Mâncare, chimie, creier

24 May 2013 by

Azi nu vă mai plictisesc eu cu posturi fluviu, n-aş vrea să vă pierd de muşterii şi, sincer vorbind, din cauza furtunii nu s-a mai scris nici o filă din romanul de aventuri “Viaţa mea fabuloasă de blogger”.

chimieAzi supun atenţiei domniilor voastre acest articol despre extraordinara ştiinţă a mâncărurilor care dau dependenţă. E mult de citit şi n-am acum nervi să vă fac un rezumat, daaar e bine să ştiţi ca să puteţi judeca în cunoştinţă de cauză, când mai plănuiţi petrecerea lu’ ăla micu’ la mcdo.

Un mic citat, un amuse bouche, cum am aflat că le zice, la un show TV:

“According to the sources I spoke with, Sanger began by reminding the group that consumers were “fickle.” (Sanger declined to be interviewed.) Sometimes they worried about sugar, other times fat. General Mills, he said, acted responsibly to both the public and shareholders by offering products to satisfy dieters and other concerned shoppers, from low sugar to added whole grains. But most often, he said, people bought what they liked, and they liked what tasted good. “Don’t talk to me about nutrition,” he reportedly said, taking on the voice of the typical consumer. “Talk to me about taste, and if this stuff tastes better, don’t run around trying to sell stuff that doesn’t taste good.”

To react to the critics, Sanger said, would jeopardize the sanctity of the recipes that had made his products so successful. General Mills would not pull back. He would push his people onward, and he urged his peers to do the same.”

Enjoy your week-end şi nu uitaţi să mă anunţaţi şi pe mine dacă mâine după 10.30 am cui spune poveşti la Kretzulescu.

Related Posts

Tags

Share This

2 Comments

  1. Eu am citit articolul, inca de cand ai postat pe FB (ceea ce ar putea fi aproximativ in acelasi timp cu postul de aici, doar ca eu il citesc pe acesta … acum 🙂 ).
    Nu pe tot, am ajuns la partea cu “studiile de caz”, inca il am deschis dar nu am timp sa revin la el, inca.
    E … trist rau! Adica stiam ca suntem manipulati si ca “lor” le pasa doar de banii pe care ii scot de pe carca noastra, in nici un caz de sanatatea noastra, dar tot a fost socanta concluzia intalnirii, pe care o cam banuiam …
    Si mi se mai spune ca sunt paranoica atunci cand incerc sa atrag atentia despre unele aspecte … si simt ca mor ca toti cred ca asta e o normalitate roz (prezentata in reclame si pe bannere peste tot) iar eu trebuie sa ma lupt tot timpul si sa fac munca de Sisif tot explicandu-le copiiilor de ce noi nu … diverse, de ce reclamele mint 99%, de ce ne putem vindeca si fara medicamente, de ce biscutii facuti de mine (pt pachetul lor) sunt mai sanatosi decat “Barny” , de ce e mai bine sa mergi la plimbare pe deal in loc de locul de joaca de la Mall si multe altele de genul …
    Si totusi … cat % conteaza ca stiu? Cat ma ajuta asta, cat voi mai putea tine piept? Cat timp voi mai putea cultiva legume si fructe “adevarate” in curtea mea? Cat timp vor mai trai albinele (vezi scandalul cu albinele care mor, la nivel global, datorita plantelor modificate genetic sau a substantelor cu care se stropesc culturile) care ne produc mierea atat de apreciata?
    A fost demonstratie anti-Monsanto sambata, in Buc, oare cati au constientizat ce a insemnat cu adevarat treaba asta?
    Gata plec, nu ma injura! 🙂

css.php