Ce-am aflat la cercetași

6 Nov 2015 by

Irina merge de ceva vreme la Girl Guides, un soi de cercetași numai pentru fete. Două ore pe săptămână, ea și alte șase fetițe aleargă, vorbesc, colorează, fac mici obiecte, învață poezii și cântece de drumeție și alte lucruri d-astea de le făceam și noi când eram mici.

Pentru că regula spune că trebuie doi adulți supraveghetori la fiecare grup, și-al nostru rămăsese orfan de unul, m-am oferit voluntar (e anul când muncesc mult pe nimic, asta e) ca lucrurile să se pună în mișcare.

În fiecare săptămână mă gândesc cu jind la mamele care se duc la Starbucks să citească o carte și să bea o cafea, cât sunt fetele lor la Guides. Eu n-am citit în viața mea la Starbucks, dar m-aș duce. De ce nu mă duc, de ce îmi bat singură cuie în talpă, de ce bombăn mereu că gata, de data asta chiar e ultima oară și-apoi o iau de la capăt, nu știu. E o mică disonanță între personalitățile mele multiple. Dar nu despre mine e vorba aici, ci despre Irina.

Pe 11 noiembrie, în Canada sunt comemorați soldații căzuți în primul război mondial. Se vorbește mult despre asta, se strâng fonduri pentru veteranii din toate războaiele, se recită poezii, se vizitează morminte, ce mai, e Ziua Eroilor, luată foarte în serios. Ieri la Girl Guides am povestit despre război și pace, fetele au colorat niște foi cu simbolurile păcii, au recitat In Flanders Fields, au cântat, s-au uitat la un mic documentar. Au povestit despre Ghandi și despre Maica Tereza. Și-au întrebat de ce le punem filme triste cu soldați morți, nu-s ele prea tinere să vadă așa imagini apăsătoare? peace

Nu, li s-a explicat, nu e niciodată prea devreme să înveți să fii recunoscător că ești liber. Și despre ce înseamnă să fii liber am tot povestit printre picături și printre cântece.

A fost pentru mine un wow moment: S-o văd pe Irina stând întinsă pe podeaua sălii de sport, colorând cu pasteluri vibrante o imagine frumoasă, brodată în jurul celebrului semn Flower Power, discutând despre filmele pe care le-a văzut și muzicile care îi plac, ridicând mâna să povestească despre semnificația zilei de 11 noiembrie, folosind cuvinte ca “armistițiu”, oferindu-se să citească pentru toate fetele cheia unui rebus pe tema Remembrance Day, cântând și recitând ca pe apă In Flanders Fields, râzând cum știe ea să râdă din toată inima… Wow.

Desigur, pe urmă s-a răstit la mine de față cu ceilalți că n-am vrut să-i spun pe litere cum se scriu niște cuvinte banale, pe care eu consideram că e normal să știe deja să le scrie. Și mi-a mai tăiat din admirație, că prea mi se umflaseră pânzele sufletului.

Dar, da, am copil mare, care discută despre Insurgent și Divergent și cântă Proud Mary și Counting Stars și-a văzut toate trei filmele din seria Back to the Future și citește și râde, râde, râde.

Wow.

Related Posts

Tags

Share This

2 Comments

  1. vultur daiana

    e frumoasa Irina ta la fel ca Lioara!

css.php