Lecția despre optimism

6 Oct 2013 by

despre optimism

Așa scria pe punga de la farmacie, cumpărată în după-amiaza asta de Laur și de Irina. Irina mi-a citit și mesajul. Am zis “Da, așa e”.

– Dar ce-s ăia optimiști, mami?

– Hm… cum să-ți explic. Uite, vezi paharul ăsta verde? E pe trei sferturi gol sau pe sfert plin?

– E pe trei sferturi gol, cum, ce întrebare mai e și asta, nu se vede?

– Ei, vezi, ăsta e răspunsul pesimist. Asta înseamnă că alegi să te gândești că e păcat că nu mai e plin paharul.

 O persoană optimistă ar fi spus: “Hopa! Mai am un sfert de pahar! Pot măcar să-mi amăgesc setea”.

– Aha!

Păi… și ce a spus Irina apoi toată seara, umplându-și paharul doar pe sfert? 

Ați ghicit. 

“Hopa, mai am un sfert de pahar!”

Nu știu dacă a înțeles lecția. 

Să vedem dacă am înțeles-o eu.

atelier octombrie 2013Optimista din mine spune că a fost o zi bună, am cunoscut o mulțime de pici delicioși la atelier, au fost mai mulți copii decât mă așteptam. Am citit David și Puiul de Întuneric, foarte faină cărticică, le-a plăcut picilor. Cu cei mari am avut o revedere frumoasă. Au citit mult peste vacanță și se descurcă din ce în ce mai bine la citit cu voce tare. Am fost mândră de Vlad și de Sofia (și de Irina, recunosc), m-am bucurat să o revăd pe Maria, mai domnișorică și foarte dornică să țină pasul cu ceilalți, i-am cunoscut pe Otilia și pe Matei. Dar cel mai tare mi-a plăcut de părinții care i-au adus pe copii la atelier. Excelent, doamnelor și domnilor, parcă ne știam de când lumea, deși pe unii azi v-am văzut prima oară. 

Tot la bune aș trece faptul că azi am stat la cald, cu Lia bună și moale lângă mine, în vreme ce Laur și Irina s-au ocupat de cumpărăturile pentru prima parte a săptămânii. Tot la bune punem și faptul că mâine când vine O-I se va bucura să vadă că am gătit și felul 1 și felul 2 deci, Doamne-ajută să fie soare și frumos, să meargă cu Lioara în parc. 

Pesimista se va văicări un pic pentru că adevărul e că m-am trezit relativ țeapănă de mijloc în dimineața asta și am și întârziat la atelier din cauza maratonului lui Pește prăjit (nu mult, fo 3 minute, dar nu se face, e inacceptabil, așa ceva e… cum să vă zic, very not me) . La același capitol intră vestea pe care mi-a dat-o Laur, că nu-mi mai merg becurile de poziție pe spate-dreapta la mașină aaaaaaaaaaaaa exact ce-mi lipsea și că încep o săptămână în care am de lucru ca la balamuc. 

Una peste alta, jelindu-mă pe FB, am aflat și de la ce mi se trage înțepeneala, mi-a spus Raluca, de la Viena: “te-am visat că făceai magitorii cu lasere. Multe și colorate lasere, iar copiii multi și colorați din jurul tău erau fermecați. Și unde îmi răsuceai tu, Ada, câte trei lasere de-odată și le invârteai pe degetul mic, și uite așa le împleteai din mișcări de Shaolin :)))”

Oh boy, dacă nu stau locului, așa îmi trebuie. Dar ce vise mișto au oamenii cu mine! Și că veni vorba, unde găsesc eu lasere d-astea, să fac pe Shaolin? 

Hai, să aveți o săptămână bună, fără cutremure și să fiți cât mai mobili, oameni buni, că tare rău e. 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

css.php