Cum a fost la trick or treat?

1 Nov 2016 by

Ne-am dus pe rând la trick or treat, că trebuia cineva să aducă acasă copilul mic până nu se lăsa prea tare frigul și altcineva trebuia să supravegheze teenagera (11 is the new 17) să n-o răpească vreun schelet de jamaican și altcineva trebuia să stea la ușă să dea bomboane. 

Am colindat de două ori, prima oară în complexul Sarei (cea mai bună prietenă a Liei, stă peste drum de noi) și pe urmă în complexul nostru. 

Asta cu complexul sună un pic pretențios, realitatea este că pe aici casele se adună în … nici nu stiu cum să zic. Sunt grupuri, grupuri. Multe se numesc Crescent, altele se cheamă Place sau Court. Noi am stat de exemplu prima oară la Lakeside Place, lângă noi era Lakeshore Apartments, pe stânga aveam Waterford Townhouses, la colț Moonstream Court, un pic mai sus Somethingsomething Crescent și tot așa. Acum complexul nostru nu se numește Crescent, are doar numele străzii. Deci, noi stăm pe strada Montevideo la numărul șase mii și ceva, dar la același număr sunt 80 de case adunate într-un… cum îi zice? Complex. N-am găsit altă rimă, dar pricepeți dumneavoastră. 

Regula este astfel: dacă pune omul decorațiuni sau dovleci pe trepte sau în fața ușii lui și lasă lumina aprinsă la intrare, e semn că e rost de bomboane. Nu-s decorațiuni, nu deranjăm. Sunt decorațiuni, dar lumina din dovleac sau de la intrare e stinsă, nu deranjăm. E semn că bomboanele s-au terminat. Nu batem cu pumnii și picioarele, nu sunăm insistent, ne vedem de drum. Dacă pe prispa omului e un dovleac turcoaz, acolo nu se dau bomboane, ci creioane, gume, mici jucărele, pentru că sunt și copii alergici pe lumea asta canadiană, ce să facem, și ei trebuie să trăiască (la propriu) nu să moară dintr-o arahidă ascunsă în cutie de M&M (mhm, se întâmplă!). 

la-usa-simoneiBucurie mare când bați la ușa cunoscuților și zici trick or treat și ei deschid și zâmbesc și au o punguță cu numele tău pe ea gata pregătită sau pur și simplu se bucură să te vadă și fac și un pic de conversație. Tu ce ești? Fluturaș sau mireasă? Sunt zânăăăă, zână fluturaș! Ahaaaa! Se fac poze, se admiră costumele, se schimbă amabilități și gata, p-aci ți-e drumul. Poți primi O bomboană sau o punguță sau o ciocolată sau o acadea sau o punguță de chips sau… ce vrea omul să-ți dea. Noi am hotărât să fim generoși, le-am pus sub nas un castron uriaș plin cu tot felul de bomboane și i-am lăsat să ia câte vor. Laur a fost șocat cât de mulți copii au luat doar câte o bomboană. Au fost și unii care au luat cu pumnul. Dar toți au fost politicoși, au spus mulțumesc și au urat Happy Halloween și au zis noapte bună. Nu toți erau din curtea noastră, nu. Mulți erau măslinii. Cu sacoșe uriașe. Mai mari ca ei. Tot câte o bomboană luau. Și ce poate fi mai mișto decât să te duci să suni la ușa vecinei tale (care ți-e și educatoare, așa s-a nimerit) și ea să nu fie acasă (că are și ea un copil de dus la colindat) dar să se oprească la casa ta și să te cheme, hai, Lia, vino să-ți dau bomboane, că nu m-ai găsit la casa mea? Să vină FOSTUL tău profesor îmbrăcat în The Mad Hatter și să stai să te uiți la el cum trage ditai căruțul plin de bomboane după el, și păzește 5 copii ai unei alte vecine, că-s mulți și mici și mișună și e întuneric și femeia aia are nevoie de
ajutor, așa că au plecat două familii să adune dulciuri pentru copiii ei. simona-si-fetele

Se face trafic de bomboane, people. La casele cu copii prea mari să mai umble după bomboane, se ascund și-i așteaptă pe ăștia mici să intre și le vorbesc din întuneric, se prefac că-s decorațiunile sau dovlecii. Alo, alo, domnișoara, ia dă-te mai aproape, sunt eu, ăla de pe prima treaptă. Ui ce frumos te-ai pictat. Cine te-a pictat așa frumos? Mama! Bravo, Mami, ia și tu o bomboană, hai să trăiți, happy halloween. 

Mergem pe stradă și ne îndemnăm unii pe alții: du-te și pe la mine! E Laur acasă, vă așteaptă! O, norocoaso, al meu e stuck in traffic dar îți dau sms când ajunge, nu cumva să nu veniți și pe la noi! Hei, bună, Logan, bună Aspen, bună Cory, ați fost pe la noi? Pe tine te știu! Ești fratele lui Asher! Și pe tine te știu! Ești ăla mic din Paw Patrol, vezi să nu te împiedici! Bună seara, bună seara, Sophie e acasă? Sarah, hai să faci cunoștință cu Sophie! 

