Cum a fost azi la Atelier

23 Feb 2013 by

Au fost puțini copii, unii erau răciți, alții au prins bariera, alții au avut concurs…

Dar am avut și nou veniți.

Davide are 4 ani și un pic și a stat doar în brațele mamei.

Clara și Sebi, cei mai fideli clienți deja stăpânesc Librăria. Împodobesc copacul de hârtie cu păpușile mele de deget și poveștile se țes singure. E de-ajuns să le dai un capăt de gând și ei spun tot ce le trece prin minte. Am un pește verde. E peștișorul de Aur Verde, spun, îndeplinește dorințe. Ce dorințe aveți? Peștișorul de Aur Verde se întâlnește cu Rechinul Dinte și cu Dragonul Flamă. E salvat de o broscuță țestoasă prietenoasă. Clara ne-nvață pe toți cum se spune bună ziua pe limba broaștelor țestoase. E o limbă care seamănă tare cu japoneza. Pe broscuță o cheamă Mmm și vine din țara MMMmmmm și bună ziua se spune mmmMMMmmm. Vorbim apoi pe limba peștilor și a rechinilor și-n cele din urmă îi pierd, e mai interesant să punem păpuși în copac. Îmi întind șalul pe jos și-i poftesc pe covor. Sigur că au auzit de covoare zburătoare, le-au văzut în Aladin! Dar eu îi învăț cum se conduce covorul și în mai puțin de 30 de secunde zburăm, o luăm la stânga, facem ocoluri, îndreptăm covorul și ca să aterizăm ne ghemuim, ne facem mici și el se așează cuminte pe pământ. Sâmbăta ce vine ei trebuie să-mi spună cum au călătorit prin lume și ce au văzut în drumul lor. Iulia nu se dă dusă, are o treabă cu șarpele din copac. Mai stă puțin și cu cei mari, cu greu o ia mama ei de la club.

La grupa mare au venit două fetițe noi.

Lore și Cătă. Lore are nouă ani și tocmai a terminat de citit un roman de dragoste.

– E despre o fată care își găsește dragostea. E bine că nu s-a terminat cu o țucătură, mi-a zis.

– Nu prea e de vârsta ta cartea aia…

– Da, e cam de adulți.

– La 14-15 ani ce o să mai citești dacă acum la 9 citești așa ceva?

– Probabil reviste de modă.

Lore a ales din rafturile librărie Hobbitul, de Tolkien. Pentru că a văzut filmul. Stăpânul Inelelor, de zece ori l-a văzut.

– Citesc eu? Sau citiți voi? Ia, Lore, citește tu prima.

Lore citește binișor, dar, așa cum era de așteptat, se poticnește la unele cuvinte, din grabă sau pentru că nu le cunoaște.

– Ce-nseamnă “blid”?

Ah, Lore, îmi vine să te pup. Ce păcat că tocmai azi lipsește Felix!

Irina cere librarului un dicționar. Azi învățăm să căutăm în dicționar cuvintele pe care le întâlnim în cărți și nu le cunoaștem. Cum se face? Ce găsim în dicționar? Cum căutăm? Toți copiii caută câte un cuvânt greu. Exasperant, cere Lore. Metamorfoză, cere Irina. “Blid” nu e în dicționarul ilustrat. Așa aflăm că avem nevoie de DEX, de la o vârstă în sus. Inima mea crește ca un cozonac.

Cătă vrea să-i arăt unde e Vrăjitorul din Oz. Cătă învață cum vorbim cu librarul. Librarul e încântat să-i arate.

Zarurile sunt bune cu noi azi. Odată, demult, într-o casă bântuită era o oglindă fermecată. Casa era păzită de fantome ce stăteau la pândă într-un copac mare, din fața intrării. Într-o noapte întunecoasă, o vrăjitoare a călătorit pe coada unei stele căzătoare, din țara ei de dincolo de curcubeu, până în fața casei. Ea avea și o pălărie magică, pe care atunci când și-o punea pe cap, reușea să audă gândurile tuturor celor din jur. În casa asta locuia și un liliac, cum altfel. El știa să se transforme în căpcăun și păzea oglinda magică. Nu știm cum, o fetiță s-a rătăcit și a ajuns la casa bântuită. Ea era însoțită de un dragon care scuipa foc. Căpcăunul-liliac i-a dat dragonului o poțiune magică, pe care a băut-o ca să-i crească puterile și să apere împreună oglinda de vrăjitoare. Vrăjitoarea a vrut să arunce o vrajă asupra dragonului, dar dragonul s-a ascuns după oglindă și ce credeți că s-a întâmplat? Vraja s-a reflectat și a lovit-o pe vrăjitoare. Cum se termină povestea o să aflăm dintr-o scrisoare. Maria îi va scrie Irinei o scrisoare, Irina lui Lore, Cătă îi scrie Mariei, Lore îmi scrie mie, eu îi scriu lui Cătă. Aflăm sâmbătă.

Maria a stat la mine în brațe toată ora. A căzut de pe cal acum două săptămâni și are o mânuță în ghips. La sfârșitul orei îi cer voie să-i desenez și eu ceva pe ghips. Joi îl scoate. I-am desenat o carte și m-am fâstâcit cu totul când mama ei mi-a zis că mă citește din când în când.

Marii absenți de azi au fost Vlad, era la concursul de mate și Filip, bolnăvior.

Despre Filip aflați că a venit la club pentru că el scrie povești. I le dictează lui Tati. Filip e ca și Clara. Dă-i un sfert de propoziție și îți face un roman, pe nerăsuflate.

În toată combinația asta, cea norocoasă sunt eu.

Săptămâna viitoare călătorim în balon.

 

 

8 Comments

  1. Am lacrimi in ochi … cred ca punem de o vizita la capitala 🙂 Dar trebuie sa caut o carte de vraji, sa ma pot transforma in ceva mic-mic, sa pot asista si eu la atelier 🙂
    Sa ne spui si noua cum se termina povestea cu vrajitoarea si oglinda! 🙂

  2. Vreau si eu sa fiu… copil, sa pot participa la atelierele tale 🙂

  3. ane

    Haha, tot ‘metamorfoza’ e primul cuvant pe care l-am cautat si eu singura in dictionar acum hat, aproape 30 de ani. Imi amintesc ca citeam Ana Blandiana si Arpagic, si maica-mea, exasperata de tirul de intrebari, mi-a pus in brate micul dictionar enciclopedic si mi-a aratat cum sa caut. In editia respectiva ‘metamorfoza’ e undeva in dreapta, jos :-). Bringing back memories…

  4. Sunt curioasa daca stiu, sau te-au intrebat, sau le-ai explicat tu, ce inseamna a “fauri” povesti 🙂

    Si defapt m-am gandit cum putem face cu Atelierele, compilam de un turneu mic, prin tara 🙂 Daca nu poate ajunge Mohamed la munte … incepe sa caute solutii 😀 Acum trebuie sa mai rezolv doar partea in care sa pot asista si eu la Ateliere, fara sa incurc 🙂

  5. Sambata viitoare venim 🙂

css.php