De ce Atelierul de Croit Rochițe e o idee genială

28 Sep 2013 by

atelierul de croitorieÎn dimineața asta am fost cu Irina la a treia ședință a atelierului de croitorie susținut de doamna Gabriela Crăciun, la mall-ul din Vitan. A fost o bucurie să le urmăresc pe fetițe alegându-și și croindu-și rochițe pentru petrecerea de Revelion. 

Nu cred că la școală se mai face lucru manual. Educația Tehnologică, fosta materie denumită “abilități practice” în clasele mici, se ocupă tot cu decupat, lipit, colorat, împăturit și altele asemenea. Nu e un lucru rău, ieri când Irina a fost întrebată care e materia ei preferată, a spus că Educația tehnologică. Eu, ca părinte, înțeleg de aici că-i place lucrul manual. Și mă bucur foarte tare. 

Că azi s-a simțit ca peștele în apă la atelierul de croitorie nu mă miră. Dar pentru ea e grozav să aibă pe cineva care s-o învețe cum se iau măsurile, cum se fac tiparele, cum se croiește materialul, cum se însăilează, cum se trage la mașină… Când ai opt ani, e o miză mare să participi la parada de Crăciun de la Mall, purtându-ți propriile  creații. A fost a treia ședință a Irinei la acest atelier. S-a uitat prin reviste, n-a găsit ceva să-i placă, a desenat cu mânuța ei rochia pe care și-o dorește și până la 12.30, partea de jos a rochiei era surfilată. De la zero, la fustă surfilată, în 2 ore… pentru mine, ca mamă neîndemânatică, e ceva extraordinar. 

Mara, prietena Irinei, fetița prietenei mele Camelia, a venit pentru prima oară la atelier. Sub ochii Gabrielei Crăciun, Doamna de Rochițe cum i-a zis Irina, Mara a înflorit. De la “Aoleu, eu nu știu să țin acul în mână” la “cum să trag eu la mașină?” la Cami, mândră, “probând” fusta imaginată, croită și cusută de fiica ei. 

Senzația e… WOW. Pentru că ele nici nu-și dau seama ce lucru mare au făcut. 

Așa cum îi explicam Irinei, e important să știi cum se face o haină. Mai târziu, când toată generația ta va alerga după etichete și firme, tu vei ști că importantă nu e eticheta, draga mamei, ci materialul din care e făcută o haină, felul în care e cusută și finisată, cât de bine ți se potrivește modelul, cum vine pe tine, dacă te simți bine în acea haină. 

– Poate am să mă fac designer și am să fiu faimoasă, spune Irina, uitând lingura de supă în aer.

– Sigur, poate ai să te faci designer, ai mult de muncă și ca designer… Trebuie să poți crea modelele tale, altfel decât ale celorlalți, ca să fii  un designer de succes. 

Și de aici o întreagă discuție despre design vestimentar, modă, bani… 

– Când am să fiu un designer faimos, am să-ți trimit și ție 100 de lei pe lună… 

– Mulțumesc, Irina, ești foarte generoasă.

– Ba nu pe lună, pe săptămână.

– E foarte frumos din partea ta și că te-ai gândit la asta. 

De-aia zic eu că Atelierul de croit rochițe e o idee genială. Fetele capătă încredere în ceea ce pot face ele, cu mâna lor. Vor fi mai greu de păcălit, poate nu le va mai lua valul atât de ușor, în 2-3-4 ani când vor mai crește și li se va părea că Mall-ul e Mecca. Pot să viseze. Pot să creeze. Învață un meșteșug, un… “skill” cum se numește în ziua de astăzi. 

Sigur, nu o să treacă în CV la angajare “și știu să croiesc și să cos rochii”, dar pentru Irina, ca viitoare femeie, e un start mai bun în ceea ce privește stilul personal. Felul în care va alege să arate.

Iar eu sunt mândră că deja știe mai multe ca mine. 

  

Related Posts

Tags

Share This

2 Comments

  1. Sunt total de acord cu tine, cand va mai creste Eliza, o s-o duc si eu la cursul acesta. Si la 12-14 ani o sa-i iau cadou o masina de cusut. Pentru ca in viata e bine sa stii sa faci ceva si cu mana si cu capul, ca nu stii care te duce mai departe 🙂 Ideal, amandoua, desigur, dar nu poti sti ce-ti rezerva viata :))

  2. Chiar grozav ce face aceasta doamna cu micile suflete! Si Bravo-bravao, de 1000 de ori bravo pt ca promovezi asa ceva! 🙂
    Noi o avem in casa pe Buni (mama-soacra) care face lucruri cu acul si cu ata (si masina de cusut 🙂 ) si nu de putine ori i-a facut vestimentatia pentru chestii speciale, iar domnisoare ii place asa de tare sa coopereze (adica sa stea de model 🙂 ) si vad ca incepe sa ceara si ea sa coasa, i-am luat scule premergatoare acestei trebi, din greu cautate pe la librarii sau magazine de confectii.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Octombrie, primăvară, pe la apus | In joaca - […] putea să aranjăm ceva și la Diverta. În vremea asta, Irina își desăvârșea ținuta pentru parada de Crăciun. E…
css.php