pentru că aşa consideră părinţii că e ok. De ce au voie cu ele în şcoală? Acesta este un mister.

Poate cea mai halucinantă experienţă a anului acesta a fost cea cu păduchii. Da, aţi citit bine, păduchi. A fost o epidemie, iniţial la clasa a opta, care apoi s-a extins la toate clasele, Dumnezeu ştie cum, pentru că păduchii nu sar. Am trăit toată gama posibilă de sentimente. Stupoare, ruşine, furie. Ne-am tuns, ne-am dat cu şampon de la mic la mare, cu uleiuri, cu esenţă de tea tree, eram la un pas de a sta 3 ore cu maioneza pe cap. Am început să refuzăm să mai primim oameni în casă. Am investit o avere în tratamente antipăduchi şi în produse de curăţat. Am spălat lenjeriile şi prosoapele la câteva zile. Aş vrea să trec peste partea în care Irina, după a doua reinfestare avea nu doar ouă, speram noi moarte după câte ture de tratament cu şampon atnipăduchi i-am servit, ci şi bube de varicelă pe scalp. N-am să vă spun decât că după ce am dat-o cu gaz de contrabandă (pentru că nu prea mai e de găsit) şi am avut speranţa incredibilă că asta le-a venit de hac în sfârşit, Irina mi-a spus că nu mai vrea să meargă la şcoală, pentru că sigur va lua din nou păduchi. Era un argument bun. Spre fericirea noastră, se face în curând o lună de când nu mai avem probleme cu lighioanele nesuferite.

Aş vrea să găsesc ceva bun de spus despre şcoală. Dar nu găsesc. Mă simt, ca părinte, neputincioasă în faţa sistemului de stat. Nu doresc să spun aici că Doamna nu îşi face treaba sau că şcoala e de vină pentru tot ce se întâmplă, pentru că, din ce aud de la alte mame, situaţia e aceeaşi mai peste tot. Şi stai, că n-ai ajuns la a cincea, îmi spun mamele de copii mai mari. Şi stai, că nu ştii ce e în licee, susură cele şi mai în problemă. Despre facultăţi nu mai vreau să vorbesc. Mi s-a tot spus că dacă nu-mi convine ar trebui să o mut la altă şcoală. Mă tem că dau din lac în puţ. Sau să o duc în sistemul privat. Din păcate, nu ne permitem asta.

Mi-aş fi dorit ca după doi ani de şcoală, Irina să înceapă să meargă acolo cu plăcere. Să aibă prieteni, să facă sport, să o iubească pe doamna şi să-i placă de colegul de bancă. Dintre toate astea, am obţinut un singur lucru. O iubeşte pe doamna. În ciuda faptului că doamna ne ceartă des pe amândouă, în faţa clasei, pentru că eu nu-i controlez ghiozdanul şi de câte ori o iau de la after vine cu temele varză a doua zi. Ea o iubeşte. E greu să nu te ataşezi de cineva cu care petreci 8 ore pe zi.

Dar vine vacanţa şi ea, astăzi, la serbare, este Ileana Cosânzeana. Am profitat de ocazie şi i-am făcut o coroniţă de flori, ca pe vremea mea, să compensez cumva faptul că nu va avea multe medalii pe piept. Apoi începe vacanţa, o vacanţă pe care i-am gândit-o frumoasă, cu multe călătorii şi aventuri. Sper să mă ajute Dumnezeu să iasă totul bine. Iar din toamnă vom mai vedea.

Dar în acest moment îmi vine să spun doar “iartă-mă, puiule, că atât am putut.”

 

 

Related Posts

Tags

Share This

43 Comments

  1. Liviana

    Ii doresc o vacanta frumoasa Irinei, cu multe bucurii si momente de relaxare. Este oarecum o perioada de vacanta si pt tine, Anda, in sensul ca tai de pe lista grijile cu scoala. 🙂 Si noi o asteptam de ceva timp si ma bucur ca am ajuns la acest moment. Cat priveste scoala in sine, a noastra are mai putine “fitze”, e de cartier si ne place mult din toate punctele de vedere.
    Bucurii!

    • Ada

      Da, Liviana, depinde si de cartier. Ma bucur pentru voi.

  2. Cat de bine ai subliniat toate aspectele.
    D.p.m.d.v. situatia e fara iesire, sistemul de stat e o caracatita de neoprit si de neschimbat. Singura speranta sunt oamenii din sistem, putin dar buni, pe care trebuie sa-i identifici si sa muti muntii din loc ca sa te asiguri ca cel mic va fi in preajma lor. Dar e o chestiune mai mult de noroc decat de implicare.

