Oficial, închidem Oficiul Poştal Nr. 1, Polul Nord

19 Dec 2012 by

Dragii Moşului,

Azi primesc ultimele – dar absolut ultimele – cereri pentru scrisori de Moş Crăciun. Vedeţi pe geam, e prăpăd, şansele să mai ajungă înainte de 25 decembrie sunt minime. Aşa că dacă sunteţi din Bucureşti şi sunteţi dispuşi să vă întâlniţi personal cu secretara moşului, joi şi vineri mai putem livra pentru nehotărâţii întârziaţi. Avem un birou în Berthelot şi unul pe la Mihai Bravu colţ cu Vatra Luminoasă.

Deja multe scrisori au ajuns la destinaţie. Şi e o bucurie pentru mine să aud că sunt copii care au pus steluţele sub pernă şi au visat frumos. Dacă le-aţi primit şi aveţi astfel de poveşti, m-aş bucura să mi le spuneţi şi mie.

Vă spun sincer că doar ecourile astea ce vin imediat după primirea scrisorilor mă motivează în fiecare an. Altfel, e destul de multă bătaie de cap şi de toner şi de timp şi de energie. Dar bucuria sinceră a celor mici sau lacrimile de surpriză-bucurie-tristeţe ale celor mari merită efortul meu şi al lui Laur. Să ştiţi că muncim cot la cot.

Aş mai vrea să vă rog ceva: nu amânaţi bucuria copiilor, nu le daţi scrisorile mai târziu decât le primiţi şi, mai ales, dacă şi anul viitor veţi dori să le scriu, pregătiţi din vreme câteva amănunte despre ei. Adunaţi-vă momentele luminoase, cele care v-au făcut să vă crească inima, cele când v-aţi spus “mi-ar plăcea de acest copil şi dacă nu ar fi al meu”. Merită bucuria deplină, neciuntită de “dar…”, “însă…” “totuşi…”. Atâtea scrisori am primit pe modelul: e băiat bun… dar împrăştiat, e grozav la mate… dar nu citeşte. e un copil minunat… dar o bate pe soră-sa.

Între leitmotivele acestui an:

nu mănâncă supă şi legume – cu riscul de a vă supăra, maybe it’s your cooking… Dacă nu le daţi copăcei în loc de broccoli, piure pentru copii de căpcăuni în loc de piure de mazăre, ciupercuţe fermecate, supă portocalie şi porcuşor camuflat, nici că vor mânca. Şi până la urmă, dacă nu mănâncă supă şi legume, alternativa constă în pilule maaaari de vitamine, greu de înghiţit, sau chiar tratamente intravenoase, spitalizare şamd. Total indezirabil, mai bine broccoli. Şi până la urmă, ce atâta broccoli! Mie pediatra mi-a spus pe când Irina era bebe: doamnă, copil care să se înfometeze când are mâncare la dispoziţie, nu există. Nu mănâncă acum, nu-i bai, poate ţi-e foame mai târziu, şi mai târziu, regret, dar tot asta am.

nu renunţă la suzetă – da, neplăcut. Dar ce bună era suzeta când punea dop la plâns… Ok, cu asta mă pot împăca, am inventat un spiriduş-bebeluş care şi-a pierdut suzeta şi ar avea nevoie de una.

nu-şi taie singur unghiile – nici nu trebuie. Really! De la opt, nouă ani în sus, poate. Până atunci, asta e situaţia.

stă prea mult pe tabletă – mhm. Păi, cine i-a dat tableta, stimaţi telespectatori?

stă prea mult la TV – again, are tv în cameră? De ce? Şi dacă are, TV-ul ăla nu are telecomandă?

Mănâncă prea multe dulciuri – cine le cumpără? de ce are acces la ele?

şi altele pe care nu le mai dau din casă pentru că nu vreau să vă supăraţi prea tare pe mine.

Ceea ce vreau de fapt să vă spun este:

Lăsaţi bucuria întreagă. Dacă nu le cumpăraţi prea des jucării şi o dată pe an bat din picior că vor Gaşca din Gunoi, cântăriţi un pic situaţia şi vedeţi dacă nu cumva porcăria aia de plastic le-ar face ochii să sclipească de bucurie. Oricât aţi plăti pe o jucărie, soarta lor e aceeaşi. Toate, dar toate, devin neinteresante şi sfârşesc aruncate la coş. Dar momentul nu se uită. Clipa aia când sfâşie ambalajul şi în cutie e EXACT ce şi-au dorit şi ştiu că voi nu le-aţi cumpăra în ruptul capului, merită încă vreo câteva zeci de lei aruncaţi pe fereastră. La banii noştri, ce mai contează…

