O călătorie printre piramide

1 Jul 2013 by

harvest_apple_spice_0.11225700_1318623998Prima dragoste nu se uită niciodată. Mi s-a reconfirmat atunci când în fața unei mese pline cu peste 50 de arome felurite de ceai, eu am mers glonț spre Harvest Apple Spice. Mi-aduc aminte perfect dimineața aia, spre prânz, când eram bolnavi cu toții și curierul mi-a sunat la ușă și mi-a adus o piramidă mare cu ceai. Acesta a fost primul ceai pe care l-am făcut, ceai care a ridicat-o pe Lioara din boală și a făcut-o să-mi aducă ghetuțele, să plecăm în parc. Vorba Marei, duci ceașca la nas și deja e Crăciun.

Harvest Apple Spice e într-adevăr esența sărbătorii de iarnă.

Are un pic de rooibos și bucățele de scorțișoară și de mere, muguri de cuișoare și bucățele de hibiscus, suficient cât să vezi brazi împodobiți vienna_cinnamondesenându-se din aburii ce ies din ceașcă. 

Andreei i-a plăcut mai mult Vienna Cinnamon. 

Ceai negru, cu scorțișoară și cuișoare, mai aspru decât Harvest Apple Spice, un pic astringent din cauza cuișoarelor, dar parfumat și la fel de plăcut.

Se potrivește cu vânturile Vienei, cu senzația de dimineață rece când n-ai încotro și trebuie să ieși din casă și atunci îți faci curaj cu o gură fierbinte de ceai, combustibil pentru inimă și minte, până la întoarcerea acasă.

Se potrivește, de fapt, cu Andreea, pe care voi nu o știți, dar eu o știu și ea e chiar așa, genul de om care nu se teme de vânturi, dar apreciază și căldura casei.

ice_tea_de_pere_si_ghimbir_0.53396500_1310572238Liei i-a plăcut ceaiul alb cu pere și ghimbir. Era foarte fierbinte, așa că am pus un cub de gheață și a așteptat până când gheața s-a topit cu totul. “S-a acuns! Nu mai e!” a zis și apoi a gustat din ceșcuța de porțelan.

Ce să vă spun eu despre ceaiul alb cu pere și ghimbir… că nu știu în ce variantă îmi place mai tare, cu gheață sau fierbinte, că e catifelat și parfumat și că atunci când îl bei ți-aduci aminte de toate perele zemoase din care ai mușcat vreodată?

Știți voi, nu cele tari și acrișoare, ci bergamotele aurii, prelungi, moi, a căror zeamă ți se scurge pe bărbie și asta nu te deranjează câtuși de puțin, așa de

raspberry_nectarocupat ești să te bucuri de ceea ce papilele tale receptează. Minunat ceai, e în fața mea acum când scriu, pentru că pe el l-am ales din ce mai rămăsese pe masă.

Raspberry Nectar a fost madlena Marei. Miroase a…

Miroase a spumă de zmeură cum îi făcea ei bunica în copilărie, da, chiar așa, spuma aia aerată, dulce-acrișoară, în care nu se mai simt decât vag semințele mici de zmeură, păcatul dulce al verii, zmeura cu miros de frunză verde și pământ ud… zmeură, hibiscus, măr, frunză de mur, coajă fină de portocală, toate sunt în amestecul ăsta denumit Raspberry Nectar.

Spuma aia se transformase în ceai și gâdila nările Marei, care căzuse într-o scurtă reverie. Apoi a gustat din ceai și a hotărât că nu, nu e gustul ăla, e doar mirosul, dar cine știe, poate că dacă-i pui un pic de miere, madlena va fi completă… Și lui Laur i-a plăcut tot acesta, dar el l-a gustat rece.

moroccan_mintMoroccan Mint. Ceai verde gunpowder cu mentă de Maroc.

Minunat, l-aș bea rece în cantități mari.

Îl văd deja în pahar cu felii de lime și cuburi de gheață.

Ce mojito, ce bacardi, dați-mi un ceai cu urme de Maroc și după ce am să beau din el și am să închid ochii, toate dunele se vor întinde la picioarele mele, fierbinți și uscate, aspre, grunjoase, tentante…

Da, ceaiul verde e mult mai bun rece decât fierbinte, asta e părerea mea și de ea nu mă dezic, nu cred că există ceai verde bun de băut la temperaturi înalte.jasmine_green

Moroccan Mint.  De ținut minte.

Pe Jasmine Green l-am tratat cu indiferență vreo cinci minute și florile de iasomie s-au răzbunat.

Pe cât de plăcut fusese ceaiul la prima degustare, el verde, ele alb gălbui, pe atât de amar a fost când ne-am dat seama că l-am lăsat prea mult la infuzat. Da, inima rea e amară, florile de iasomie avuseseră dreptate.

Ele nu sunt flori oarecare, sunt regine, trebuie tratate cu eleganța pe care o merită, deși-s mici, nu le poți ignora, nu, nu, nici măcar cinci minute.

Au fost mai multe. Sigur, sigur erau pe masă și Green Mango Peach și Citrus Mint și Sencha…  Piramide mai mici sau mai mari, de pus pe jăratec sau dimpotrivă, pe gheață, de mirosit cu ochii închiși și abia apoi de atins cu buzele, ceai pentru zile reci și pentru zile prea calde, ceai pentru prieteni, ceai de adus aminte, ceai care te vindecă de spleen și de angoasă, nu doar leacul bolilor și al durerilor, un ceai pentru plăcere, pentru minutul acela de reboot, de care avem toți nevoie și pe care nu știm cum să-l folosim mai bine.

Ar mai fi de povestit. Despre trufele minunate aduse de Mihaela, să însoțească aromele de ceai, despre biscuiții italienești scoși din cutie și puși pe farfuriuțe, despre fursecurile ce se topeau pe limbă, chiar înainte de a pune dinții la treabă, pregătite special de Paul, patronul și artistul bucătar de la The Artist, locul unde ne-am întâlnit. Dar toate astea merită un post separat, în altă zi ploioasă, doar n-o să vă dăm totul într-o zi…

A fost frumos. Mulțumesc, Mihaela. Vă mulțumesc tuturor celor ce ați venit. Îmi pare rău pentru toți cei ce n-au putut ajunge la așa un răsfăț. Pentru că nu, nu e doar un moft, nu e doar un ceai scump, nu e doar un exotism, e un “hai să ne încântâm împreună”. Pe curând!

 

 

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Multumim si noi Ada, de tratatie 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Poveşti şi flori pentru Ioan Bănescu | In joaca - […] acest minunat set cadou, care conține ceaiurile mele preferate. Am scris despre ele aici și aici și aici și…  aici .…
css.php