    Ma mir totusi ca nu ai povestit de supermarketul numit scoala, in care tot felul de neaveniti intra si vand organizat reviste, jucarii, bilete, maimutoi si alte chestii care pe mine ma lasa interzisa. Nu v-ati lovit de asta sau ai omis pur si simplu?

    In alta ordine de idei: cum de aveti voie cu coronita? Conform noii legi a invatamantului acest lucru nu mai e permis, cica e discriminare (?!?!). Nu-mi cere detalii ca nu am dar informatia e oficiala.

    • Ada

      Ileana Cosânzeana ARE voie cu coroniţă, face parte din costumatie. am zis. Despre vânzările directe am povestit in clasa 1.

    • Si nu ai vorbit nici despre cum elevii sint obligati sa cumpere anumite reviste in care scriu profesorii, altfel nu isi pot face proiectele la materiile lor si nu pot lua nota buna. Regula!!!
      Si cate d’astea negative mai sint…
      Si cum se bat de fata cu paznicii, cum copii sint batuti de alti parinti de fata cu paznicii, cum elevii isi vorbesc ingrozitor de urat.
      Nici nu ma mai gandesc, ma intristez prea tare.
      De bine….nu stiu ce sa spun in legatura cu scoala. Din pacate!!!
      Vacanta frumoasa de tot!!!

  3. Marcela

    Draga mea,

    M-au intristat tare randurile tale. Si noi suntem tot la final de clasa a doua, tot in sistem de stat. Si eu sunt ingrijorata de atatea caiete suplimentare si culegeri, sunt cu totii obositi si se vede.

    Dar invatatoarea e dedicata si calma, i-a incurajat sa se cunoasca si sa se imprieteneasca – in clasa intai i-a tot mutat o data la cateva saptamani, dupa care i-a lasat sa isi aleaga singuri colegul de banca. Anul asta au avut iarasi reorganizare de vreo doua ori, fiecare a ales cu cine isi doreste sa stea. In plus, in fiecare luni toti copiii se muta cu o banca mai in spate si nu exista copii care stau in spate si copii care stau in fata. In pauze ii lasa sa alerge prin toata curtea si este pregatita sa bandajeze genunchi juliti fara sa ii certe. Ii lauda pe cei care au activitati suplimentare si are un panou de onoare unde pot sa isi afiseze diplomele primite (avem diplome de la concursuri de pian, de sah, de tir cu arcul).

    La pictura, pe cei care au desenat frumos ii scoate in fata clasei sa le arate cu mandrie colegilor lor ce au creat. Au facut ora de muzica in curte, in parculetul din incinta scolii. Au avut targ de martisoare facute de manutele lor, pe care le-au vandut colegilor din scoala. Au facut decoratiuni de Craciun pentru un bradut expus la Carrefour, cu care au castigat 1200 euro pentru scoala. Au participat la concursul de strans baterii… Matematica si romana, ok, dar invatatorul este mai mult decat un furnizor de informatii, este un exemplu de urmat…

    Of, nu am vrut decat sa spun ca se poate si altfel si ca mai exista si oameni frumosi in invatamantul de stat.

    Va pupa fetele!

    • Ada

      Cinste lor.

    • Flori

      pe sistemul “in fiecare luni toti copiii se muta cu o banca mai in spate si nu exista copii care stau in spate si copii care stau in fata. “, eu veneam sistematic cu paduchi acasa – in spatele meu era o domnisoara de etnie rroma (foarte linistita, de altfel) usor certata cu apa si sapunul. Ma mir ca nu am mostenit de la fosta ei banca si raie si pureci si ce-o mai fi carat pe ea.

