Jurnal de grădiniță 2. Ce ne-a adus Lia de la Grădi

12 Sep 2015 by

liaspoemAzi n-a mai plâns. A negociat la sânge un lollipop și un episod din Guess how much I love you la întoarcerea de la grădi și apoi s-a lăsat luată pe sus de aceeași Mrs. McC. Când m-am întors să o iau, țopăia ca mingiuța la fereastră și dădea din toate degetele, veselă precum un canar pe cale să-și ia zborul. Nu vă închipuiți cum a țâșnit printre picioarele doamnei educatoare. De data asta avea două puncte pe nas. Unul mov (de ieri) și unul verde, proaspăt.
Am luat-o și pe Sora cea Mare (dar eu de ce nu primesc lollypop?) și-am pornit alene spre casă. Cum în urmă cu două zile m-am lăsat testată pentru tuberculoză, mărturisesc că mă simțeam destul de rău și abia, abia m-am târât până acasă. Rezist cu greu tentației de a-mi scoate din picioare papucii pe care-i port pe lângă casă, în fiecare zi sunt tentată să mă descalț și să merg așa, cu tălpile goale prin iarbă. Dar mă abțin, cățeii trec și prin iarba asta și nu toți stăpânii lor au învățat treaba cu punguța…
Să revenim la subiect.
Am ajuns, cum spuneam, mai degrabă târâș acasă. Mititica și-a aruncat cât colo pantofii din picioare și a început să țopăie iar că mi-a adus cevaaaa, mi-a adus cevaaaa…  Am luat ghiozdanul și-am început să scotocesc. Există o mapă din ceva material textil în care primim corespondența cu școala. Azi avea un teanc de foi. M-am prăbușit pe canapea și m-am apucat de lectură.
Am primit un newsletter din care am aflat ce s-a întâmplat săptămâna asta la grădi, cum se desfășoară o zi tipică, pe ce se pune accentul în timpul zilei și ce așteaptă educatoarele de la copii. Am mai primit o poezie-cadou cu semnătura fantezistă a Liei. Un cont de twitter de urmărit pentru poze și update-uri zilnice (abia ce îl desființasem pe al meu, am făcut altul, nu-i bai) și ceva la care să mă gândesc mult timp.
Pun aici două fotografii care mi se par relevante, precum și tema de gândire – preluată de pe net, pentru că, din păcate, foaia de newsletter e foarte ștearsă și nu s-ar fi înțeles prea bine.
Deci:
newsletter1
our wish
There’s Nothing In My Bag Today
Today I did math and science,
I toasted bread.
I halved and quarted.
I counted, measured, used my eyes, and ears and head.
I added and subtracted on the way,
I used a magnet, blocks and memory tray.
I learned about a rainbow and how to weigh.
So please don’t say, “Anything in your backpack today?”
You see, I’m sharing as I play.
I learned to listen and speak clearly when I talk,
to wait my turn, and when inside to walk.
To put my thoughts into a phrase,
to guide a crayon through a maze.
To find my name and write it down,
to do it with a smile and not a frown.
To put my pencils and crayons away,
So please don’t say, “What, nothing in your bag today?”
I’ve learned about a snail and a worm,
remembering how to take my turn.
Helped a friend when he was stuck,
learned that water runs off a duck.
I looked at words from left to right,
agreed to differ, not to fight.
So, please don’t say, “Did you only play today?”
Yes, I played the whole day through, I played to learn the things I do.
I seek a problem, find a clue, and work out for myself just what to do.
My carer sets the scene and stands nearby to help me when I really try.
They are there to pose me problems and to help me think.
I hope they keep me floating and never let me sink.
All this is in my head, and not in my bag.
It makes me sad to hear you say “Haven’t you done anything today?”
Desigur, e posibil să fie praf în ochi. Dar mi-a picat bine tot ce am găsit în ghiozdanul Liei azi.
Când am întrebat-o ce a făcut la grădi, răspunsul ei a fost “I don’t know”. Well… E ok, păpușă, important e că te-am găsit zâmbind.
Week-end plăcut tuturor și baftă la școală pentru luni.

Related Posts

Share This

css.php