Mâinile Simonei

5 May 2016 by

La vie est belleMâinile Simonei sunt delicate. Are unghii îngrijite, tăiate scurt și lăcuite cu ojă roșie, sidefată. Atingerile ei sunt plăcute, calme, lipsite de grabă, aproape tandre. Sunt de mai bine de două ore și jumătate sub degetele ei, nu știu când a trecut timpul. Știu doar că am descoperit mușchi noi pe spate și pe gambe și puncte foarte interesante pe față, pe care atunci când Simona apasă, se-ntâmplă lucruri, undeva sub țeastă, departe de punctul de presiune, dar cu reverberații până spre unghiile de la degetele mici.

E frumos în cabinetul Simonei. Lumina e filtrată în tonuri roșiatice de perdeaua de la fereastră. Pe tavan dansează din când în când o rază scurtă de soare, aleargă iute dintr-un capăt în altul, poate reflectată de o bijuterie ce se mișcă pe deasupra mea. Miroase a ciocolată și a uleiuri esențiale, cearceaful cu care mă învelește e plăcut răcoros și de fiecare dată când termină de masat o bucățică din trupul meu, mă șterge cu un prosop cald, un pic aspru, dar nu foarte, cât să lase în urmă altă senzație, imediat ce aerul intră în contact cu pielea ușor udă. Așa trebuie să se simtă bebelușii atunci când sunt spălați de mămicile lor. Nu am amintiri din vremea aceea, dar îmi închipui că exact așa ar trebui să fie.

Simona nu vorbește mult, dar când vorbește, vocea îi sună la fel cum îi e atingerea. Calmă. Caldă. Blândă. Știe de unde vin. Știe ce nu spun. Știe greul meu, l-a trăit și ea. Știe cum e să fii eu. La început. Un început ce nu se mai termină, un început ce se târăște, pentru că economia e în declin și copiii sunt mici și limitările mele sunt mari și sunt un pic prea așa și prea dincolo ca să reușesc să mă angajez oriunde. Simona nu mă cunoaște foarte bine, dar a fost în pielea mea, acum mulți ani, când și copiii ei erau mici, când și începuturile ei au fost aspre, când și iernile lor păreau că nu se mai termină.

Acum e bine. Copiii sunt mari și pe un drum. Simona are casa ei frumoasă și cabinetul ei cu perdele roșii și mâinile astea grozave cu care trece cu răbdare peste fiecare milimetru din pielea mea, crestată de așa de multe tăieturi mici și fine, invizibile cu ochiul liber, orbitoare cu ochiul cunoscătorului.

Ai pielea foarte uscată, Ada, și trebuie neapărat să o hidratezi.

Știu. Tiroida. Timpul. Clima. Iarna. Viața.

Nu există, Ada. Uite, ți-am pus crema asta pe față și deja s-a dus. Hai să te și pensez.

Pensează-mă, Simona.

Nu vrei să-ți vopsesc și sprâncenele?

Vopsește-le.

Fac de toate, Ada. Și mani-pedi. Și facials. Și waxing. Și microdermoabraziune. Și shellac. Am cincizeci de culori frumoase, abia le-am primit. Timp să ai să le facem pe toate.

 

Timp o să-mi fac.

Și să bei apă, Ada. Minim 2 litri pe zi, pielea ta are nevoie de apă. Ia de aici, dă-te pe față, dimineața și seara, neapărat.

Așa o să fac.

E trei fără zece și mă desprind cu greu de Simona. Trebuie să plec, fetele ies în curând de la școală. Dar nu mă lasă să ies pe ușă până nu îmi pune pe mâini o cremă cu miros de ciocolată.

Îți place?

Îmi place.

Și soțului tău o să-i placă.

Mulțumesc, Simona, Azi mi-e bine.

Conduc cu geamul deschis și las vântul să-mi mângâie fața. E, în sfârșit, primăvară. Am obosit de gri, au fost aproape 7 luni de iarnă ce păreau să nu se mai termine. Sunt un pic mai ușoară, după două ore și 45 de minute de masaj și răsfăț. Și ca de fiecare dată când îmi place ceva, aș vrea să împart cu voi. Mă gândesc deja cum să fac să vă povestesc despre Simona și despre mâinile ei minunate. Cum să vă stârnesc să vreți să-i treceți pragul în cabinetul ei din Streetsville, dacă sunteți în orașul meu, să vreți să o cunoașteți, să dați de veste și altora.

Azi mi-e bine. Mulțumesc, Simona. La vie est belle, vraiment.

 

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Ada, eu ti-am mai scris cand abia venisei in Canada. Mi-ar placea sa te cunosc. Scrii asa, pe sufletul meu… Da-mi un semn pe e-mail. Venim noi in Mississauga la tine macar cand si cand…

    • Ada

      Hai sa bem o cafea! Am masina!

      • Veronica

        Hai! Am o duminica libera. Iti cer prietenia din nou pe Facebook si vorbim in privat. Vrei?
        PS. Sper sa reusesc sa postez asta ca tare greu mai misc maimutele alea de la captcha

        • Ada

          din nou? Pai ce? ne-am dezimprietenit? Sigur ca vreau.

css.php