  4. mama de andrei

    trist, foarte trist…. si sa vezi ca vine clasa a treia care se zice ar fi cea mai rgea din tot ciclul primar, a doua a fost asa un fel de vacanta mai lunga…. noi am avut o sedinta de “cunoastere” cu miss de clasa a treia -alta stiam de la inceput… – si ni s-a spus clar ca in ciuda programului de lectii de la scoala zilnic vor avea proiecte pentru acasa si ca de vreo 2 ori pe saptamana vor avea chiar si teme suplimentare… deocamdata la nivel declarativ doar pentru cei care vor si au chef de suplimente…. dar o sa fie obligatoriu cred dupa ce incepe clasa a treia… asta in conditiile in care se duce la 8.30 si pleaca la 5 in fiecare zi…
    fiind in alt sistem nu avem frecusurile astea zilnice iar vocea parintilor este auzita si luata in considerare dar nu intotdeauna asa cum te ai astepta…
    speram ca vor selectiona concursurile sa nu mai fie asa de multe
    iar cu religia eu l-am retras pe Andrei care in timpul respectiv – tot in mijlocul orelor – sta si citeste sau mai face niste fise…
    sportul e obligatoriu si mult (3 ore plus optionale) plus ca noi facem alte sporturi suplimentar
    DAR ne place scoala, ne ducem cu placere si ne-am imprietenit oarecum cu cativa copii din clasa – nu cu toti si inca suntem cam misogini….
    dar ca preocupari nu te speria astea sunt preocuparile generatiei la noi la scoala fiind o disciplina mai stricta nu avem voie cu gadgeturi, farduri, etc… – si parintii mai disperati, recunosc… dar tot se imbrancesc si se alearga, nu se bat , cred, ies afara si se alearga si nu au timp si sunt mai putini 16 in clasa….
    ref imbogatirile de vocabular… circula si pe la noi….
    iar despre prietenii din par…. s-au simtit si pe la noi dar pe shestache asa, fiecare care a avut s-a tratat “in particular” nu a fost nimic oficial…
    scuze de lungime dar m-ai inspirat…
    o vara superba iti doresc

    • Ada

      Vai nu-mi spune, a treia e si mai grea? WTF!

      • mama de andrei

        sa spicuiesc acum sau mai tarziu?

        mate: adunari si scaderi plus probleme mai complicate metoda grafica si altele similare sem 1, tabla inmultirii si a impartirii in sem 2

        romana : parti de propozitie si parti de vorbire, compuneri (la noi asta e cea mai grea chestie, ca trebuie sa ii scot cuvintele cu clestele din gura)

        acum eu ce sa zic.. noroc la la gramatica imi mai aduc aminte cate ceva ca am dat admitere la gramatica dar la mate nu stiu… sper ca bunicul inginer sa ne scoata din …problema

        noi nu avem “decat” problema temelor de weekend fata de care oricum am avertizat invatatoarea ca singura mea rugaminte este sa ii manipuleze in asa fel incat sa nu ma implice pe mine, eu ii trimit poza cu biroul si scaunul cumparat acasa:)

        cica nu ar fi insa probleme de promovabilitate in aceasta clasa a teia… cel putin nu crede ea deocamdata… lucru care m-a mai linistit.

  5. madalina

    La ce scoala este Irina?

  6. Ioana

    Aceleasi tristeti legate de sistem ma incearca si pe mine la final de clasa I si de grupa mare la gradinita.
    Insa am savurat serbarea “Abecedarului”, care a fost incantatoare! Cu copii inocenti, implicati cu tot sufletul in reprezentatiile lor. Cu cantece si versuri copilaresti, care mi-au mers la suflet. Cu tristete observ ca in ultima vreme 90% din parinti sunt preocupati de filmat/pozat odraslele si mai putin cu aplaudatul prestatiilor.
    Copila merge cu placere la scoala, si-a facut prieteni, o iubeste pe doamna. Programul de after-school o termina fizic si psihic si i-a ingradit aproape complet independenta in a-si gandi/face temele singura.
    Cu toate minusurile, pentru moment ma felicit ca am optat pentru scoala de cartier si nu pentru una de top, unde se lucreaza cu copiii pana la epuizare.

    Vacanta placuta Irinei!

    • Ada

      Ah felicitari, daca e asa, sunteti niste norocosi!

  7. Mi-au dat lacrimile. N-am cuvinte. Nu mai am nimic. Dupa un an de grupa pregatitoare la gradinita am cam aceleasi povesti. Horror. Despre cum sunt invatati de mici sa se muste ca niste caini intre ei…se se “intreaca” pana si la masa cand mananca.

    • Ada

      Alexandra, sunt si altfel de situatii, nu dispera, uite, Marcela scrie foarte frumos despre scoala lor, la fel Mama lui Andrei. Nu sunt toti o apa si un pamant.

