Lia la un an şi 11 luni

5 Mar 2013 by

lia 1 an si 11 luniDraga de ea, cât pe ce să o sărim din nou din catastife, noroc că mi-am adus aminte.

Nu-s progrese uriaşe în nici o direcţie, cu o singură excepţie. Înţelege absolut tot ce-i zici.

Dacă o trimiţi să ducă la coş coaja de banană, se duce la coş şi o aruncă.

Dacă o întrebi dacă n-ar vrea să facă schimb de desene, că uite, lui A. îi plac maşinile, face schimb.

Dacă îi ceri creionul roz, pe ăla ţi-l dă, chiar dacă mai are şi altă culoare în mână.

Face puzzle-uri simple cu 6 sau chiar 12 bucăţi, din cele tip “incastru”. Îi place să citim din cărticele. Îi plac florile. Îi place tare de tot de soră-sa. Îi place să danseze şi să asculte muzică. Are un playlist by request înainte de culcare. Ham(How much is the doggie in the window), Iaş (Iepuraş coconaş), macmac (ceva cu o raţă), cik (Jake şi piraţii, coloana sonoră). A învăţat să spună “iiiiog” (te rog), “misi” (mersi) şi “cim” (poftim).

Avem deja dialoguri.

– Mergi la nani?

– Nu. Păm. (mâncăm)

– Mergi la masă?

– Nu. Căm.  (ne jucăm)

– Ce faci, Lia?

– Mimic.

“Nu caji” şi “Nu Mimic!” sunt cuvintele pe care le spune cel mai des. Se încurajează singură că n-o să cadă şi că nu păţeşte nimic. A numit-o în sfârşit şi pe Flori. Flori e Oiii sau Odiii, depinde cum îi iese de pe limbă.

A învăţat să meargă cu mâinile în buzunare. A învăţat să mă pedepsească dacă vin târziu. Stă cu spatele la mine şi nici măcar o privire nu-mi acordă. E felul ei de a protesta. Adoarme cu greu dacă nu sunt lângă ea. Se trezeşte ciufulită toată şi şifonată, călare pe trei pături şi cu capul înfaşurat în scutecel. Primul cuvânt de dimineaţă: “Mimi!”. E fan Mickey Mouse Club House. Îi are pe toţi, se joacă zilnic cu toţi, ştie cum îi cheamă pe toţi. Michi, Mimi, Nald, Diji, TO, Fi.

Varsă apa din cănuţă cu o satisfacţie greu de descris. Dar ştie să bea din pahar, din cană, din orice. Mănâncă merele ca omul mare. E hotărâtă în tot ce face. A început să-şi aleagă singură hainele din sertar. Se accesorizează singură. Poşete, mărgele, pantofi. Şi are câteodată o privire de ţi se taie picioarele, nu că e a noastră, zise cioara, dar ca dânsa mai rar.

Săptămâna trecută l-a cunoscut pe Luca. Pentru fiecare dintre fetele mele există un Luca. Iată, şi Lia l-a întâlnit pe al ei.

Lia. Love.

Cât pe ce să uit:

Obișnuiește să îmi aducă papucii, când vin de la serviciu și e trează. “Papotei!”. Mereu vrea să știe dacă am tetei (cercei) și spune că pe papucii ei sunt cusute pipici. Nu pisici, pipici.

alte cuvinte, să le ținem minte:

pii – copii

pac – parc

moi/măi – măr

babooo/bapooo/papo – bravo

 

 

Related Posts

Share This

4 Comments

  1. Cristina

    Ce mare s-a facut Lia si ce frumos sta cu mainile in buzunare!
    Si la noi varsatul apei din canuta (de preferat pe canapea, in liniste totala)este printre cele mai mari distractii, la 1 an si 8 luni.

    PS L-am intalnit astazi pe domnul Florescu! Mi-ar placea sa ascult interviul de saptamana trecuta, exista vreun link?

  2. Cred ca anii astia (pana spre 4) sunt cei in care oricine poate vedea cate minuni salasluiesc intr-un om. Apoi minunile sunt mai ascunse si nu le descopera oricine. Dar acum minunile iti sar, pur si simplu, in ochi, te trag de maneca, iti tipa in ureche.
    (imi cer scuze de melodramatism)
    E minunata Lia.

css.php