De ce e Scarlett Johansson o mare actriță

2 Feb 2014 by

Nu mi s-a mai întâmplat de foarte multă vreme să mă enerveze un film atât de tare. Nici măcar “August Osage County” nu m-a scos din sărite în halul în care a reușit să mă scoată din sărite “Her“. 

După cum știți, nu obișnuiesc să povestesc filmele, din considerație pentru cei ce încă nu le-au văzut și ar vrea totuși să le vadă. 

Simt totuși nevoia să zic câteva lucruri despre ambele filme. 

Dacă vă plac Meryl Streep și Julia Roberts, aflați că ambele sunt nominalizate la Oscar pentru rolurile pe care le fac în August: Ausage County. Probabil că domnii critici de film au ei motivele lor să le nominalizeze. Eu am întors spatele acestui film cu un gust așa de amar în cerul gurii că sigur n-am să mă mai întorc la el niciodată. Nu vreau să o mai văd pe Meryl în rolul unei bolnave de cancer drogate, nici pe Julia în rolul fiicei celei mari pe umerii căreia zac toate greutățile lumii. Nu, nu, din punctul meu de vedere, decrepitudinea nu merită celebrată în nici un fel, nici măcar atunci când e fals construită din machiaj și lumini. Nu mi-a plăcut filmul, nici povestea, n-am găsit nimic la ele care să îmi spună “merită să îmi acorzi 121 de minute din viața ta.” 

Dar filmul ăsta nu m-a enervat. “Her”, pe de altă parte…

Pe scurt: un scriitor de scrisori frumoase, părăsit de soția lui de mai bine de un an, își instalează pe computerul de acasă un fel de Siri, un sistem de operare ce poate comunica prin viu grai cu deținătorul său, fie cu o voce de femeie, fie cu una de bărbat. Eroul nostru alege, logic, o voce de femeie. Pentru că nimic nu e mai ușor pe lume asta decât să sucești mințile bărbatului, Siri, care în acest film se numește Samantha și e magistral jucată doar din voce de Scarlett Johansson, reușește să-l facă pe Theodore să se înamoreze de “ea”. Ah, bărbații, așa de ușor de făcut din vorbe, se lasă seduși doar cu câteva inflexiuni ușor guturale și cu cuvintele potrivite la momentul potrivit. Sex? Ah, ce poate fi mai minunat decât o voce care-ți spune “te simt pe de-a întregul”, e suficient ca bărbatul să fie fericit. Ah, și ce grozav e să poți să-i arăți lumea Galateei, ce dacă nici măcar trup de piatră nu are, nu-i bai, o cameră video, un microfon și o cască sunt suficiente unelte pentru a fi tu însuți un fel de Demiurg ce alcătuiește experiențele “femeii”, învățând-o, arătându-i ce consideri tu important, creionându-i universul, mereu acolo, mereu disponibilă, mereu drăguță, mereu atentă și gata să dispară când îi spui hai pa, că am treabă. Nu trebuie să-i cumperi flori, nu trebuie s-o scoți în oraș și dacă vrei să-i faci un cadou, îi mai iei niște ram sau îmbunătățești viteza conexiunii la internet. Nu trebuie să-i masezi picioarele, nu suferă de PMS, nu face copii (aaaaaaah, ce ușurare), nu te trimite să duci gunoiul. Numai avantaje. Păi și când s-o inventa chestia asta (și nu, nu suntem departe, nu-i așa, Siri?) să vezi atunci ce veselie pe bărbați și pe femei, pentru că… nu-i așa, nici nouă nu ne-ar displăcea o conștiință d-asta căreia nu trebuie să-i arunci mucurile de țigări la gunoi și nici să-i speli chiloții. Cât despre rasa umană, screw other people, people stink. 

Până când… surprizăăăă, Samantha, totuși o inteligență artificială, e capabilă să învețe și singură și, la naiba, la naiba, se deșteaptă. 

Cum, nu mă iubești doar pe mine? Mai iubești încă 641 de oameni și asta nu schimbă nimic între noi?

Cum, nu vorbești doar cu mine acum, ci mai porți o conversație cu încă vreo 8000 de oameni? Screw you, Samantha!

Deci… Dacă vreți să-l vedeți pe Joaquin Phoenix jucând rolul unui nătăfleț capabil să-și aducă nevasta în situația de a lua Prozac, meșter la cuvinte și suficient de naiv încât să i se dărâme cerul în cap când află că Sistemul de Operare de care era îndrăgostit (bwahahahahah, îmi cer scuze, nu m-am putut abține) îl “înșeală” și suficient de slab să se cocoațe pe bloc când Samantha “pleacă” definitiv… vedeți “Her”. Dacă vreți să luați o lecție de făcut din vorbe, absolut, trebuie să vedeți “Her”. 

