Ierburi

30 Jun 2015 by

E o artă să știi ce ierburi se potrivesc cu ce condimente și lângă cine le șade cel mai bine.

M-am îndrăgostit de tarhon la Sibiu, la una din edițiile Festivalului de Teatru. Cred că era prin 2009. Atunci, la cantina pentru jurnaliști am gustat prima oară în viața mea o ciorbă de perișoare dreasă cu smântână și parfumată cu tarhon. Doamne, tarhonul este înainte de busuioc și foarte aproape de mentă, pentru că din toate ierburile cel mai tare iubesc menta. Apoi tarhonul. Apoi busuiocul… Apoi… Dar să nu mă repet.

Scriu un pic sub imperiul foamei, abia a adormit Lia, Irina e la o prietenă și eu tocmai am stins ochiul de sub o oală imensă cu ciorbă de perișoare. Gestul final, pentru orice supă, e dresul. Dresul din smântână sau din ou bătut, sau din ultimele prafuri de sare și de piper, dar de fapt din presăratul pe deasupra al ierburilor.

Scriu până se mai răcește castronelul meu de supă, prânzul meu pe ziua de azi, ca să nu uit că exact asta simțeam pe când sfărâmam în podul palmelor frunzele uscate de pătrunjel, leuștean și mărar, uscate de mine, din buchete primite sau cumpărate, prea generoase pentru o singură oală. Despre leuștean trebuie să îmi fac timp să povestesc cum am trecut de la un ignor total (nu-mi plăcea DELOC) la un motiv de psihoză, la criză de identitate din lipsă de miros și gust de acasă. Știți, leușteanul ud, proaspăt cules, cu sucurile revărsându-i-se pe palme e esența unei zile de vară la țară. Dar toate la timpul lor.

N-am să vă țin o prelegere despre ierburile ce se pun în mâncăruri, sunt sigură că vă pricepeți la fel de bine ca mine.

Doar observ și mă bucur că gătitul poate fi mai mult decât o corvoadă zilnică, dacă știi să privești și să pui un pic de înțeles în fiecare gest.

Mi-am propus ca asta să fie vara în care Irina învață să gătească.

Sunt fericită că pe balcon am în câteva ghivece ierburi bune de pus în mâncare. Le iubesc. Menta, Busuiocul, Rozmarinul. Pătrunjelul Italienesc. Leușteanul crescut din semințe trimise clandestin, ascunse într-o felicitare de ziua mea (mulțumesc, Ami). Le ud aproape zilnic, le adăpostesc de furtunile de vară, le povestesc că le iubesc și le mulțumesc pentru fiecare frunză pe care o rup. Am roșii cherry și căpșuni. Am mușcate. Am… Dar și asta este altă poveste.

Azi am pus în cutia mea de sare o punguță de “Fleur de Sel de l’Ile de Re”. Azi am observat că mi se termină tarhonul.

Nu ignorați ierburile. Iubiți condimentele. Ele dau, la propriu, savoare vieții.

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Să nu uităm și calitățile terapeutice ale „buruienilor”… 😉

css.php