      • Din pacate eu cred ca alea sunt niste exceptii. Si din cate am auzit de la parintii din jurul meu din Ploiesti…e cam cum descrii tu peste tot. Deunazi imi povestea mama unui baietel de clasa a doua cum a stat pana la ora 1 noaptea cu el ca sa isi termine nu stiu ce chestie la romana ca altfel ii umileste in fata clasei “doamna”…si multe altele. E sinistru. In septembrie vom merge la scoala la clasa zero insa pentru clasa 1 sper din suflet sa fiu in alta tara. Ca daca n-o sa fim o sa ma vedeti la stirile de la ora 5 cum musc pe careva de jugulara 🙂

        • Alexandra, noi am terminat clasa 1 in Ploiesti si sunt fericita cu invatatoarea, e mai buna si mai sufletista decat as fi putut sa cred ca mai exista la noi in sistem!

          Ti-am scris doar ca sa te linistesc, nu e totul atat de negru, trebuie doar multa grija in alegerea invatatoareai, stat de vorba cu ea inainte daca e posibil, ele in general cam spun ce stil au, daca mizeaza pe competitie sau nu, pe eforturi de ore si ore sau nu, etc.

  8. foarte trist! eu am auzit povesti similare de la cineva din Iasi, care are fetita in clasa a V-a. dar e clasa a V-a si e la o clasa “de elita”, dintr-o scoala de elita. si eu am patit ceva similar in clasa a 9-a de liceu, tot la un liceu de elita. eu m-am gindit tare mult pina mi-am dus copiii la scoala din cartier. baiatul termina clasa I, azi avem serbarea alfabetului, la care am pictat literele impreuna cu copiii. fetita a terminat celebra clasa 0. invatatoarele mi s-au parut initial ireale, sunt foarte atente cu copiii. si pe ei i-a mutat tot anul, din banca in banca – la clasa I, si din banci de cite 1 in echipe de cite 4 la clasa 0. concursuri au fost putine, nimeni nu ne-a obligat sa-i inscriem pe copii, la unele am insistat eu fiindca copiilor le place. si clar, n-au fost doar la romana si matematica. avem diplome de la pictura, lucru manual sau cum se mai numeste – abilitati practice. reviste au fost de la o singura editura, iar cu alea ne-am jucat la nesfirsit, erau foarte bine facute, plus CD-urile adaptate virstei – preferam sa ii las sa se joace pe unul din acele CD-uri educationale decit pe net la jocuri cu impuscaturi sau la televizor la reclame… telefoanele sunt interzise in scoala, mai sunt copiii mai mari care le scot pe furis in pauza, la ei in clasa n-are nimeni asa ceva. in pauze sunt scosi in curte, chiar daca tocmai a plouat – noroc ca aveau un soi de uniforma care m-a scutit sa arunc pantalonii rupti in genunchi si murdari de noroi. la religie i-am lasat si eu cu inima indoita. in afara de faptul ca au colorat la greu si inainte de Craciun si Pasti au vizitat bisericuta de linga scoala, altceva notabil nu s-a intimplat. noi in timpul liber mergem la engleza, la balet (cu fetita), la pictura, la alte ateliere… doamne fereste sa ne fi spus cineva de la scoala ca nu sunt bune sau ca ar trebui s-o mai rarim. dimpotriva, la scoala altfel am dus-o pe profa de pictura la ambele clase, spre bucuria copiilor care au pictat cu miinile si cu uniformele si au amestecat culorile cum au vrut ei.. eu cred ca e foarte importanta si scoala si invatatoarea si ca exista alternative la sistemul acesta de inrobire promovat in scolile centrale de elita.

  9. offf, eram destul de ingrozita si fara asta:(

  10. Marcela

    Cred ca este irelevanta scoala la care merge copilul, dar foarte important dascalul pe care il are. Scoala noastra e in cartier, dar e printre scolile bine cotate (dupa locatie nu se califica la scoli centrale, dar e in top 10 pe Bucuresti la mediile de admitere ale absolventilor de clasa a VIII-a) iar invatatoarele sunt de tot felul. A noastra e asa cum scriam mai sus, la o alta clasa paralela copiii stau in pauze in clasa si fac fise la matematica, iar parintii lor sunt fericiti ca fac “performanta” la concursurile extrascolare.

    Din pacate calitatea actului educational se joaca la o loterie cu putine lozuri castigatoare, indiferent la ce agentie Loto Prono ne-am oprit…

    Vacanta frumoasa tuturor!

  11. stefania

    Imi pare rau! Ca parinte, mi-e groaza insa gandeste-te cum e sa fii profesor, in acelasi sistem. Din pacate, concluzia mea este ca vorbim deja de o problema a societatii nu a educatiei.

