Eu sunt Vocea

31 May 2013 by

În tinereţile mele furtunoase, am fost preţ de câteva ediţii vocea misterioasă care apărea o dată pe an, timp de trei zile, din neantul unui post de radio internaţional, ce nu se aude decât în străinătate, direct pe covorul roşu al unui show de televiziune, care, vă place sau nu, are o audienţă fantastică, deşi nu mulţi recunosc că îl privesc.
E vorba despre Eurovision, desigur. Vocea aia mică, subţirică, un pic prea copilăroasă, după standardele mele, vocea care povestea diverse trăsnăi despre cvasi-necunoscuţii de pe scena scăldată în lumini, era a mea. Înţelegerea cu producătorii fusese că voi fi mereu OV- Off Vision, nu de alta, dar am piticii mei, mi se pare că nu am ce căuta pe sticlă. Oricum formatul emisiunii păstrează anonimatul traducătorului, aşa că a fost bine. Asta nu înseamnă însă că nu sunt mereu întrebată “La ce post de televiziune v-am mai văzut?”. “Lucrez la radio, e puţin probabil să mă fi văzut până acum. Poate pentru că am trăsături foarte comune vi se pare că semăn cu cineva cunoscut.” răspund de fiecare dată. Secretul e altul. De fapt, şansele ca omul să mă fi auzit vorbind mai demult sunt destul de mari şi de-aia, încearcă să asocieze vocea cu contextul deci, clar, de la Teve mă ştie, pentru că, nu-i aşa, Teve-ul e rege.

Oana, prietena mea, şi Ionu, soţul ei, trăind în ţări străine, se uitau la show-ul ăla cu fidelitate. Asta şi pentru că ştiau că eu sunt dincolo de imagine şi pentru că în timpul show-ului eu ţineam conversaţia pe internet cu o mare uriaşă de telespectatori din diaspora, oi fi fost eu out of vision, dar eram very online. Şi când mai vorbeam cu Oana la telefon, Ionu o întreba: “ce faci, vorbeşti cu The Voice?” A fost un compliment uriaş, de care am râs iniţial, dar m-a măgulit în cele din urmă.  Aşa am ajuns The Voice, înainte ca un alt show de televiziune să îmi fure porecla câştigată cu greu. Nu e uşor să fii traducător în timp real la un show de mărimea Eurovisionului, jur. Mai puneţi la socoteala criticile (uneori fondate, alteori nu) de după, pe care le mestecam aşa cum mesteci hârtia când n-ai încotro, şi veţi avea tabloul complet.

raftul meu de la aramisAu trecut anii, m-am lăsat de Eurovision, m-am apucat de scris şi de citit poveşti. A durat ceva până am trecut de la citit propriile mele poveşti la poveştile altora, dar azi am un raft întreg la Aramis cu cd-uri citite integral de mine. Suntem în multe case, eu şi poveştile, personajele şi vocile, pentru că, da, ştiu să vorbesc pe mai multe voci şi nu, nu vă speriaţi, vocile nu sunt doar în capul meu, nu-mi spun să fac lucruri rele şi nici nu sufăr de personalităţi multiple, e doar un talent care se manifestă aşa, plăcându-mi mie foarte tare să mă joc şi să vorbesc, pot să-mi folosesc vocea în multe, multe feluri.

Ieri am primit cel mai frumos compliment după “Vorbeşti cu The Voice?”

Eram în standul celor de la Read Forward, unde avea loc lansarea unei aplicaţii pentru iphone şi ipad, o poveste animată, de fapt. Secu arianna numeşte Şerveţelele magice şi este o poveste despre o fetiţă răcită foarte, care  reuşeşte să-şi petreacă timpul în locuri fantastice, datorită lui Batistuţă, un fel de zân al copiilor răciţi. Eu sunt, evident, Tanti Povestitoarea, dar şi Mama şi Arianna şi Batistuţă. All inclusive. Deşi am lucrat la proiectul ăsta destul de demult (jur că nu mai ştiu dacă anul ăsta sau anul trecut, nevermind, de făcut l-am făcut) era prima oară când mă întâlneam cu toţi membrii echipei în carne şi oase. În rest, vorbiserăm noi la telefon, discutaserăm pe Facebook, dar aşa, în 3D, nu ne mai întâlniserăm niciodată. Am fost absolut copleşită de entuziasmul lor. Şi am primit cel mai mare al doilea compliment din viaţa mea de povestitor. Citez din memorie: “Ne place foarte tare vocea ta şi, cu siguranţă, o să mai lucrăm împreună. De când am auzit prima oară cum citeşti, am ştiut că tu eşti ce trebuie. Când în viaţa de zi cu zi ai genul ăsta de întâlnire, de obicei sfârşeşti prin a te căsători cu persoana respectivă. Simţi că e ce trebuie. Ei, tu eşti vocea de poveşti.”

Vă rog să vă imaginaţi cel mai frumos foc de artificii posibil. Mii de steluţe dansând prin aer, toate în spatele pleoapelor mele. M-am fâstâcit? Desigur. M-am înroşit? Presupun că da. Ca să ies din situaţia asta am zis repede:

“Ei şi dacă vrei să ştii, eu la radio vorbesc despre Uniunea Europeană şi chestii d-astea super serioase.”

