Guest Post: Experiența Aphrodite

19 Feb 2016 by

12699074_10207026653397536_1981651472_oPe 13 ianuarie vă invitam să le cunoașteti pe Aphroditele mele, Oana Munteanu și Irina Căjvăneanu. Peste 70 de cititoare, unele nou venite pe blog, s-au înscris pentru tragerea la sorți. Câștigătoarea a fost Irina, cea care semnează guest-post-ul de astăzi, așa cum am promis de la început. Vă las să citiți.

“Experiența mea propriu-zisă cu Aphrodite a început într-o dimineață cețoasă și înghețată la metrou Pipera. De acolo m-au cules Oana (Munteanu) și Irina (Căjvăneanu) cu mașina, ca să ne îndreptăm spre studioul aflat puțin în afara orașului…

Am prins zilele ninse de la început de ianuarie și, pe măsură ce mașina înghițea kilometrii înzăpeziți de pe centură, rememoram în minte ultima ședință foto de care avusesem parte. Deși trecuseră numai câteva luni, nu mă așteptam ca episodul de astăzi să-mi fie prea confortabil psihic. Se schimbaseră lucruri cu mine, multe – nici corpul și nici mintea mea nu mai erau la fel și nu mă pot lăuda că-s neapărat confortabilă cu asta. Însă cele două fete de pe scaunele din față păreau foarte de treabă și mi-am propus să mă concentrez pe asta. Până la urmă, era ceva nou să am parte de fotografii doar cu mine și în mod cert aveam ceva de învățat din experiența aceasta J

Studioul s-a dovedit a fi bucătaro-sufrageria Oanei. O cameră mare, înaltă și albă, de-a lungul ai cărei pereți stau sprijinite background-uri de carton – unul verde pal, al doilea negru. O canapea albă de piele, o masă rotundă și albă. Alb peste tot, lumină care inundă pe fereastra balconului. Surpriză însă: nici o lampă de studio, nici măcar un bec, nici un blitz, vreo blendă, nimic. Numai Oana și aparatul – mi-am zis că le-o ține femeia la adăpost, să nu se prăfuiască, le va scoate probabil după ședința de machiaj…12562361_10153324603604327_890115312_o

M-am lăsat pe mâna Irinei, tiza mea blondă și sarcastică, pentru machiat. Irina e blondă-cenușie, e mică și subțire ca o trestie, are mâinile osoase, cu degete fine. Îmi fac o notiță mentală – pigmenții buni se curăță greu: are pielea ușor pătată de culori la încheietura pumnului. Printre baze de machiaj și anticearcăn, rimel, gene false, pensule kabuki și alte arme albe, povestește că a trecut prin școala de arte plastice. Sunt pânză vie pentru pictoriță. Tușe rapide la pomeți, puful pensulei peste obraji, strat peste strat de fard – smokey eyes colorat, deși cândva o altă machieuză îmi spusese clar că “n-o să-ți stea bine niciodată cu smokey ție”. Ce de premiere… Gene fir cu fir, placa de păr, foehnul, un metru cub de fixativ, gata!

În drum spre baie, ca să schimb hainele, îmi scapă ochii într-o oglindă. Cine e femeia asta? Are tenul curat, nici un cearcăn (de s-ar șterge și nesomnul la fel de ușor), privirea adâncă. N-am mai văzut-o până acum, dar îmi place!

Să strălucească blitzurile!

Pardon, că n-are blitzuri. Oana îmi arată cum să mă sprijin de un perete. Peretele de lângă geam, unde bate cel mai fain lumina aia albă. Spatele drept, mâinile aduse în față, capul ușor înclinat spre dreapta, bărbia ridicată, buzele relaxate… mnah, măi Oana, nu vrei tu să controlez și al treilea fir de păr de la sprânceana ochiului  drept?

Gorgeous IrinaMăcar nu transpir de la lumini! Oana lucrează doar cu lumină naturală în studio. De la prietenii mei fotografi știu că asta e greu, că nu e controlabilă. Îs tare curioasă de rezultate. Dar îmi trece repede curiozitatea – piciorul drept în față, greutatea (hehe, din asta am destulă) distribuită pe piciorul rămas în spate, pieptul înainte, cambrează spre dreapta (hai ca mi-am adus aminte si de displazia de șold a străbunică-mii, Dumnezeu s-o odihnească).

Dacă nu te iei prea în serios, procesul în sine e mega amuzant. Interesant. Complet nou. Orice, mai puțin confortabil fizic, dar… suferă baba la frumusețe.

Într-o oră-două, am schimbat 3 fundaluri, 5 vestimentații și nici-nu-mai-știu-câte poziții. Lumina de afară s-a schimbat și ea, eram aproape în miezul zilei. Ultimele două cadre, orizontale, pe canapea, apoi STOP. Parcă mi-a părut rău că se termina. Am scos telefonul să verific ultimele mesaje pe care le prinsesem cu urechea. Ridic o sprânceană și-aud: “stai așa, să nu te miști”. Ăla chiar a fost ultimul cadru.12768021_10207026631716994_916873777_o

Mi-am luat rămas-bun de la fete tot la Pipera. Cu îmbrățișări, urma să ne revedem peste câteva săptămâni, să-mi aleg cele 10 fotografii pe care urma să le primesc pe hârtie.

Ce de priviri m-au urmărit până am ieșit din nou la lumină… în metrou, machiajul meu glam atrăgea atenția. M-am revăzut cu băieții mei direct la săniuș – altă ocazie în care fardul a făcut senzație. Ca să-mi citez jumătatea, “credeam că vorba aia cu  îți scoate ochii în evidență e bullshit” – i-a plăcut, și lui, și lui bebe mic, care la puțin peste 1 an, a observat că mumă-sa arată altfel. Și peste toate, alergând după sanie pe derdelușul din Parcul Circului, eu chiar mă simțeam altfel. Mai bogată cu o experiență pe care o recomand oricărei femei care are nevoie să se regăsească și să își dea seama cât de frumoasă (mai) este.

Ada, Irina, Oana, vă mulțumesc din suflet! 3 săptămâni mai târziu, alegând fotografiile, m-am bucurat să văd că și rezultatul ședinței foto prinde parte din cât de bine mi-a fost mie în ziua aceea.”

Irina Căjvăneanu și Oana Munteanu pot fi găsite la studio.

 

css.php