Ingineria împachetatului cadoului din cutia de pantofi

27 Nov 2013 by

inginerul

Se ia o cutie de pantofi

Se ia cea mai mare cutie de ghete pe care o aveți în casă și un sul de hârtie de împachetat. 

Se pune hârtia de împachetat pe masă și apoi, cu ajutorul soțului sau al imaginației și îndemânării, oricare dintre astea vă e mai la îndemână, se împachetează cutia frumos, și pe față, și pe dos.

Se alungă ispita de a nu mai da cutia, că prea frumos arată așa împachetată. 

Apoi în cutie se pun: 

cutia irineicărți de citit, un penar cu zâne, echipat cu creioane colorate și carioci pentru desenat, ascuțitoare și gumă și riglă mică, un stilou și pic și rezerve de cerneală pentru școală și vreo două caiete, un orar cu calendar pentru anul ce vine, moațe de păr, o periuță de dinți cu beculețe ce clipesc cât trebuie să te speli   și pasta de dinți pe măsura ei, un gel de duș parfumat cu miros de căpșuni  și un săpun special pentru domnișoare, o păpușică, un colier, o bentiță, o brățară, o agrafă frumoasă, un fular moale și colorat, șosete cu dungi, mânuși cu degete și poate și niște ciocolată, ceva biscuiți buni de luat la școală, câteva bomboabe colorate, din cele ce se mănâncă pe rând, nu dintr-o dată toate, un brăduț de hârtie decorat cu ghirlande și urări de bine și câteva rânduri cu “dragă fetiță, tot ce e în această cutie e dat din inimă și cu bucurie” …

În vreme ce vă străduiți să vă încapă toate în pătratul prea mic pentru câte ați pune în el de-ați putea, preafrumoasa emisiune făcută de Ada o puteți asculta. 

Click aici pe cuvintele albastre și o să intrăm în casele voastre. 

Shoe box

cutia irinei 2Așșșșaaaa. Acum că v-ați șters ochii și ați reușit să dați deoparte cât să se mai poată închide capacul cutiei, mai căutați una și luați-o de la început. 

Noi așa am făcut. 

Aici aveți instrucțiunile și adresele unde puteți duce cutiile. Nu-i musai, dacă știți ceva copii necăjiți, le puteți da chiar lor cutia voastră. Dar oriunde ar ajunge, să-mi spuneți și mie când simțiți mai mare bucurie?

Când primiți ori când dăruiți?

Să fiți fericiți!

 

Related Posts

Tags

Share This

2 Comments

  1. Maria

    Iti multumim ca ne amintesti toate astea.
    Eu sunt cumva construita – nu stiu prea bine sa explic cum – incat cand daruiesc ceva vad mai ales cat de mic e darul in raport cu nevoia…
    Si cand mai sunt si copii la mijloc, si cand prin “nevoie” se intelege caldura/ somn/ hrana/ sanatate… parca ma rup, asa, pe interior.
    La usa unui Carrefour Market unde imi cumpar zilnic pranzul pt birou e o mama tanara cu doi copii (1.6-4 ani) care stau pe bordura, in frig. Adesea cel mic e la sanul mamei. Se vede ca sunt copii de care cuiva ii pasa, sunt infofoliti bine, se joaca cu mama lor, care e oarecum apatica, dar totusi prezenta.
    Le las mereu cate ceva (ca majoritatea colegilor mei), un lapte, o banana, o jucarie, un banut. Daca nu le-as da m-as simti vinovata.
    Dar ma simt vinovata si pt ca le dau, parca SI din cauza mea stau in frig, ca seara tatal lor sa vina sa ii ridice cu plasa mare plina de “produse” ale sacrificiului lor de peste zi.

    • Ada

      Nu stiu ce sa zic, presupun ca biata femeie nu are alternativa. Sa speram ca nu o si bate.

css.php