Jurnal de grădiniță 2. That’s it.

17 Sep 2015 by

coffee rainbowAm adormit târziu și m-am trezit târziu. Lia era lângă mine, ciufulită toată și pisicoasă.

– Mami, unde mergem?

– La grădi.

– La școala Irinei?

– E și școala ta acum.

M-am gândit să plecăm un pic mai târziu de acasă. În felul ăsta Lia scapă de goarna care sună la și jumate și la și 40 chiar în urechea ei și eu scap de “two more mirets, mom, please.”

Când să ies pe ușă, am observat că din cana mea de cafea ieșea un curcubeu.

– Stați, le-am spus, nu vă mișcați!

Așa o întâmplare minunată merită păstrată. După ce fac trei poze suntem gata să plecăm. Dar, ca de obicei, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Imediat ce Irina taie câmpul spre careul ei, se rupe filmul.

spre gradi– Nu vreau să merg acolo.

– Trebuie.

– Dar mami…

– Toți copiii merg.

– Dar nu vreaaaaaaau… That’s it! Nu vreaaaaau.

Comedia e gata. Nu vrea să își lase ghiozdanul, nu vrea să stea la rând, nu vrea să intre în casă. Urlă din toți bojocii.

– Mama, nuuuuuuuu! Nu mă lăsaaaaaa. Nuuuuu plecaaaaaa.

Mrs. McC o ia pe sus .O mămică un pic mai norocoasă decât mine mă privește cu compătimire.

– E ok, îi zic. Am mai trecut pe aici. Știu că-n două minute nu mai urlă.

Compătimirea se transformă în stupefacție. Trec mai departe, ocolind iarba udă de rouă.

La 15.20 Irina și Lia mă așteaptă împreună. Mrs. F se apropie de mine și-mi spune că după prânz Lia s-a așezat pe scaun și n-a mai vrut să se miște de acolo.

– Lioară, de ce nu te-ai jucat cu copiii?

– Because I eat.

– Și după ce ai mâncat?

– I wait. And I wait. And I wait. And I wait. Și tu n-ai venit.

– Ei, cum n-am venit? Nu mă vezi?

– Mulțumesc, mami, că m-ai luat.

Azi, după un castronel de supă, am convins-o să stea cu mine la ea în pat. I-am spus că sunt obosită și vreau să mă odihnesc puțin. M-a învelit bine cu pilota ei și apoi cu un scutecel, m-a mângâiat, și-a luat o carte de benzi desenate și a adormit cu ea pe genunchi, după doar câteva minute.

A șasea zi de grădiniță.

Share This

1 Comment

  1. La fel eram si eu cand eram mica. Nu-mi placea in niciun fel sa merg la gradinita. Nu pentru ca erau alti copii acolo, ci doar nu suportam ideea ca trebuie sa stau intr-un colectiv.

css.php