Dragă Irina, sunt zile…

5 May 2014 by

iri coloana… în care mamei îi vine să facă lucruri greu de mărturisit în public, în scris, în faţa propriei persoane.

Dar să ştii că tuturor mamelor li se întâmplă, aşa că atunci când ţi se va întâmpla şi ţie, reciteşte rândurile astea.

Te iubesc, draga mamei.

Şi când mi-e frică să intru la tine în cameră…

Şi când mi-e groază să ne apucăm de lecţii…

Şi când îţi scapă printre cele 10 degete cele două (2) ouă pe care te-am rugat să le scoţi din frigider…

Şi când vrei să le aduni de pe jos cu un şerveţel…

Şi când îţi uiţi acasă echipamentul pentru ora de sport..

Şi când uiţi să îţi schimbi pantofii de sport cu cei de stradă şi mergi o jumătate de Bucureşti cu ei, prin flegme şi rahaţi de câine şi pe urmă ghici cine-ţi spală pantofii de sport, Irina, ca să nu ne certe doamna…

Şi când te bosumfli că tu n-ai mobil…

Şi când îmi cumperi cărţi de zeci de dolari pe kindle pentru că habar nu ai de engleză în ciuda lecţiilor pe care le faci de ceva vreme… (te-a luat sor’ta, a comandat şi ea de vreo 75 de dolari recent)

Şi când blochezi tableta şi o laşi cu ecranul în jos…

Şi când ai impresia că m-ai păcălit şi te mai las să crezi, încă 10 secunde…

Şi când prietenele tale îţi spun că tu probabil ai o viaţă foarte tristă, că mămica ta trebuie să se ocupe şi de sor’ta…

Şi când mă întrebi dacă acum poţi să o baţi pe Lia…

Şi când nu vrei să te duci la şcoală…

Şi când mai ai un pic şi faci ceva ireparabil, gen trântit capacul de la portbagaj peste gâtul Liei sau pocnit Lia cu uşa de la lift fix în frunte sau aceeaşi mişcare cu uşa de la intrarea în bloc, în general chestiile astea cu uşi şi capul copilului celui mai mic mă scot din minţi

Şi când vii cu pete de cerneală pe mâneci şi pe piept şi pe sprâncene şi pe … ce mama naibii faci cu stiloul ăla, Irino?

Şi când îţi uiţi acasă caietul cu cele 3 pagini de probleme făcute cu buni

Şi când iar vrei rezervă de frixion, tu crezi că eu am depozit sau fabrică de papetărie?

Şi când vrei în excursie şi când nu vrei la circ…

Şi când citeşti pe întuneric…

Şi când rupi foaia cu problema aia pe care eu m-am chinuit să o rezolv în două moduri cu metode de clasa a treia şi tu pe urmă ai zis că nici nu i-ai mai arătat doamnei că pe aia de fapt n-o aveaţi (aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. ok acum mă simt mai bine)

Şi când nu-mi găseşti nici una dintre jdemiile de role de scotch pe care numai tu ştii unde le-ai pus, Irino…

Şi când îmi iei fără să ceri voie cariocile din cutia MEA cu rechizite doar pentru că ale tale s-au terminat/nu mai au capace/nu le mai găseşti

Şi când îmi spargi/rupi diverse mărunţişuri la care eu, evident, ţin enorm, că şi eu sunt om, draga mamei…

Şi când îmi pierzi eşarfele

Şi când îţi uiţi periuţa de dinţi la vară-ta

Şi când nu vrei să mergi cu mine acolo unde vreau eu să te duc şi pe urmă nu mai vrei să vii acasă de unde am vrut eu să te duc

Şi când îmi întorci vorbele

Şi când mă baţi cu propriile mele arme

Şi când nu mă suni (să nu mai faci, auzi, să nu mai faci, că-ţi crăp capul  că nu-i frumos, şi-ai să fi şi tu mamă într-o zi şi-ai să vezi tu cum e, să plece plodul de-acasă şi să-l doară în cot că nu-ţi dă nici un semn de viaţă, fi-r-ar ale dracului de telefoane că degeaba le avem la dispoziţie)

Dar cel mai mult te iubesc atunci când…

nu vrei să dormi şi mă întrebi dacă ai voie să mă piepteni sau poate vreau un ceai ori un masaj la faţă sau …

când pui masa şi nu uiţi să scoţi paharele potrivite (de vin alb, la peşte, de vin roşu, la friptură), deşi ştii că nu e vin în casă

când îmi laşi bileţele (de ce nu-mi mai scrii, aştept răspuns.)

când mă desenezi mult mai frumoasă decât sunt

când încerci să îmi faci cafea (o să şi iasă, ai încredere, trebuie doar să respecţi proporţiile şi să o fierbi, puiule, să laşi apa aia să fiarbă, pentru numele lui Dumnezeu)

când o înveleşti pe Lia

când te întorci din drum să mă pupi

când îi pui Liei desene sâmbăta ca să mai dorm şi eu un pic (auzi, Irina, dar nu Lion King 1, 2 şi 3, unul după altul, totuşi, merci)

când îi aduci şi ei bomboane de la aniversările colegilor tăi

când mă întrebi dacă am să te ajut să-ţi creşti copiii

când îmi spui ba nu, tu n-ai să mori niciodată

când o iei pe sor’ta în braţe

când îi umfli baloanele

când îi spui poveşti

când îi citeşti Gruffalo fără să sari peste nici un cuvânt (nu ca aseară, Irina)

