Cum faci un copil să stea pe loc

10 Sep 2013 by

yogeshvar_3001

Azi am avut privilegiul de a face cunoștință cu un profesor de yoga. Eram împreună cu Zu la Eden Spa. Un loc foarte frumos, numai bun să mergi acolo cu o  prietenă. După turul clădirii și după ce ne-am minunat de oferta de toamnă a gazdelor noastre, am ajuns în studioul de yoga, unde nu mai rămăseserăm decât trei. Eu, Zu și Cristina (pe care o cunosc de când ea era mică și eu eram tânără și ea voia să învețe să facă presă și eu încercam să o lămuresc de ce n-ar trebui să facă presă. Dar asta e altă poveste). Iată-ne, deci, cu tălpile lipite de parchet, privindu-l pe profesorul mărunțel ce aștepta cu bunăvoință. 

– Would you like to stretch your body or your mind? 

– The mind! am zis repede, asta și pentru că trupul tocmai îmi fusese întins pe un scaun de masaj și tras cu simț de răspundere în toate părțile. 

A fost prima mea experiență cu yoga, foarte plăcută și liniștitoare. Era miezul unei zile de lucru, într-o săptămână în care toți sau aproape toți posibilii mei interlocutori sunt plecați la sesiunea parlamentară de la Strasbourg, ceea ce mă face să trăiesc cu un sentiment de maximă nesiguranță, pentru că de ei depinde dacă emisiunile mele de luna asta ies sau nu ies. 

Știți ce rar mi se întâmplă să am câteva minute de liniște? Rar. La muncă nu e liniște, am aproape mereu căști pe urechi, sună telefoanele, intră oameni în birou, nu, nu apuci să te aduni. Acasă, dacă nu mă strigă un copil sigur celălalt cântă la vreo jucărie. Și după ce copiii nu mai fac zgomot, strada mea continuă să vuiască până târziu în noapte. Cele 25 de minute cu Yogeshvar au fost minunate. Am reușit să-mi ascult gândurile și propria respirație, am reușit să stau pe loc fără să fac efort, fără să văd ceva, să aud ceva, să mișc ceva. Minunat! 

La sfârșitul sesiunii, profesorul ne-a invitat să-i punem întrebări. Nu eram pregătită pentru asta, dar cât stătusem eu nemișcată mi-am dat seama ce minune e să stai pe loc  și ce trist e că trebuie să te îndrume cineva ca să faci asta. Mi-am adus aminte de toți copiii mei de la atelierele de lectură, cu care uneori trebuie să mă lupt să-i fac să stea pe loc și să mă asculte. Așa că l-am întrebat.

– Cum îi înveți pe copii să stea pe loc?

– Stând pe loc. Oferindu-le ocazia să stea pe loc și creînd un mediu propice statului. Introducând rugăciunea în viața lor. Înainte de masă, înainte de culcare. Rugăciunea se face stând pe loc. Oferindu-le o dietă corectă. Dacă le dați mult zahăr și multă carne, nu vor sta pe loc. 

Nu pot reda toată discuția, dar m-am gândit că poate veți ajunge vreodată să vă întrebați cum să faceți să nu se mai miște în continuu. E bine să se miște, nu mă înțelegeți greșit. Dar câteodată e bine și să se oprească. Să se asculte. Irina, de când citește, stă pe loc. Lia, de când am obișnuit-o cu masajul de seară și de când spunem împreună Îngerașul și Tatăl Nostru, stă pe loc. Sigur, cea mai simplă metodă să-i faci pe copii să stea pe loc e să le dai drumul la televizor pe un canal de desene animate. Dar eu nu asta îmi doresc să facă ele toată ziua. Acum când scriu, Irina citește, întinsă pe canapeaua din sufragerie. Lia stă lângă ea, cu o cărticică în mână. În bucătărie se aude din când în când mașina de pâine amestecând aluatul. E pace la noi în casă. De nu ar vui strada ar fi și liniște. Mi-e dor de liniște, n-am avut demult parte de liniște, viața noastră e ATÂT de zgomotoasă, nici nu ne dăm seama ce nociv e atâta zgomot permanent, ce rău e să nu îți poți auzi propriile gânduri. Și cred că trebuie să-i învățăm pe copii de mici, nu predic meditația la vârste fragede, ci aș vrea doar să-mi învăț fetele să se asculte pe ele însele.

Mi-a plăcut la Eden Spa. Mi-a plăcut și de profesorul de yoga. Cred că am să-l mai caut. Despre scaunul de masaj Thai Yoga, data viitoare. 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Flori

    Prima saptamana petrecuta la casa a fost…. nush cum a fost. Ma trezeam noaptea din cauza linistii. Lipsea ceva. Se auzeau doar greierii.
    Dupa inca ceva timp – luni de zile, am inceput sa aud vuietul orasului imediat ce intram in el. Si mirosul. Bucurestiul are un miros si un zgomot specific- nu neaparat rele, e mirosul si zgomotul unei fiinte vii.

    • Ada

      Eu am crescut la casa. Aveam plopi mari in curte si nuc si castan si toate aveau zgomotele lor. Acum in fata geamului de la dormitor am un plop. Uneori, pe la 3 dimineata, cand nu trec nici masini, nici motociclisti, daca bate vantul si inchid ochii, parca-s din nou in camera in care am crescut.

  2. Scrisesem un comentariu kilometric dar m-am gandit ca nu-l va citi nimeni indiferent cat de mult suflet am pus eu in el 🙂 Asa ca, mai pe scurt, meditatia functioneaza chiar si la copii (la ai mei cel putin), evident daca ii dai forma care trebuie.
    Iar la sot, dupa o perioada de stres acumulat, care stres cam incepea sa-si cam arate coltii in viata cotidiana, realizand necesitatea unei solutii, a descoperit un calugar budist Thich Nhat Hahn (nominalizat la Nobel pt pace, nu chiar obscur) care a facut minuni in toate aspectele vietii. Omul ala are o voce atat de blanda si spune niste chestii atat de simple si frumoase incat nu poti ramane insensibil 🙂
    Conditia este sa faci ceva acum, nu sa astepti sa gasesti timp pt a face ceva 🙂
    Deci eu sunt pentru meditatie, in orice forma. Nu chestii dubioase, ci orice forma (pasnica si nedaunatoare pt altii de preferat 🙂 ) care iti aduce linistea si concentrarea chiar si in mijlocul celui mai zgomotos context 🙂

    • Calugarul are video-uri/audio-uri pe net, evident, ca doar nu l-am adus la noi acasa :))

css.php