Altfel zău, n-aveți nici un motiv, pentru mine e un film absolut banal, pe care unii s-au aventurat să-l numească Haiku cinematografic, cărora unii i-au dat 8,5 stele pe IMDB (OMFG) dar în care împăratul este gol, je vous jure…  

2 ore… 2 ore din viața mea în care mai bine citeam o carte… Deși, stați, că acum citesc Alice Munro… Altă poveste și acolo. Master of the contemporary short story, Nobel. Nobel! Pentru nuvele în care finalul e mereu în aer, eroii sunt în permanență în prag de nebunie sau în cursul unei crize majore de viață, pe românește, vieți f*&^e, căci nu mai există nimic bun pe lume, nu-i așa? 

Doar bube, mucegaiuri și noroi…

Eu nu știu ce se întâmplă cu lumea. Ia, să mă duc eu la cratiță, unde-mi șade bine… Azi încerc o rețetă de la Easy Peasy. 

Duminică frumoasă. 

 

 

 

 

13 Comments

  1. Ha! Și GG citește A.M. și zicea că se aștepta la mai mult, că e vag dezamăgit. Abia aștept s-o termine, s-o înhaț și eu (căci de obicei avem gusturi diferite la cărți).

  2. liana

    AM are o poveste misto la final de carte, adica vine din realitate, despre o matematiciana care a existat pe bune.Aia merita efortul, adica ma rog, pt cine nu stia de existenta ei, asa cum am fost eu.
    (altfel, am fost teribil de dezamagita de Coetze ala,tot nobelian).

  3. N-am de ce sa-i iau apararea lui Munro, dar mie mi-a placut foarte mult, n-am citit volumul tradus la noi ci un altul, mai vechi. Nu cred ca e fair sa judecam un autor numai pentru un volum sau citeva povestiri, nici nu cred ca Nobelul ar trebui acrodat pe criterii de optimism.

    Mara, kudos lui GG ca citeste Munro, mie mi se pare o autoare pe care ar citi-o in principal femeile, pe sotul meu, care citeste mult, de altfel, ar trebui sa il mituiesc sa o citeasca.

    • Ada

      Eu citesc volumul in engleza, pe cat posibil citesc cartile in limba in care au fost scrise desi sunt gata sa aplaud o traducere reusita. Ce anume ai citit? Cat despre optimism, e o chestiune strict personala, in acest moment nu pot duce drame si povesti sumbre.

      • Am citit “Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage” si vreau cit de curind sa citesc “Dear Life”. Tu ce volum citesti?

  4. Ramona

    eu nu am rezistat sa ma uit la Her mai mult de un sfert de ora. Te admir! 🙂

  5. ady

    bine ca ai zis de AM. ii dadeam tarcoale, dar daca e asa cum zici, nici eu nu-s in momentul asta capabila sa suport si problemele altora, chiar si inventati.
    si daca vreau povesti cu vieti f@$#%%&$ citesc Ileana Vulpescu (sa nu incerci volumul de povestiri “candidatii la fericire”, pe cuvantul meu). cumva ciudat, imi place cum scrie, e una din autoarele mele preferate, dar o citesc doar cand sunt cu moralul prin Groapa Marianelor, pe principiu “lasa, fata, uite, la altii e si mai rau, la tine parca nu-i chiar negru-nchis”. asa, daca-s doar pe fundu’ marii negre, imi vine sa pun cutitu’ pe vene si sa tai pe lung.
    si daca vreau femei din computer, vad s1m0ne, cu al pacino. pacino, unul din preferatii mei, face un rol super misto.

  6. HA! Chiar ardeam de nerabdare sa vad filmul asta, m-a intrigat trailer-ul 🙂 Dar na, mie imi place mult SF-ul (carti adica 🙂 ) si ma asteptam la ceva substanta, schepis, chestii 🙂 Si nu-mi place Scarlet, deeeeloc 🙂
    Recomandarea cu Al Pacino pare f buna, adica macar il stiu pe nenea, putin probabil sa ma dezamageasca 🙂
    Si inca unul de ocolit, de la 1km asa (parerea mea): “Womb”. Am tot asteptat pana la final ca poate-poate, dar nope, doar priviri in gol si taceri trei sferturi, si nu din alea care trebuie. Povestea potential interesanta dar facuta varza de interpretare si lipsa de substanta.

    • Ada

      The Newsroom… O serie HBO care-mi arata ce viata misto as fi putut avea. si n-am.

  7. Klop

    Nu sunteti voi pregatite emotional pentru film. Nu as spune ca e chiar perfectiunea cinematografica, insa e bun, bun-bun. Relatiile umane se transforma, ca vrem noi sau nu, statul la cratita ar putea sa nu mai fie suficient, se prea poate ca femeia enhanced cu instant search sa fie viitorul. Desigur, si barbatul.

    Cred ca nu vor trece 20 de ani pana cand realitatea virtuala (la un nivel suficient de realist incat sa permita “traitul” in ea pentru perioade lungi de timp) sa poata fi experimentata acasa de omul obisnuit. Asta va schimba dramatic interactiunea in cuplu si intre oameni.

Trackbacks/Pingbacks

  1. 3 februarie 2014 | paradigma.ro - […] nervi cu Scarlet Johansson […]
css.php