“Nu te putem asocia cu aşa ceva!”

Corect. Nici Sofia, fata Oanei, nu înţelege când mamă-sa mă asculta prezentând matinalurile, ce poveste spune Ada, că pe asta n-o ştie şi n-o înţelege. Dar jur, eu, la radio, vorbesc despre lucruri foarte serioase.

20 de minute mai încolo, un nou episod din “Fabuloasa mea viaţă de blogger”. Eram în standul celor de la Tea Forte. Trecusem cu ochii închişi pe lângă standul domnului Florescu, dar când am văzut scris Tea Forte, deşi portofelul îmi era gol, am zis nu-i nimic, trebuie să le văd mai de-aproape. Ştiţi imaginea unui copil într-un magazin de dulciuri? Eu eram, cu artificiile încă pocnindu-mi în cap (ooook, maybe a little borderline there) mângâind cu privirea piramidele cu frunzuliţă, calculând cam cât oi mai avea pe card, hotărâtă să iau ceaşca de cleştar cu farfuriuţa de cleştar şi cu suportul de cleştar pentru pus piramida pe el şi aşa mai departe. Rotiţele se învârteau. Dar ceaşca nu era nicăieri, nicăieri, nicăieri.

– Pot să vă ajut cu ceva?

– Mulţumesc, am venit doar să mă încânt un pic.

– Sunt ceaiuri de foarte bună calitate…

– Da, le ştiu, am primit cadou o cutie cu piramide mai demult…

– Vă cheamă cumva Ada? Aveţi un blog, ceva cu în joacă?

Oh Boy! Oh boy, oh boy, oh boy.

– Da!

– Vă ştiu! Îmi tot apărea înjoacă la referreri şi aşa am ajuns să citesc…

Uitaţi de artificii.

Sunt eu, într-o barcă, şi-n jurul meu, pe pânza nopţii se ridică lampioane spre cer.

Tangled-Paper-lanterns

Ce vreau să spun de fapt e:

Vă mulţumesc că mă citiţi, că apăsaţi pe linkurile mele, că aveţi încredere că nu vă vând gogoşi. Că îmi citiţi poveştile şi-mi cumpăraţi cd-urile, că îmi daţi voie să le spun poveşti copiilor voştri.

Mă înclin.

Related Posts

Share This

10 Comments

  1. Carmenbr

    Cu multa placere Ada. Eu te citesc cum multa, multa placere de ffffff multi ani. Si o sa te mai citesc si ascult cat o fi pamantul….sau cat o sa ne permiti tu. Esti o incantare a sufletului.

  2. Carmen

    Eu iti multumesc, Ada, ca alegi sa te imparti cu noi, asa buna si luminoasa cum esti <3

    • Ada

      Bai nu ma faceti sa plang va rog io, ca tre sa intru in direct in 25 de minute.

  3. ceska777

    Suntem stockers…

  4. Nora

    Ooh, Ada, noi iti multumim, știi vorba lui Nichita: ce minune ca ești!

    Pentru mine, plecata din tara demult, tu ești un reper sigur ca România frumoasa din sufletul meu încă mai exista!
    Mare lucru!

    Te imbratisez!

  5. papadie

    Eu te am zilnic in casa. Eu te aud pe tine mai mult decat te auzi tu:))

    pupam The Voice

  6. Ioana

    Incepe sa mi se para ca Mos Craciun chiar ti-a adus zambetul inapoi, cum am vorbit noi doua acum un timp. Si sa stii ca ma bucur enorm! Si te pup tare, tare de tot si tin pumnii stransi!

  7. rezia

    Da, chiar te citesc și te și cred (si aș suferi o maaaare dezamăgire dacă vreodată aș descoperi că te-ai dat și tu cu…gogoșile!)și am cumpărat pentru copila mea cea mare cărțile tale, pe care le-am pus bine/deoparte, ca nu cumva să le rupă copila cea mică, ca să ajungă și la copila a treia…Să fii fericită!

  8. Doina Elena

    Pentru mine, nu esti numai “The Voice”, ci si un izvor nesecat de energie pozitiva. Recunosc, am privit de cateva ori Eurovisionul, printre melodii, pentru “The Voice”. Am fost fidela celor “O mie si una de nopti”. Am plans cand le-ai incheiat si te-am rugat sa continui. Apoi,m-am pierdut o perioada si cand m-am regasit, te-am cautat. Te-am gasit mai tanara, mai zambitoare, mai pozitiva. Ramai asa , te rog! Multumesc.

  9. Liviana

    Si eu imi incep zilele de munca cu articolele de pe blogul tau. Esti o prezenta viatala! 🙂 Keep up the good work! Asteptam si alte CD-uri cu povesti, as zice ca ii faci concurenta lui Stela P! 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Miruna și Arianna, un fel de nepoate… | In joaca - [...] Povesteam mai zilele trecute, tare împăunându-mă eu, despre amorul la primă auzire între echipa ReadForward și subsemnata și cum…
  2. Love at first sip | In joaca - [...] ne-am întâlnit din întâmplare. Și m-am [...]
css.php