    • Ada

      Nu as vrea sa fiu profesor in acest sistem.

      • Ada

        Eu sunt profesor și e dureros, în n moduri.Și sunt și părinte și văd muulte, chiar dacă suntem colegi. Nu-mi tratez copiii urât,dar mi s-a întâmplat să vină al meu, de la grupa mică, sau mijlocie,lovit, notat cu 3 (la grupa mijlocie). Văd multe, mă doare pentru că eu lucrez într-o școală în care facem multe lucruri frumoase, mie mi-e dragă meseria dar.. nu e doar școala. E sistemul și lumea în care trăim. Și noi,părinții, atunci când tolerăm prea multe.

  12. Cristina

    Bună!

    Sunt învățătoare. Ai mei copii tocmai au terminat clasa a II-a.
    Clasa a II-a da, e ca un fel de vacanță! Clasa a III-a…hmmmm…și mie mi-e cam teamă de ea.:)) Dar…cu Dumnezeu înainte și om vedea.:)

    Ai mei copii sunt relaxați la școală. Azi mi-au declarat că le va fi dor de școală…de mine… Săracii copii ce aveau să spună?:D :))

    Nu iubesc ideea de competiție, nu iubesc ideea de a avea copiii 175 243 de activități în plus, nu mi se pare normal să-i cocoșăm cu teme. dacă nu au timp acum să se joace, când o vor face? Când le vor plânge copiii prin casă, de foame?!

    La prima ședință cu părinții, le-am spus acestora că am găsit caiete speciale „surori” cu manualele. Nici nu apucasem să le studiez. Toți părinții au vrut toate caietele. Nu mai fac eu greșeala de a le lua…hehe! Multe exerciții din manuale se repetau în caiete (identic, zic, nu ceva asemănător), diverse greșeli. Plus greutate în plus în ghiozdane.

    CD-uri educaționale drăguț făcute și care îi atrag pe copii au cei de la Erc Press. Vi le recomand! Am luat eu pentru clasă (avem un computer în sala de curs) și copiii au fost încântați de ele.

    Vacanță plăcută! Odihnă și joacă, joacă și odihnă!:)

  13. ioana

    Frumos scris!Ultimul rand m-a infiorat,pur si simplu!
    Si totusi nu poate pricepe cu adevarat decat cineva care este,intr-un fel sau altul prins in acest sistem.
    Eu ma situez pe doua paliere:am un baiat care tocmai termina clasa Ia si unul care termina clasa a 11a.S-a schimbat teribil scoala in ultimii 11 ani.Eu am pastrat caietele primului nascut si pot face o comparatie.
    E o vraiste generala si o ambiguitate din care nu mai poti iesi.In anii astia eu am invatat un singur lucru:de unul singur nu te poti pune cu un sistem.Pe ca colturi si pe la dosuri toti spun si fac,in fata faptului ,toti se retrag!
    Am fost si eu arsa pana la os si am suferit mult si ca urmare,la cel mic mi-am schimbat comportamentul.
    Stiu ca nu e bine,insa eu una,n-am mai putut.Si nu este vorba de lucruri extraordinare ci de lucruri marunte,petrecute frecvent care schimba perceptia copilului despre scoala si despre ce trebuie sa insemne aceasta.
    E vorba despre umilinta,despre batjocura si despre atitudini sfidatoare facute de oameni ce au menirea sa formeze oameni.
    Eu lucrez mult acasa,dupa scoala si incerc sa aduc echilibrul care,cred eu ,ca este benefic unui om in timpul formarii lui.
    Un singur lucru imi doresc:sa fiu sanatoasa eu si copiii mei sa ne putem continua demersul.
    Ii doresc Irinei o vacanta activa dar tihnita,normala dar frematatoare!Iar tie sa fii sanatoasa sa mai poti scrie!

