O masă ca la mama acasă

23 Dec 2012 by

Generația mea a trăit o vreme de sărăcie lucie, în care uleiul și zahărul erau pe cartelă, pâinea se cumpăra și câte o jumătate, carnea era uneori un lux iar magazinele erau decorate cu conserve de pește și creveți vietnamezi.

Cu toate astea, nu știu din ce și cum, mamele noastre făceau niște mese de Crăciun și de Revelion cum nu se mai fac azi. Ce piftii… ce cârnați… ce ouă umplute… ce caltaboși, ce tobă, ce lebăr făceau ele din ce primeau de pe la țară… ce salată de icre… ce fripturi și ce sarmale și mai ales, ce cozonaci…

Anul ăsta vreau să fac o masă ca la mama acasă. Atât cât am învățat și cât mă pricep. Ingredientele mele principale sunt bunăvoința și nostalgia și încercarea de a mă ridica la înălțimea mamelor generației mele.

Flori m-a învățat ordinea operațiilor. Întâi frămânți cozonacul. Cât crește, pregătești compoziția pentru sarmale… Pui cozonacul la cuptor și cât se coace, rulezi sarmalele. Scoți cozonacul și bagi sarmalele. Cât se coc sarmalele poți face altele…

Nu, n-am să le pot face pe toate, nici nu am din ce și nici nu știu cum. Dar cozonac și sarmale am să fac.

Azi vă iau cu mine în bucătărie.

Episodul 1. Rosenkrantz!

Related Posts

Tags

Share This

6 Comments

  1. liana

    Sincer , eu sunt de varsta ta: exista ulei de floarea soarelui foarte ok (da , pe cartela , dar nici obezi nu erau cati in ziua de azi …), zahar , faina , malai ,paine pe cartela ,lapte pe cartela, dar toate erau naturale , nu contineau porcariile din ziua de azi.
    Eu stateam la oras dar aveam varii cunostinte ( un sef de restaurant etcca toata lumea de altfel…de unde luam cea mai fina ciocolata chinezeasca , cum dupa 89 n-am mai gustat ,bunici la tara ( aveau porc, gaini , oi..deci branza , lapte , oua , carne ).
    Stii cat chin inseamna acum sa gasesc o gaina de tara( daca gusti o singura data carne de gaina ,ori de rata ori de orice alta lighioana comestibila de la tara, n-o sa mai cumperi in veci pui de la supermarchet) , niste oua normale , branza si lapte neprelucrare ,cat de cat nechimizate ?
    Stii ca multi tarani se duc in ziua de azi la petshopuri si cumpara tampenii pe care le dau animalelor sa le manace ?
    Oamenii mananca muuult mai prost in ziua de azi ….exista doar cantitati incomensurabile de chimicale ,de hormoni etc. si atat .

    • Liana, da, stiu cat de greu e si ce proasta calitativ e mancarea de azi. Stiu si cu ce se ocupa taranii, nu locuiesc sub un clopot de sticlă. Nu avem opinii diferite aici. Nu inteleg insa care e ideea comentariului tau. E gresit ca mi-am propus sa pregatesc o masa ca pe vremuri?

      • liana

        Notiunea “saracie lucie “mi s-a parut mie un pic exagerata…d-aci vehementa . Mi se pare ca ma stresez mai rau eu astazi pt ceva bun de mancat in comparatie cu parintii mei acum 25 de ani.
        🙂

    • Eu stateam la tara si nu cunosteam pe nimeni: nu ciocolata, nu portocale si painea era inlocuita de turte coapte pe plita. Nu exista nimic pe cartela, de fapt nu exista nimic, nici alimentare. Era un magazin de paine deschis lunea, dar noi n-aveam bani sa cumparam paine. Lapte gaseam in sat dar nu puteam sa-l beau – mi se facea greata de la gustul prea gras, pe cel de la alimentara (l-am gustat mai tarziu cand ne-am mutat la oras), in schimb, nu l-as fi schimbat pentru nimic: era degresat “pana la sange” si apoi indoit cu apa sarata. Din cele 10 gaini pe care le cresteam in curte, nu-mi amintesc cate le dadeam la “cooperativa”. Si mai era PORCUL. De fapt de obicei erau doi: un el si o ea. Plus nucile din nucul din curte si ciresele mici si amare din care facea bunica dulceata.
      DAR ce imi amintesc despre masa de Craciun era munca in echipa: bunica, bunicul, mama, un unchi, doua matusi, fiecare venea cu cate ceva (paine, cacao, zahar, ulei, margarina si, cel mai important, orez) Si le transformau mamele/matusile/bunica in diverse. De atunci stiu sa fac “icre false” (gris cu ceapa si maioneza). Stiu cum din o lingurita minuscula de icre (sarate si congelate de bunicul care le pescuise in vara) se facea un lighean de salata de icre. Salata boef avea toate legumele din beci si carnea de pe un picior de gaina. Sarmalele le fac si acum cu 3 parti orez, 3 parti ceapa si o parte carne. Bune la gust, dar sotul se plange intotdeauna ca-s de post.
      Piesa de rezistenta era, evident, cozonacul. Framantam intr-un lighean maaare (aveam 8-9 ani) pana nu-mi simteam bratele. Apoi aveam pauza pana crestea. Apoi puneam nuca in el (pregatita de seara), apoi in tavi, langa soba la crescut, apoi pleca in curte la cuptorul de lut. Bunicul facea focul in soba si astepta sa se albeasca (nu credeam niciodata ca negrul acela din cuptor se poate face alb si se facea de fiecare data)
      Sarmalele fierbeau pe plita sobei de afara, acolo unde in mod normal fierbeam cartofi pentru gaini si porci.

      M-am lungit cat o postare.

  2. Cred ca suntem din aceeasi generatie :)) cu uleiul si zaharul pe cartela, cu painea aceea la jumate…
    cu cozile la porocale 🙂 si la lapte…

    Acum avem de toate la indemana deci ar trebui sa facem tot felul de vraji in bucatarie. Chestia e ca nici eu nu ma pricep la sarmale. nici nu sunt printre preferatele mele dar daca sunt solicitata la impaturit, dau muzica mai tare si impaturesc 🙂
    De framantat in schimb imi place. am doua ajutoare mici care nu se dau in spate de la joaca cu aluatul :))

    Eu venisem sa iti urez sarbatori fericite cu cei dragi si sa te colind. Ma primesti?
    http://dpnori.blogspot.ro/2012/12/primiti-colinda.html

    -papusoiul sta sub brad. asteapta sa fie descoperit dimineata 😉

css.php