Dacă pisicile și inginerii și-ar vorbi

25 Jan 2016 by

peekabooAm promis că voi aduna corespondența între Dom’ Pisică și Don’ Pandele. O fac în ordine cronologică, așa cum am recuperat-o de pe Facebook, unde comunicarea între ei este instantă. Relația lor e furtunoasă. Celui mic îi e uneori frică de cel  mare. Cel mare mi-a povestit cum într-o noapte, cel mic l-a atacat, cu o privire diabolique (era întuneric și îi sclipeau ochii în lumina beculețelor de Crăciun) și s-au fugărit o vreme prin casă, să stabilească totuși cine e șeful. După cum se furișează când îl vede pe Laur, tind să cred că a priceput pisoiul că ăla fără coadă dictează.

De câte ori face câte o trăsnaie, Șeful declară că îi pune poza pe kijiji și scapă de el instant, la cât e de fotogenic. Imediat sare Irina: “Nimeni nu-mi pune mie pisica pe kijiji!”. Ca să o necăjim pe Irina, am început să-l strigăm pe pisoi Key-Jey-Jey. Pe scurt, KJJ. Nu răspunde decât la formula magică “pispispis-hai-la-mama-sa-ti-dau-sa-mananci”.

Când a evadat printre picioarele Irinei și i-am spus lui Laur că era cât pe ce să nu mai avem pisoi, reacția lui a fost înduioșătoare. “Moare de foame, amărâtul”. E prima lui pisică. Și cred că îl iubește, altfel nu l-ar purta în brațe peste tot, așa cum o face și sigur nu l-ar lăsa să îi doarmă pe piept sau direct pe cap (nu înțeleg fascinația pisicii ăsteia de a dormi PE capul oamenilor, fie ei mari sau mici). 16 septembrie

Istoria lor a început pe 16 septembrie, când am mers să vedem pisica aici, în curte, la o tanti ce locuiește în altă clădire. Atunci am făcut prima lor fotografie împreună. E născut în august, când l-am văzut noi avea câteva săptămâni – poate 5… și era cât palma lui Laur.  Laur nu era foarte convins că își dorește pisică. Sau orice animal în casă. Pentru că aici întreținerea lor e destul de scumpă și ferească Dumnezeu să ai nevoie să-l duci la doctor sau să se îmbolnăvească. Eu știam la ce mă înham. El nu știa chiar la ce să se aștepte, dincolo de ce e evident – păr prin casă, o tăviță și nisipul aferent, probabil facturi de plătit la medic… Dar punând în balanță avantaje și dezavantaje (pe care i le-am prezentat onest) și, mai ales, nemairezistând să mă audă tot plângându-mă că nu am pisică, a cedat. Când l-a văzut și așa mic și prăpădit, cred că s-a înmuiat. După prima vizită, mă tot întreba când îl luăm acasă, cât mai e până vine pisica…prima vedere L-am adus acasă pe 26 septembrie, într-o cutie mică. Eram convinși că e fată și îl botezaserăm Frida, după multiple brainstroming-uri. Spre bucuria mea, n-a făcut trăznăi prea mari la început, așa că, până la urmă și-a găsit locul și în familie și în inima lui don Pandele. Ei i-a găsit denumirea de Pisifiară și a dat astfel naștere unui nou personaj, Pisifiara, care are deja propria sa poezie și pe care îl vom duce la școală, îl vom învăța alfabetul și să numere până la un trilion, o să-l lăsăm să se joace cu planetele și… multe alte planuri avem pentru el. Dar despre asta, în altă povestire.

Ideea cu epistolele nici nu știu de unde mi-a venit, dar dialogurile imaginare dintre pisică și Inginer sunt așa de faine că merită păstrate. Pentru că trăim într-o țară cu două limbi oficiale, Pisifiara îi scrie lui Don Pandelique așa cum îi vine la mână… ba-n engleză, ba-n franceză, uneori în limba română, dar cu diverse accente. Sper să tolerați plurilingvismul, face cumva parte din farmecul și comicul situației.  La început, domnul Inginer era mai laconic. Apoi a început și el să se amuze, așa că acum am ajuns la adevărate epistole. Nu-i răspunde mereu, până la urmă Pisifiara îi scrie când e la serviciu. Dar e acolo un mic amor. Și acest amor aș vrea să îmi rămână.

erau calcate

20 octombrie 2015

Pisoi: Păi ce, erau călcate?

Don Pandelique: Nu erau călcate, dar nici pline de păr nu erau.

 

 

 

 

 

22 octombrie 2015

a4“Stimate don Pandele,
Sunt eu, ăla micu.
V-aș ruga să găsiți o suprafață de lucru mai mare pentru doamna. Actuala suprafață este inacceptabil de îngustă, n-am loc să mă joc cu nimic și TREBUIE să împing tastatura cu labele. Monitorul Touch îmi convine, deși Madamme îmi dă bobârnace peste ureche de câte ori apăs și eu pe câte ceva care se mișcă. În plus se pare că nici să ronțăi cablul de la căști nu e voie. Așa ceva nu se poate.
Rog remediați.
Stima.
X – cu sânge de Madamă”

NO answer

23 octombrie 2015

“Stimate Don Pandele,
Aș dori să mulțumesc pe această cale pentru ibricul cu lapte pe care cineva l-a lăsat pe masă. Delicios!

Putem aranja să existe lapte în fiecare dimineață?

