Cum a intrat Firicel la facultate

11 Mar 2016 by

York University din Toronto are un lectorat de limbă română la Glendon Campus, unde Crina Bud susține două cursuri. Unul de limbă și unul de cultură și civilizație. Nu-s mulți studenți, dar sunt suficienți cât să avem pe cine vizita într-o joi seară. Așa că am luat copilele pe sus, am pus într-o mapă ultimele exemplare din Poveștile Domnișoarei Firicel, din Călătoria prin Curcubeu și din Secretul Fulgilor de Nea și ne-am dus să-i cunoaștem pe studenții Crinei. Am mers spre Toronto cu 30-40 la oră. Pe o autostradă cu câte șase benzi pe fiecare sens, mergeam târâș-grăpiș, la ora când mai bine stai acasă. Am plecat de la noi de la țară pe la cinci, am ajuns după o oră și patru zeci de minute. Dar am ajuns.

Când a văzut Irina cum arată clădirea în care funcționează lectoratul a zis:

– WOW! Ce trebuie să fac ca să ajung aici?

Apăi dacă n-a fost ăsta un moment desprins din Gilmore Girls, nu știu care a mai fost. Așa că am zis:

– Trebuie să înveți extraordinar de mult… Și să îți dorești foarte tare. Suficient de tare cât să iei bursă. Și mai trebuie să vând eu multe cărți, dar asta e partea a doua.

Adevărul e că și mie mi-a venit să plâng, gândindu-mă la ce șansă fantastică au copiii ăștia de se duc la facultate și cât muncesc părinții lor ca asta să fie posibil.

cititorii din CanadaDar astea sunt gânduri pentru altă zi. Crina ne-a luat de la intrare și ne-a dus în clasa ei, poziționată strategic lângă cafeteria, spre deliciul studenților.

Și-am povestit despre Radio și despre cărți și despre Liternet și despre de ce scriem și despre ce frumoasă e limba română și ce elegantă e franceza și ce asemănătoare e italiana și despre gramatica limbii române (is a bitch) și ce minunate sunt librăriile din România și ce importante au fost cărțile în comunism și despre cum citeam noi Shogun pe sub mână și despre ce diferențe uriașe sunt între școala românească și aia canadiană (nu musai negative toate) și despre aplicații și cărți electronice și despre cine mai are nevoie de scriitori, poeți, povești și poezie. Irina Firicel la colegiu

Trebuia să stăm o oră. Ș-am plecat la nouă seara, când ne-au dat afară cu măturoiul din sala de clasă. Și m-au chemat și la ultima lor oră, cândva în aprilie. Și dacă am să pot am să mă duc.

Crina, mulțumesc. În special pentru că am trăit momentul în care Adevărata Domnișoară Firicel a citit din poveștile scrise pentru ea în fața unor studenți canadieni, într-o facultate din Toronto. Și pentru că poate seara asta de joi, când Firicel a stat în fața clădirii voastre de sticlă a fost începutul drumului ei spre facultate.

Mii de mulțumiri!

 

 

2 Comments

  1. Adela

    ce frumos… De asa un job ai nevoie!

css.php