  14. ela

    Draga Ada, din pacate, ce povestesti tu e foarte adevarat si foarte trist. Dar…exista si alt fel de invatatoare, sau scoli unde nu se pune accentul atat de mult pe competitie. Noi am avut norocul unei invatatoare care nu ne-a pus niciodata sa cumparam culegeri si caiete suplimentare, ci a folosit manuale suficient de bune pt copii (scoala e cea care comanda manualele, si noi, in clasele primare, inttotdeauna am primit manuale noi). Suplimentar, le mai printa si diverse fise. After school se facea tot la scoala, cu aceeasi invatatoare, dar din 4 ore de after school (12-16) cam doua erau afara, la joaca. Celelalte doua erau pentru teme si munca suplimentara, si in fiecare zi, cand luam copiii de la after school, invatatoarea ne reamintea noua, parintilor, ca temele sunt facute, copiii au lucreat foarte mult in ziua respectiva, si sa nu mai facem nimic suplimentar cu ei (decat chestii distractive pe care si le doresc copiii, citit povesti de exemplu). Cand era vorba de concursuri, la fel: prima data ne comunica noua, parintilor, ne explica ca sunt pe bani, isi spunea parerea, daca are rost sa participe copiii sau nu, luam hotararea impreuna noi, adultii, daca concursul X sau Y ne aduce vreun beneficiu, pe urma aflau si copiii.
    Nici un optional pe care l-a facut in clasele I-VIII nu a fost platit. In clasele V-VIII, mi-am lasat copilul la aceeasi scoala (de cartier) din Cluj la care a facut si clasele primare, si, spre deosebire de prieteni/colegi de-ai mei care aveau copiii la scoli faimoase si centrale, al meu nu a avut niciodata stres de la scoala, nu s-a pus presiune aiurea pe el, a fost relaxat si linistit. Fara zeci de culegeri la mate, fara mers la ore suplimentare, fara nebunii…si ce sa vezi, a luat note foarte mari la testele nationale si a intrat la liceul pe care si l-a dorit (unul dintre cele mai bune din Cluj, media de admitere e in jur de 9) Prin urmare, se poate si fara presiuni aiurea puse pe copii, am remarcat in anii astia de cand am copil si vorbesc cu alti parinti, ca toata nebunia asta cu x culegeri, x concursuri, concurenta aiurea etc., pornesc cumva de la invatatori, profesori, conducerea scolii. Sunt scoli in care asta e mentalitatea (noi trebuie sa fim cei mai cu mot, sa vada parintii cat lucram cu copiii, hai sa lucram din nu stiu cate culegeri de-odata), si scoli unde, cat de cat, copiii pot respira. Unii parinti prefera primul gen de scoala, ala super-concurential, alti parinti al doilea gen de scoala. Acum, nu prea ai cum sa stii dinainte ce soi de mentalitate are invatatoarea la care nimeresti, asa ca, de cele mai multe roi, te consolezi cu situatia, ca nu prea ai ce face. Dar e trist, e chiar trist si gresit sa ne obosim si stresam copiii in halul ala…pentru ce? Chiar o sa uite adunarea si scaderea daca nu lucreaza simultan din 5 culegeri? Sa fim seriosi!
    Ca incurajare, sa stii ca, la liceu, se schimba foarte mult lucrurile, copiii sunt mai maturi, mai cu personalitate, si nu mai pot fi manevrati prea usor, cometeaza si se manifesta cand ceva li se pare aiurea la scoala. 🙂

    • Ada

      Ela, tu povestesti de o scoala din Cluj si zau daca ma mir.

      • ela

        Pai, mutati-va in provincie, ca nu-i nici atat de cald 🙂

  15. oq

    Tot ce am de zis e ca ma intristeaza enorm. Si nu am copii, iar scoala am terminat-o acum 25 de ani. Nu vreau sa fiu ipocrita, dar o sa vin cu expresia “pe vremea mea” nu era asa de groaznic. Si am facut scoala in Braila. La capitala aveam impresia ca sunt alte standarde. Vad ca e chiar mai rau de atat. Felicitari scolaritei! Coronita o merita din plin!