Cum facem cu treaba aia cu biroul? Mulțumesc anticipat.
Zgârieturi pe mâini Doamnei,

Miau.”

“Cu biroul, ia-ți gândul. Cu ibricul, nu se miau întâmplă. Cu zgârieturile ai grijă, deja sari calul și esti cam mic pentru asta. Atât am avut de zis pt. astăzi. Zât!

“Chere monsieur, qu’est ce que ca veut dire, comment “zât” ?

C’est quoi, “zât”?

Je comprends pas.

Le Chat”

“Ca veut dire: Fiche le camp! Tu comprend, ou je dois te dessiner une schema?

“Mais oui, mais oui, c’est quoi une schema?”

“Je vais te montrer quand je rentre a la maison…”

“Bas, qu’est-ce qu’il se passe?!”

28 octombrie, 2015tin locul cald

“Cher Monsieur Pandelique,

Madamme zice că plouă tare și bate vântul.

De aceea m-am gândit să mă ofer voluntar să țin locul dvs cald până veniți de la serviciu.

Keep up the good work.

Avec mes meilleurs intentions,
Miaurice”

“Merci, Miaurice! Don’t get too comfy, anyway…”

1 noiembrie 2015

cu genunchii la gura“În atenția domnului director,
Stimate Don Pandele.
Subsemnatul Pisifiară, ex Frida, aka Friday, aka Freddie, Aka Floyd, mai nou Achmet,
Rog direcțiunea a lua măsuri urgente de îndepărtare a ciumei mici care se tot așează pe mine.
Rog explicați că noi, pisifiarele, nu suntem de pluș, nu putem fi turtite și nici nu ne întindem mai mult decât din vârful cozii până la mustăți.

A nu se exagera!
Am ajuns să dorm cu genunchii la gură.

Asta nu e viață.
RSVP.


Pisifiara”

“Toar’șu Achmet,
Întrebare: Dacă ciufulita e “ciuma” mică, atunci eu și maică-sa cine suntem, ciumatata și ciumamama? Nu uitați că familiaciuma vă asigură hrană, adăpost, nisip (mă rog, d-ăsta se găsește și in parc, cu veverițele, și ratonii, și coiotii, și sconcșii speriați), scărpineli și mângâieri, jucării și locuri exotice pe unde să explorați și să vă cățărați.
Dacă ați folosi căsuța roșie, cumpărată cu mult drag de ciumamama, nu v-ați mai ciocni de ciuma mică și toată lumea ar fi fericită. Dar nu, trebuie să stați moț în mijlocul canapelei care este doar A NOASTRĂ, a… ciumelor. Așa că, botul mic și joc de gheruțe și terminați cu terorismele. Pot să vă demostrez că vă puteți întinde muuuuult mai mult decât de la coadă la mustăți…
PS… Silence! I kill you!!”

“To: The Humane Society of Canada.

Dear Sir/Madam,

I would like to inform you that my humans do not treat me like the god I am.

Please check this situation ASAP.”

26 noiembrie 2015

“Cher monsieur Pandelique,
Să știți că m-am hotărât să rod masa de călcat. Sper să termin până diseară. A bientot.
Pisică”

“Cher Pisoi ( a se citi pisoa): Tu roade-o liniștit, rufele le vom călca pe spinarea matale.

Sincerement,

Mr. Pandelică.”

28 noiembrie 2015pisica pe pervaz

“Cher Monsieur Pandelique,
As dori sa protestez si pe aceasta cale si sa va intreb in fata intregului mapamond (sa vada si dna Raluca din DownUnder da?) pana cand, domnule, veti mai persecuta neamul pisicesc si ce este aceasta metoda diabolique de tortura sa oferiti astfel de pervazuri. Pai monsieur, cum pot eu spiona veveritele si cardinalii de pe ACEASTA bagheta pe post de pervaz?
Dati pervazuri la pisici! Dati pervazuri la pisici!
Cine e cu mine? Manutele in aer!
Dati per-va-zuri-la-pi-sici!
PS: Daca va invadeaza nesuferitele alea cu coada stufoasa, sa nu va plangeti ca nu v-am anuntat. Cum v-as fi putut preveni, monsieur?”

No answer. Până în ziua de azi, biata pisică stă în vârful ghearelor când vrea să se uite pe geam.

impartim frateste4 decembrie 2015

E ok, Lia, te ajut eu să termini lăpticul.

Don Padelique: Vai, ce purcel de pisic.

 

 

 

 

 

 

9 decembriela foc

Vai di mini și di mini, Don Panedelique… Și frumuos ardi fuocu…

 

 

 

 

10 decembrie, 2015

deleteDina: Delete, delete, delete

Don Pandele: Dinaaaaa, te văăăăăăd!

 

 

 

 

 

 

 

Va urma.

Related Posts

Share This

3 Comments

  1. Flori

    Hihi… si domnul inginer al meu a cedat din aceleasi motive (nu suporta sa ma vada trista si fara pisica) si nici el n-a avut in casa pana la mine.
    Acum suntem la pisica nr 2.
    N-o iubeste la modul declarativ (de fapt nu se iubesc unul pe altul la mod declarativ) dar nu inseamna ca nu-s responsabili sau cand, doamne fereste, am avut probleme, nu s-a implicat. De dragul meu, cica.

  2. Liliana

    Sunt delicioase conversațiile lor! As vrea sa “discute” mai des! Va pup pe toti,

  3. Mamiţuni

    Mi(au)erci!

css.php