Flori pentru Flori

13 Sep 2013 by

flori pt flori

O-I. Aşa îi spune Lia. Oooo iiiii, cu o scurtă pauză între vocalele prelungi, peltice, lipsite de  f şi de l şi de r. 

Flori a intrat în familia noastră la începutul lui 2012. Lia nu împlinise încă un an, iar eu urma să mă întorc la serviciu cam într-o lună. Am început căutările în decembrie 2011, am avut noroc, a fost singura cu care ne-am văzut. Venea cu recomandările serioase ale lui Ale şi pentru mine asta era suficient. Mai crescuse două fetiţe la o familie, dar renunţase pentru că nu era tratată aşa cum merita. Se ducea dimineaţa la prima oră, nu ştia niciodată când ajunge înapoi acasă, practic nu mai avea deloc timp pentru familia ei. Şi familia ei e foarte importantă pentru ea. Nu înseamnă doar soţ, fiică şi ginere, ci şi o mulţime de fini de cununie şi de botez, pentru că Flori nu e “doar Flori”. În lumea ei, Flori e Naşa.  Mâna dreaptă a preotului paroh din parohia ei mititică, la o capelă şcolară de pe Bulevardul Basarabia, Flori are grijă de sufletele adormiţilor, dar şi de cele ale celor vii şi a reuşit să ne ducă până şi pe noi la biserică. 

Nu ştiu ce ne-am face fără Flori. Nu e doar bona, pe cuvânt. Nu face doar menaj uşor. Face mai mult decât am vorbit şi altfel decât v-aţi închipui. Flori le plimbă pe fete, le spală hăinuţele şi le calcă, Flori face ordine în jucării şi în camera Irinei, Flori le pupă, le mângâie, le dă medicamente, le împărtăşeşte la zilele mari, face temele de vacanţă cu Irina şi o dădăceşte să nu mai fugă prin parc şi să nu-i mai răspundă mamei. Flori ne aduce fructe de la ţară şi când eu nu am timp să gătesc sau bate vântul prin frigider, că n-am apucat să merg la cumpărături, Flori vine cu supă de acasă pentru Lia şi Irina. Flori se necăjeşte când Irina plânge de dorul ştim-noi-cui şi se amărăşte când oamenii nu fac ceea ce e normal să facă, după părerea ei. Flori i-a adus Liei jucării şi hăinuţe şi covrigi, deşi asta nu era în fişa postului ei de bonă. 

Flori sună din concediu, să vadă ce mai face “fata ei”. Nu se supără când Lia începe să strige nuuuuu când o vede la prima oră. Ştie că imediat ce ies pe uşă Lia o să fie bună şi blândă, cum e ea de obicei. În dimineţile în care eu plec prea devreme, înainte să se trezească Lia, ştie că nu ne-am văzut după cum se lipeşte fetiţa de ea şi după cum tânjeşte să fie pupată şi mângâiată. Şi o pupă şi o mângâie şi-i explică iar că mama e la serviciu şi tata e la serviciu dar ne întoarcem repede şi n-are de ce să fie supărată. 

Când Lia nu e bine, nu se dezlipeşte de lângă ea, până n-o vede că se ridică. Flori o învaţă pe Lia culorile şi formele şi să numere, dar şi să spună “te rog”, “sărutmâna pentru masă c-a fost bună şi gustoasă”, “mulţumesc” şi “pe mâine”. 

Flori ştie multe, mai multe decât spune şi noi suntem norocoşi să o avem. De aceea, o tratăm cu foarte mult respect şi n-o uităm nici de sărbători, nici de Florii, nici de ziua ei, îi dăm concediu plătit şi zile libere atunci când are nevoie, iar ea ne aduce prăjituri şi ne cadoriseşte pe toţi de zilele noastre de naştere şi din când în când ne lasă pe mine şi pe Laur să ieşim pe-afară doar noi, fără copii. 

E inutil să vă mai spun că o iubim pe Flori şi că ne rugăm (la propriu) pentru sănătatea ei. Şi azi când împlineşte numai ea ştie câţi ani, am să-i duc flori de la Camelia şi ea o să zică iar “vai, nu trebuia! nu mai da banii!” şi eu am s-o mai pup o dată, că merită. 

flori pentru flori2Nu am fi fost în situaţia asta dacă n-am fi tratat-o de la început ca pe un om care merită respect şi consideraţie pentru răspunderea pe care şi-o asumă. Nu e uşor să răspunzi cu capul de copiii altuia. Nu e simplu să îngrijeşti un copil mic şi să mai dai şi cu mătura, să mai calci şi o rufă, ştim asta şi noi mamele, dar uneori uităm, pentru că atunci când plătim o bonă avem impresia că de banii ăia ni se cuvin multe. Ce m-a bucurat cel mai tare e că am reuşit să trecem peste graniţa asta de angajat şi angajator şi că Flori o iubeşte pe Lia. De-adevăratelea. Şi Lia o iubeşte pe Flori. 

Deci, să ne trăiască, zic, şi ferice de voi, cei ce aţi avut același noroc ca şi noi cu Mamele de împrumut ce vă cresc copiii cât sunteţi la serviciu. 

 

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Sa-ti traiasca si sa-nfloreasca! 🙂
    Ia sa-i iau si eu o tuberoza mamei-soacre, ea e “bona” noastra 🙂

  2. “Nu am fi fost în situaţia asta dacă n-am fi tratat-o de la început ca pe un om care merită respect şi consideraţie pentru răspunderea pe care şi-o asumă.”…asa este, Ada. Si noi suntem in aceeasi situatie norocoasa (sa ne traiasca, sunt o comoara la casa omului, e tare bine sa pleci de acasa linistit), dar it takes two to tango:), cine isi trateaza bona ca pe un angajat si nu un partener in educatia copilului de cele mai multe ori se plange ca nu nimereste bine. Evident, sunt si situatii unde nu ai cu cine:(

    • Ada

      sigur, dar daca nu ai cu cine nu ai nici de ce, nu?

css.php