  16. Lili

    Punct ochit, punct lovit! Noi am terminat clasa a III – a, cu medalie si diploma, fara alte documente care sa ateste participarea la “n” concursuri. Coronita e o rusine…cred. A, nu, e discriminare si umileste copii, mi-a explicat o doamna bine.
    Cred ca sistemul de invatamant despre care se tot povesteste cu atata elan, e vai mama lui. Durerea mea este ca intr-un colectiv de elevi, unde ar trebui sa fie educati, sa fie invatati sa vorbesca frumos, sa-si aprecieze colegii, asta ca sa nu folosesc vorbe mari “sa-si iubeasca”, acolo invata cele mai multe vorbe urate, cele mai multe injuraturi, invata sa se parasca, invata sa se urasca, invata sa barfeasca, invata cum e sa fii urechit de mama lui X sau Y, toate acestea sub privirea calda si iubitaore a doamnei invatatoare. Am avut un an de cosmar, un an care credem ca nu se mai termina: un an in care doamna inavtoare de la clasele I-a si a II- a a fost nevoita sa plece in concediu pentru cresterea copilului iar locul i l-a tinut o doamna cu o experienta de 42 de ani in invatamant, o doamna care a iesit la pensie de 4 ani de zile dar pentru ca iubeste copiii si nu are ce face acasa inca mai profeseaza. Tot ce a construit doamna lor invatatoare aceasta doamna iubitoare a distrus si nu cred ca mai reuseste cineva sa indrepte asa usor… Copilul meu stie sa injure, si ce injuraturi, copilul meau a invatat sa se bata si ce mai grav a invatat sa urasca. Toate acestea se intampla intr-o scoala cu pretentii. Cat despre invatatura: zilnic teste, dar zilnic, pana si in ziua de vineri, asta pentru a-i stimula sa munceasca…sa incurajeze competitivitatea…si ar mai fi multe…

  17. viziteu

    Grozav de obositi copii ! Mai ales ca nici inmultirea nu o fac in cls a ll-a si de-abia invata cele 4 operatii in scoala gimnaziala.Ce ne dorim? Copii care sa nu invete ,generatii de copii cretini am inceput deja sa scoatem!OAMENI BUNI ,VOI ATI UMBLAT LA SCOALA?GENERATIA MEA AM INCEPUT SCOALA LA 6 ANI AM INVATAT TABLA INMULTIRII IN CLASA A DOUA ,AM DAT ADMITERE LA LICEU ,ADMITERE LA facultate si … sunt multumitata de viata mea si de realizarile mele .Mi-as dori ca copiii mei sa invete cat am invatat eu ,dar din pacate parintii se plang de prea multe teme , de prea multa munca…Sa ne trezim si sa vedem ce e cu adevarat important ….pentru ei …pentru viata lor …Au putere de munca si capacitati neexploatate inca …de niste profesori angoasati de parinti fitosi si pretentiosi…care nu si-au gasit ei drumul,de unde sa-l arate si altora

    • Ada

      Felicitari pentru realizarile dumneavoastra.Sunteti si mama? si faceti teme cu copiii dumneavoastra? le-ati ridicat ghiozdanul? Da, ma plang de prea multe teme si de prea multa munca, pentru ca stiu despre ce vorbesc. Cu adevarat important pentru viata lor nu e sa stea de la 8 ani 7 ore cu fundul pe scaun sa rezolve exercitii din patru culegeri diferite. Important la opt ani e sa aiba prieteni, sa invete sa citeasca si sa le fie drag cititul asta, sa aiba vreme sa se joace, sa cante, sa faca sport. Sugerati aici ca eu nu mi-am gasit drumul si nu-s in stare sa-l arat altora? V-as ruga sa va abtineti, cata vreme nu stiti nici cine sunt, nici cu ce ma ocup.
      PS: Despre cacofonii la ce clasa ati invatat?

    • Lili

      Inmultirile si impartirile le-au invatat in clasa a II – a, in clasa a III – a suntem deja la ecuatii, probleme cu segmente, transformari si etc… iar la limba si literatura romana am facut partile de vorbire si facem analiza sintactica si morfologica. Oare e putin? Teme de la ora 15 la ora 21 in fiecare zi vi se pare putin? 4 sau 5 ore la scoala vi se pare putin? Copilul meu a fost nevoit sa renunte la activitati care ii placeau pentru a face fata temelor. A renuntat la tir sportiv, la chitara, la navomodelism pentru a reusi sa scrie cele 9-10 exercitii la mate si cele 6-7 exercitii la romana (astea de pe o zi pe alta, nepunand in calcul sambetele si duminicile unde avea mult mai mult, ca sa nu plictiseasca). Vi se pare putin? Mie nu! Si nu ma laud, dar e un copil constiincios. si ceea ce e mai rau, asa cred eu, este tipicar si trebuie sa fie totul perfect. Cred ca vacanta aceasta va fi o binecuvantare pentru el.