când râzi

când râzi cu toată fiinţa ta

când dormi cu toate cele trei pisici de pluş în braţe

când te piepteni câte douăzeci de minute (nu, exagerez, sunt de-a dreptul în extaz când ţi-aduci aminte să faci chestia asta fără să-ţi spun eu)

când faci haz de necaz

când ai răbdare cu bătrânii din familia asta (ai putea face chestia asta mai des)

când ştii că uneori cerul e cu buline, alteori cu dungi

când ţi-aduci aminte şi de lucrurile frumoase de pe vremea când eram doar noi două

când eşti mică, deşi eşti aproape cât mine de mare

când mă văd pe mine în tine (şi la altceva decât la replici)

când te văd cu Lia

când îmi oferi 2 lei să cumpăr morocovi pentru Rafael din banii tăi

când înţelegi că azi n-am bani să-ţi iau lego hobbit (pe bune? există?) dar eşti fericită că ţi-am luat două cutii de bomboane şi azi o să te plimbi prin toată şcoala

Şi să ştii că da, ştiu că mă iubeşti, chiar şi când mă superi, chiar şi când mă înfurii, chiar şi când mai scap şi eu caii în mirişte.

Iartă-mă şi tu pe mine, cum şi eu te iert pe tine, şi nu mă mai ispiti, Irina, că tu mă izbăveşti de cel rău şi viclean. (too much coffee, sorry, love, o să înţelegi tu într-o zi)

De fapt, voiam să-ţi spun, Irina, că vineri spre sâmbătă, când tu nu m-ai sunat şi mătuşă-ta avea telefonul închis, am avut timp să mă gândesc şi că te-a călcat maşina şi că te-a răpit careva şi te-a vândut la sârbi şi că n-am să te mai văd niciodată şi că ai plecat fără să mă îmbrăţişezi şi că ultimele tale cuvinte au fost “da, mi-am luat tot! hai, pa” şi că nu-s pregătită să ai viaţa ta independentă de a mea şi că îţi trebuie telefon, da, o să-ţi iau un telefon cu prima ocazie, şi că eşti minunată, aşa cum eşti tu, când vrei tu să fii minunată, şi când eşti îngrozitoare şi enervantă, că toţi, toţi sunteţi aşa, de fapt toţi suntem aşa, din când în când.

La mulţi ani, Irina. Dacă n-ai fi tu, nici eu n-aş fi eu.

PS. Pe bune? Lego Hobbit?

 

Related Posts

Share This

22 Comments

  1. ceska777

    Exista ceva cu hobiti dar nu cred ca e lego……Daca mergem la Legoland o sa va spunem.
    PS Ada, m-ai impresionat la lacrimi si as vrea ca scrisoarea asta sa se traduca singura in toate limbile pamantului pentru toate mamele care nu au darul sa spuna “te iubesc” si “iarta-ma” asa frumos ca tine.

    • Ada

      ba exista. dar nu cred ca il va capata prea curand:)

  2. pai La multi ani, mai Irina mai!
    —–
    in rest: esti fix de-acolo, Ada.

  3. AnaZ

    Frumos rau de tot!
    Si la fel de adevarat.

    La multi ani, Irina!

  4. Andreea Preotu

    La multi ani Irina! Of Doamne cum le spui tu ca un om mare, Doamne cum ma regasesc in fiecare cuvintel! la dublu:))
    Si da, exista Lego Hobbit

  5. La multi ani, Irina ta!
    si La multi ani, Irina mea! (daca ar fi fost Irina s-ar fi numit)
    Si eu de aici iau Frixion: http://www.rechizitelemele.ro , eu nu am gasit pret mai bun in alta parte 😉
    Si mi-a placut mult, dar nu iti zic ca am plans. Asa le zic si eu piticilor mei: Te iubesc si cind faci bine si cand faci rau 🙂

  6. Uaaa! (speechless)
    (după ce mi-am mai revenit) La mulți ani!

  7. Cum le rasucesti si le vrajesti si le asterni asa frumos, cuvintele astea mari si calde, ca ne “tii” langa voi de atata vreme…si parca o stiu pe Irina de cand lumea, parca am crescut in curtea vecina, asa dragi ne sunteti 🙂

    La multi ani, Irina, sa fii sanatoasa, ca frumoasa esti !
    O imbratisare virtuala de la Piatra Neamt !

  8. Da, da, chiar asa! La multi ani, sanatate si tot ce isi doreste micuta-mare!

  9. Liviana

    La Multi Ani fetei, cu ocazia Sf. Mucenita Irina! Sa-ti traiasca minunea cea mare.
    Draga Anda, iti multumesc pentru aceasta lectie de iubire, m-ai inspirat! Atat cat ma pricep, voi incerca sa scriu si eu randuri similare pentru cele mai dragi fiinte din familia mea. Acestea sunt cu siguranta daruri de pretuit.

  10. of, of, măi-măi…frumos…emoționant…

    La mulți ani, Irina!
    Nu știam că Irina e în calendar și chiar nu înțelegeam de ce “La mulți ani” acum, când mă obișnuisem să citesc postarea cu titlu cifră în ianuarie.

  11. Ah ce frumos!!! Am și râs și plâns deodată! La Mulți Ani!!!

css.php