Mac and cheese

1 Feb 2016 by

harnicutaMi-am petrecut dimineața de duminică în bucătărie, dar sunt mulțumită că acum am mâncare pentru câteva zile. Dacă îngroș obrazul, mă descurc chiar până spre vineri așa…

Am gătit o ciorbă de fasole verde cu pui și  această supă cremă de mazăre cu mentă  cu mențiunea că n-am avut morcovi și nici n-am perpelit în ulei legumele așa cum scrie în rețetă, am preferat să fierb totul în zeama de supă de pui. E foarte bună, lejeră, plăcută la gust, mai potrivită vara probabil, dar merge și acum. Sunt un pic dezamăgită că am descoperit abia după ce am pus în ciorba de pui conserva de roșii cu ierburi că mi-a îndulcit zeama. 15 grame de zahăr la suta de grame de roșii. Încerc să găsesc o explicație logică a prezenței zahărului într-o conservă de roșii mărunțite și nu reușesc. Dar… acum știu, nu mai cumpăr conserva aia, o să mă limitez la pasta de tomate de la Costco. Aia nu e dulce.

Apoi am făcut Mac and Cheese (după o rețetă băștinașă) care ar fi ieșit extraordinară cu brânză sărată sau cu parmezan în loc de cheddar (cheddar e ok, dar cam insipidă așa…), pulpe de pui și un mușchi file de porc la cuptor (în tăvi separate, dar se coc perfect și puse de-odată pe același etaj)pentru care o să inventez niște garnituri în timpul săptămânii. Acum, despre Mac and Cheese, câteva vorbe. Eu acasă nu făceam macaroane cu brânză, ca să fie clar. Da, fierbeam ocazional paste pe care rădeam brânză, dar e genul de comfort food ce se așează pe șolduri, așa că am evitat. Când am ajuns aici am descoperit în magazine Mac and Cheese, gata preparat. Și la tăviță și la conservă și la cutiuță, toate felurile, toate culorile, toate chimicalele pe care vi le puteți închipui. Am luat de curiozitate să văd despre ce e vorba, Mac and Cheese e mâncarea săracului și a ălora de trăiesc pe food stamps. Nu mi-a plăcut.

Pe urmă, pe la începutul lui ianuarie mă sună Ms. E. (mhm, nevasta lui Mr. E, proful Irinei și vecina noastră cu care tot discut eu despre Jesus – alegerea ei –  și ce se mai întâmplă în lume (alegerea mea) cât așteptăm să iasă fetele de la școală ) și zice:

– Auzi, am făcut niște Mac and Cheese și o să trec pe la tine să-ți aduc și ție o caserolă. Sper să-ți placă nucșoara.

– Aaaa, da, merci, dar cu ce ocazie?

– Mi-a ieșit prea multă.

Bine. La ora 15, Ms. E s-a prezentat la școală cu tot cu macandcheese. Mai pusese și niște legume fierte pe lângă, ne-a urat poftă bună, am zis bogdaproste, i-am explicat și noțiunea de bogdaproste și-am plecat acasă. Era un ger de crăpau pietrele și auzeam cum se lovește vasul ceramic de căruciorul Liei și mi se făcea inima mică, mică, mititică. Nasol să spargi vasul femeii. D-aia când am ajuns acasă am scos vasul și l-am pus pe masă și l-am examinat pe toate părțile. Nu curgea nimic pe nicăieri, nici vasul nu era crăpat. Și, minune, încă era cald macandcheese-ul. Am scos trei farfurii, trei furculițe și am zis ok să vedem, asta o fi mai bună decât aia de la magazin.

Să fi fost frigul, să fi fost nucșoara, să fi fost simpla idee că altcineva a gătit și ne-a adus și nouă? Copiii au cerut porție dublă, a trebuit să le iau vasul de sub nas ca să-i mai rămână ceva și lui Laur pentru când a venit de la muncă. Azi am făcut și eu. E un fel de mâncare periculos. Dispare singură din vas. Am ascuns-o, să reziste până diseară. Dar a trebuit să gust, nu? Well… nu zic decât că în seara asta nu vor exista porții duble. Nu știu cum se fac acasă macaroanele astea cu brânză, rețeta nord-americană e super, deși presupune unt, lapte, făină și vreo 650 de grame de brânzeturi, plus un strat de pesmet deasupra. Jur. E grozavă.

best pizzaDar, cel mai important, ieri am făcut pizza împreună cu Lia. S-a amuzat să picteze cu sos blatul întins de mama în tavă (luat de la magazin, ok, recunosc, eu doar l-am frământat nițel și l-am întins cu sucitorul). Pe urmă a pus mozzarella din belșug, a aliniat șunca, ardeii și roșiile – ocazie cu care a învățat despre succesiunile logice – și apoi iar un strat de mozzarella.

Soră-sa doar a plimbat tava până la masă, dar expresia de pe fața ei e prea faină să n-o păstrăm pentru eternitate.

De când am descoperit la magazin aluatul de pizza gata frământat, am hotărât să nu mai comandăm pizza și nici să nu mai luăm d-alea congelate, de cinci dolari bucata. Pe aici au obiceiul prost să tapeteze toate blaturile cu sos de roșii picant. De care mi-e greu mie să mă ating, dar fetelor… Așa că iau două pungi de aluat, una o țin în frigider, pe cealaltă o congelez. Și-n acest mod simplu, cam o dată la două săptămâni facem pizza în casă. Gustul este extraordinar. Nu ies mai ieftin, o pizza de felul ăsta costă destul de mult dacă stau să adun ingredientele. Dar scopul nu e musai să economisim cât să o facem repede și să ne placă să o mâncăm.

Dacă aș avea un pic de entuziasm în plus, probabil aș face și aluatul în casă. Poate altă dată, când mai cresc copiii.

Pentru pachețele am mai făcut două tăvi de muffins – unele cu scorțișoară, altele cu lămâie și mac. Sunt plăcute și încap bine în gentuțe.

Gata, poate să vină și ziua de luni…

 

Related Posts

Share This

3 Comments

  1. schumitza

    nu vreau sa fac reclama, dar vasul tupperware pentru dospit e fix ce ai nevoie pentru aluaturi. Nici eu nu am crezut-o pe maica-mea, dar dupa ce mi-a facut un cadou fac aluat mult mai des. Practic injumatatesti timpul, si in functie de cat aluat ai dospeste in max 30 de minute. Habar n-am cat costa sau cum ii spune dar daca te intereseaza ma apuc si caut.

    Mama face frecvent paine/pizza/colacei/alte nebunii si numai ala il foloseste

  2. maria

    Si cum se face mac&cheese dupa reteta nord-americana?
    Ca acum … cam mor de pofta dupa ce-am citit articolul …

    • Ada

      E link-ul spre reteta in text. E scris cu albastru deschis.

css.php