      • ela

        Ma apuca groaza cand aud povesti din astea, la noi la scoala nu a fost deloc asa, si totusi copilul meu a reusit sa intre fix la liceul pe care si-l dorea. In clasele I-IV nici nu primea teme acasa, se faceau la after-school, nici cartile si caietele nu veneau acasa decat in weekend, ramaneau in dulap, la scoala. In clasele V-VIII, probabil ca avea teme 2-3 ore in cate o zi, dar in alte zile avea mai putin. Si cu toate aseta, a avut rezulatte foarte bune la testele nationale, peste 9 la ambele materii. Pt ca teste alea sunt usoare, sunt la nivel asa, de copil mediocru.

        Nu inteleg de ce un copil in clasele primare ar avea ore intregi de teme in fiecare zi, dar asta nu-l ajuta chiar la nimic, sincer, nu termina scoala mai repede, nu capata nimic in plus, atat ca face exercitii la matematica in dauna altor activitati la fel de sau chiar mai educative. Sincer, daca copilul meu ar fi fost la o scoala de genul ala, l-as fi transferat urgent.

        • Lili

          Am facut acest lucru! Regret ca nu am facut-o in timpul anului scolar, dar mai bine mai tarziu decat niciodata! Ieri am reusit sa obtin semnatura de la scoala la care l-am transferat iar luni sper sa obtin si de la scoala de la care pleaca. Sper sa fie mai bine, eu nu contest faptul ca trebuie sa invete, ca trebuie sa faca teme, dar nu in stilul in care ajungi sa urasti scoala si sa spui: “mami eu nu mai vreau sa merg maine la scoala, nu reusesc sa invat tot ce ne-a dat Doamna!” Sper la mai bine!

    • Ironia trista a ceea ce spuneti dvs, viziteu, este ca – in mod clar – copiii nu invata mai multe lucruri bune. Invata sa se bata, sa se desconsidere, sa desconsidere (sau sa urasca) scoala, sa care kg fara numar, sa se cocoseze, sa taca, sa nu gandeasca, sa nu intrebe, sa nu lucreze in echipa. La mine la munca, dupa un astfel de an s-ar face o evaluare si s-ar considera ca fiind un mare esec. La scolile din Bucuresti (cel putin) insa logica nu are voie sa intre.

  18. liana

    Eu nu inteleg nevoia de a da copilul la limbi straine in conditiile in care un parinte stie bine una/many etc.E absurd.Mai bine faci cu copilul tau 1 ora de citit la cateva zile,(eventual sambata) si invata mult mai mult si mai bine decat de la vreun aiurit care vine si el la gradinita sau la scoala doar ca sa faca un banut.Iar after-ul asta e ceva unde copilul piede vremea, stiu pt ca mai dau pe acolo si vad(stiu vreo 3).Mai bine ar veni acasa, ar manca ceva rezonabil nu tampenii de catering, ar dormi daca n-are chef de altceva iar temele…hm…pai cu mama prin preajma pana prin clasa a3-a!parol!
    ( iar toate lucrurile astea in plus, dans ,pian,pictura,inot,karate,gimnastica etc…mai ,la mine in clasa erau doar cativa copii care-si alegeau o SINGURA chestie d-asta.Adica aia pasionati intr-adevar si care puteau sa faca fata fara sa dea in plansete si depresii.Am avut colegi care au facut mandolina , altii acordeon ,cred ca daca m-ar fi obligat mama sa fac asa ceva plecam de acasa!Eu am facut tenis, apoi atletism, apoi fantezie la Casa pionierilor, pt ca astea ma inspirau pe mine… si cam atat).Si citeam mult pt ca-mi placea.Pana intr-a 4 am citit cam tot Jules Verne si nu numai.Depinde mult de copil iar moda si fitele ar trebui lasate-n plata Domnului.

    • Ada

      Liana, pentru mine After-school-ul nu este un moft, n-o trimit acolo pentru ca mi-e lene ci pentru ca nu am cum sa o iau in fiecare zi la 12 de la scoala si nici nu imi permit sa platesc doua bone. Din motive pe care nu le insir aici Irina nu merge la o scoala peste drum de casa si nu poate merge singura pana acasa nu ar avea cu ce. In situatia mea sunt, cred, toti parintii care nu au ajutor din familie si nici nu se pot invoi zilnic. Iar despre limba straina, e in programa scolara si cu siguranta nu ii strica. Daca tot platesc manualele si profesorul ala ia un salariu, bine ar fi sa il si merite.

  19. Despre paduchi (materie in care am o vasta experienta proprie, desi nu chiar de data recenta): ba da, sar.
    Nu chiar puriceste si nici cat sa faci concursuri cu ei (sper…) dar sar.
    Bromocet (1%) ati incercat?

css.php