Nu te duce la casa aia, că sunt musulmani și nu dau niciodată bomboane, mi-a zis fetița îmbrobodită a unei … musulmane, când m-a văzut la ușa prietenei mele, mama Dianei. Nu cred, zic, eu am prieteni musulmani care stau cu bomboanele în drum, pui pariu că ne dă? Mai ales că o cunosc și-ți garantez că nu e musulmană. Mama Dianei, cu ditai pălăria de vrăjitoare pe cap, stă la poartă să-și întâmpine trickortreaterii, dar între noi fie vorba, supraveghează nițel și teritoriul pe care umbă “libere” fetele mari. La casa asta stau români, știu sigur, tipul și-a ținut mașina pe crick câteva zile, nu l-am văzut meșterind dar și-a pus în geam numărul de la mașina veche, B- 0X- Ion. Bună seara, îi zic doamnei când deschide ușa, aaaa vorbiți românește, nu știam, da, da, ne-am mutat de curând la numărul 4, eu sunt Andreea, ea e Lia, ea e prietena ei Sarah, ce bucurie, zice, luați un bonus de bomboane, că vorbiți românește, sărumâna, zice Lia, brusc, cu cel mai dâmbovițean accent posibil. trecem pe lângă o casă nedecorată, dar lumina e aprinsă și se vede mișcare în hol, așa că fetele dau buzna. Nu, Lia, e casa lui Manal, nu te duce! cad în prăpastia precauției. Lia nu știe de precauții dar pe Manal o cunoaște. spiderManal, Manal, dă-ne bomboane! Manal râde și se scobește de niște bomboane de prin sertare. Ea e musulmană, copiii ei nu pleacă la colindat, dar bomboane are, just in case se mai rătăcește vreunul. 

Să vezi copiii cum aleargă de la o casă la alta, prăpădindu-se de râs de păianjenii uriași gonflabili sau minunându-se de cât de frumos sunt scuptați dovlecii (nu, nu toți sunt oribili și îngrozitori), să o auzi pe Lia râzând din toată inima, și strigând Mama, mama, am UN MILION DE BOMBOANE! , să te întorci acasă și să răstorni dovleacul de plastic în care sunt adunate un milion de bomboane și să urmărești cu interes cum împarte copilul cel mic din ce are, asta pentru sissy, asta pentru mama, asta pentru tata, asta pentru mine…

O acadea, o punguță cu pop corn și una cu nachos, atât a mâncat aseară. Restul sunt în castron, vom vedea ce vom face cu ele. 

Pot să duc la școală porcăriile primite, zice Irina, într-o încercare “subtilă” de a se descotorosi de chestiile nesănătoase (și ohohohooo câte prostii au primit, Dumnezeu cu mila). Nu, nu poți. De ce, întreabă ea inocentă. Pentru că dacă pe tine nu te las să mănânci tâmpenii, nici pe alții nu țin musai să-i otrăvesc. Păi și ce facem? Nu știu, găsește o soluție, sigur nu le  mâncați pe toate anul ăsta, să sperăm că sunt valabile MUUUULT timp alea de vă sunt pe plac. Pentru că nu toate le plac, să ne înțelegem. au preferințe. Dacă se poate, să fie ciocolată. Nu mică, mare. Nu amăruie. D-aia bună. Merg și M&M-urile. Hai, și skittles. Bine, bine, se sacrifică, o să accepte și snickers-urile și mars-urile mici. Mhm. 

A fost frumos. Nu știu ce vom face cu bomboanele. Se vor sacrifica. Vor face sugar rush, desigur. Și le va trece. Pe urmă vine Crăciunul, alt prilej de sugar rush.  Dar vom supraviețui cumva. 

Există și legende urbane. Nu le dați copiilor bomboanele care arată AȘA. Sunt de fapt amfetamine. Verificați neapărat punga cu treats, niște demenți au pus lame de ras în ambalaj de gumă. Anul ăsta sunt interzise costumele de clown în satul nostru, pentru că niște adolescenți neliniștiți (sau prea liniștiți la creier, ce știu eu) au speriat câteva gospodine în trecere seara pe lângă parc. 

La noi a fost liniște. Ne mai ducem și la anul. Happy Halloween. 

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. In saptamana de dupa Halloween, scoala noastra face intotdeauna Candy Drive. Adica duci toate bomboanele de care nu ai nevoie si care sunt transportabile pe avion (hard candy si chestii care nu curg sau topesc) si organizatia de tineret (adica copiii din clasele 7-8) le trimit. Ceva de genul asta:
    “Halloween Candy Drive!
    After your children have had a chance to sort their Hallowe’en candy, have them consider sharing some of their candy with children in a Third World Country! Did you know starving children, when offered food, often are unable to eat? Giving them a candy can help stimulate their taste buds, and encourages them to try to eat food again. Candy can also distract them when they are given lifesaving inoculations in their limbs that, due to starvation, have little muscle mass. As Canadians, we are trying to cut back on or watch how much sugar our children eat. In a developing country, a candy can save the life of a starving child. Please consider donating hard candy and lollipops, or candy that will not melt during transportation to countries with hot climates, to our Hallowe’en Candy Drive during the week of November 1 to 4!
    Thank you Cardinals!”
    Noi asa am rezolvat mai mult din jumatate din bomboanele primite, a ramas o cantitate ceva mai rezonabila… 😀

  2. anki

    Si noi am donat o parte din dulciuri, le-au primit la serviciu cei ce vor pregati pungi cu dulciuri de Craciun pentru copii nevoiasi.
    Ar fi fost pacat sa nu le putem da mai departe, caci erau extrem de multe…

  3. O S

    Mi-ar place tare mult sa avem si noi aceasta traditie sau macar sa fi pastrat traditia cu colindatul. 😀

css.php