Despre sparanghel şi alte minuni

16 May 2013 by

IribijouxIrina stă acasă de două săptămâni. A depăşit deja bariera lui “Maaaamăăă, deci pot să mă uit la ce filme vreau eu, yeaaaaah!” şi pe cea a lui “am mai terminat o carte” şi pe cea a lui “du-te liniştită în parc, că am crescut, poţi să mă laşi singură în casă” (cu continuarea “că pe urmă o să descoperi tu de câte zeci de dolari ţi-am comandat cărţi pe net”).

Acum că n-o mai sâcâie aşa de tare varicela, devine creativă. Din seria “Credeam că o să ne îmbogăţim”,  s-a apucat de făcut brăţări. Şi acum e foarte hotărâtă că asta e soluţia, să facă şi ea un ban cinstit.

– Mami, m-am gândit. Ce-ar fi ca eu să fac brăţări şi coliere din mărgele şi voi să le vindeţi? Pe urmă împărţim banii.

Din păcate planurile ei de afaceri au dat de primul obstacol: “Masa verde.”. Supă cremă de broccoli şi paste cu sparanghel.

– Peeee buneeeeee? E verde supa asta!

– Verdele e culoarea vieţii. Şi dacă e verde, ce. Mănâncă, e bun.

– Bleaaah.

– Bleaaah, a zis şi ecoul cu moţ din dreapta mea.

– E foarte bună, mănâncă. E mâncare pentru dinozauri.

– Maaami, noi nu suntem dinozauri!

– E o reţetă de la Masterchef.

– Nu creeed.

Supa a înghiţit-o. N-a trecut de proba sparanghelului, a reuşit însă să o convingă şi pe Lia că sparanghelul e bleah şi a şi luat o hotărâre importantă.

“În casa mea nu se va găti niciodată sparanghel. Hai, Lioară, să ne uităm la desene”. Apoi şi-a luat surioara de mână, au trântit uşa şi n-am mai ştiut că avem copii în preajmă.

Pe la nouă şi douăzeci, după ce cu greu am oprit dalmaţienii şi am reuşit să culcăm prunca, uşa s-a deschis lent şi Irina a băgat capul pe uşă.

– Nu pot să dorm. Am să mănânc chestia aia verde, dar numai pentru că mi-e foarte foame.

Aş zice 1-0, dar mă tem că zic degeaba, în casa ei nu se va găti niciodată sparanghel.

Related Posts

Share This

12 Comments

  1. Ioana

    Gusturile se mai schimba! Cand eram mica mama facea fff des un sufleu de conopida! Mi se parea bleax! Acum il ador:) Tata nu stia sa gateasca spanacul astfel incat sa ma faca si pe mine sa-l ador. M-am imprietenit cu el, dupa ce am inventat proapria-mi reteta.

  2. mamaluimihai

    deci cupilul din dotare a decretat ca numele pentru supa verde e “supa mlastina”, da?

  3. nu se stie niciodata. gusturile se mai schimba. ia incearca sa-i dai piper, ardei iute 🙂

  4. Nora

    Alor noștrii le place la nebunie spanacul dar doar cu lămâie stoarsa pe deasupra. Intr-o zi îmi zice Victor: mami, nici unui copil din scoala nu-i place spanacul, mi-e mila de ei fiindcă nu stiu cât de bun il gatesti tu 😉
    Eu nu fac nimic special, doar lămâia e secretul 😉
    Chapeau Irinei c-a mâncat chestia verde, chiar si dacă numai de foame 🙂

  5. Aha. As face orice pentru cateva minute in care sa nu stiu am copii in casa. Cum ai gatit sparanghelul ala? :))

    • ahahahaha:) u made my day!

        • dan

          Te rugam sa ne spui cum ai gatit asa chestii verzi si ce gust au de au reusit copii sa manince. Ai nostrii daca aud numai cuvintul spanac deja le trece foamea. Sparanghel nu cred ca am mincat nici eu nici macar in vise 🙂

          • Spanacul e usor de mancat, il fac cu smantana si usturoi si e foarte, foarte bun. Despre Sparanghel nu am decat mirari in continuare. Mai cercetez.

css.php