Cum s-a “luptat” don Pandele cu Banditul Mascat ce dăduse lovitura la semințele păsărilor

30 Jul 2016 by

Să fi fost trei și douăzeci noaptea, când din grădină s-a auzit o bufnitură suficient de puternică încât să-l trezească din somn pe sus numitul…

S-a dat jos don Pandele din patul matrimonial și s-a uitat pe geam. În curte, pustiu. Doar scăunelul Liei pe al cărui spătar era agățată stropitoarea mea arăta ciudat văzut de sus. Don Pandele s-a hotărât să verifice la fața locului.

Să fie pisica? Pisica dormea lată în tăvița de pantofi de la intrare. Să fie sconcșii? Nu, sconcșii trecuseră deja pe acolo (judecând după miros) și în plus… sconcșii nu se prea cocoață.

Don Pandele puse mâna pe lanterna cumpărată de nevastă-sa (lanternă serioasă, cu multe leduri puternice) și se uită pe geam. Identifică scăunelul Liei. Numără șezlongurile, măsuțele, grătarul și celelalte acareturi și se opri cu privirea spre gardul din dreapta, de unde lipsea ceva.

Ce lipsea? Desigur, cilindrul cu semințele păsărilor, atacat fără milă și de veverițe și de Chip și Dale și de alte lighioane. Azi vă prezentăm ultima apariție în grădina noastră, Ratonul.

mrrrrrrRatonul se urcase pe gard și dărâmase birdfeeder-ul (cum se spune la voi în românește la asta?) și-acum molfăia liniștit semințele recent cumpărate, special pe placul cardinalilor și al gaițelor. Don Pandele s-a uitat la raton. Ratonul s-a uitat la don Pandele. Apoi a continuat să mănânce. Don Pandele s-a nervat și-a luat arma lui preferată, aparatul foto. I-a tras un blitz în ochi Ratonului, convins că așa îl dovedește. Ratonului nici că i-a păsat. I-a mai făcut câteva poze. Nu s-a mișcat bestia de pe semințe până nu s-a dus don Pandelique și-a bătut tare din picior lângă el. Atunci s-a sinchisit să se cocoațe agale înapoi pe gard (ce atâta grabă, mai văzuse d-ăștia în două picioare, știa că nu mușcă și nici nu atacă dacă nu-s atacați) și de acolo pe unul din puii de arțar ce ne bat în streașină la fiecare adiere mai puternică de vânt.

Foarte iritat, don Pandele a tras un picior în arțar. Dar vedeți că nevasta lui Don Pandele (adică eu) a tăiat mai demult niște crengi de arțar ce crescuseră alandala pe gard și acopereau bunătate de bucățică de pământ nebetonat. Și pentru că atât s-a priceput, au rămas niște cioturi de care, ați ghicit, don Pandele s-a zgâriat zdravăn cu ocazia șutului mai sus povestit. Ratonul și-a luat coada la spinare și a tulit-o pe gard, spre vecini, nu înainte să-i mai arunce o privire galeșă inginerului nostru. Când bestia a văzut ca maniacul cu fulgere s-a dus în vizuina lui, s-a întors frumușel pe după gard, pe la vecini, a dat cu lăbuța pe sub scândurele, dar și-a dat seama că incape cu totul pe sub ele dacă mai face un pas la stânga. Drept pentru care s-a strecurat inapoi in sufrageria cu semințe si a continuat pașnic să se indoape, sub privirile încruntate ale consortului.

Mormăind ceva versuri din Eminescu, Don Pandele l-a lăsat în plata zeilor ratonilor, i-a urat ceva cu rămas nu știu ce în gât și s-a reîntors în patul conjugal. Iar dimineață, când am observat și eu că mi-a furat cineva birdfeeder-ul, am aflat povestea ce v-am spus-o și vouă. Așa am hotărât că vom băga în fiecare seară în casă semințele păsărilor și vom evita siestele în beznă totală (ca să nu mai paralizăm când traversează sconcșii grădina – despre asta într-un număr viitor.) .

Și-am încălecat pe-o șa…

 

Related Posts

Share This

2 Comments

  1. mara

    Pai … bietul ratonas trebuie sa manance si el ceva, nu?
    La fel ca si pasarile pentru care exista birdfeeder.
    As zice ca data viitoare sa-i puneti si lui un vas cu ceva bun. 😀

    • Daca ar fi numai unul, cu placere, dar sunt nenumarati si foarte inteligenti, sunt in stare sa desfaca tomberoanele de gunoi si sa se serveasca. De aceea s-au tot inventat metode de incuiat tomberoanele ca sa previna banditii sa-ti imprastie mizeria pe toata strada. Sa lasi un sac de gunoi din plastic de seara pana dimineata, afara, pe trotuar… maaaaare greseala. 🙂

css.php