Doamnelor, nu le cumpăraţi cămăşi domnilor. Luaţi-i soţului acel nimic care îl face copil. Dacă-i plac avioanele, luaţi-i un avion de carton sau o machetă sau un zbor de agrement sau o istorie a aviaţiei. Dacă le place Waters, dăruiţi-le  un bilet la concert. Dacă sunt pasionaţi de munte, luaţi-le o busolă sau harta unui masiv din România. Darul Crăciunului e pentru bucurie, nu pentru necesitate, nu pentru “ţi se terminase after shave-ul”. Da, cumpăraţi acel after shave care nu se găseşte uşor, care-l defineşte ca miros, care îl face el, cunoscut, al vostru. Cumpăraţi o cămaşă, ok, atât ştiţi despre el, că îi trebuie o cămaşă. Dar dăruiţi-i-o altfel decât împachetată, îmbrăcaţi cămaşa aceea, suflecaţi-i manşetele, încheiaţi doar un nasture şi oferiţi-i-o când dorm copiii. Un vin bun, un coniac special, o sticlă de whiskey, un portofel de piele, o cutie pentru pene de chitară, o partitură rară, ceva legat de pasiunea bărbatului pe care îl iubiţi, ceva care transmite “m-am gândit la tine”. Şi dacă nu vă puteţi închipui, întrebaţi, fără ruşine, “Ce să-ţi aducă Moşul, dragoste?”

Domnilor, nu le cumpăraţi aspirator doamnelor. Nu, nu e un cadou bun. Dacă aveţi nevoie în casă de un aspirator, luaţi darul acesta casei, nu Doamnei Casei. Doamna Casei e posibil să se bucure până la lacrimi de o pereche nouă de cercei, dăruiţi cu textul “cred că ţi se potrivesc”. Citiţi ce scrie pe sticla de parfum care, deşi e goală, încă stă pe măsuţa de toaletă. Priviţi-i colierele şi căutaţi unul cam aşa ,dar o idee altfel. O eşarfă colorată face minuni. Dăruiţi-i o brăţară, o pereche de mânuşi de piele, ceva ce poate purta mereu şi îi va aminti de dumneavoastră. Femeile sunt şi ele nişte copii mari, care deseori rămân pe dinafara listei Moşului, pentru că în prea multe familii, Moşul are un singur spiriduş. Şi dacă nu vă puteţi închipui, întrebaţi, fără ruşine, “Ce să-ţi aducă Moşul, dragoste?”

Vă rog, nu uitaţi că dincolo de semnificaţia religioasă, Crăciunul e sărbătoarea întorsului acasă, a iertării, a împăcării. Puteţi face mici minuni voi înşivă. Dăruiţi! Bucuria de a dărui e incomparabil mai mare cu cea de a primi.

Vă mulţumesc că ne primiţi în familiile voastre, pe mine şi pe Laur, că vă deschideţi în faţa noastră, că îmi permiteţi să vă spun tot ce am spus mai sus. Fiţi convinşi că o spun fără răutate.

Oficiul Poştal se închide în această seară la ora 24.00.

Ho ho ho!

 

Related Posts

Tags

Share This

10 Comments

  1. Cornelia

    Vacanta placuta, Mosule!!! Sa ne vedem sanatosi la anul!!!

  2. Dan

    Am reusit sa ii stric baiatului si bucuria scrisorii. A plins saracul vreo 30 de min daca nu mai mult pentru ca m-am rastit la el. Se pare ca nu la toti Craciunul aduce ginduri bune. Unii mai fac si nefacute. Un lucru facut gresit, gresit ramine. Vorba cintecului: ce-ai omorit, omorit ramine. http://www.youtube.com/watch?v=2cFbN50kBZk

  3. Ok, deci tu zici sa nu mai astept 5 zile cu scrisorile? Hm, pai daca e ordin … 😀 si eu mor de nerabdare sa vad ce minunatii ai asternut in dansele 🙂

    Multumim de sfaturi! Chiar le voi lua in considerare anul viitor, cand ma voi organiza mai din timp cu diverse. Despre copiii pot vorbi in continuu, zile in sir, si cu lacrimi de emotie in ochi, dar cand a fost sa ii scriu Mosului, asa scurt si la obiect, despre ei … posibil sa fi iesit cam sec, desi a fost mult, cantitativ … Totusi ma recunosc doar putin-putin la primul leitmotiv enumerat, si mi se pare ca le-ai zis foarte bine, pe toate, complet deacord!

    Multumim inca o data, Mosilor dragi! Nu va dati seama cat de mult apreciem tot ce faceti!
    Yupiiiii … pot sa le dau scrisorile, pot sa le dau scrisorile! 😀

  4. Mihaela Pop

    Ai o asa de mare dreptate! Dar parca, pana acum, cand le-am vazut scrise pe toate intr-un loc, nu mi-am dat seama ce mare importanta au. De acum insa cu siguranta ma voi gandi de doua ori inainte de a cumpara ceva cuiva. Iti multumesc din suflet pentru sfaturi!

  5. nicoletag

    Mi-a placut faza cu camasa pentru sotul meu iubit. Nu m-am gandit pana acum, dar o sa pun in practica sfatul tau. Nu-ti voi da amanunte si impresii de dupa 🙂

  6. Ana S.

    A ajuns scrisorica lui V. Acum astept sa se trezeasca, facem si poze in principiu, e mare eveniment.

  7. Lumi Serban

    In seara asta am primit scrisorile de la Mosu’. Andrei incepuse sa si piarda rabdarea controland cutia de scrisori de fiecare data cand ieseam sau ne intorceam acasa. Cand s-a intins dupa scrisoare manutele ii tremurau. Avea sclipirea aia in ochi pe care nu i-o mai aduc de ceva vreme jucariile. Inseamna ca Mosu’ chiar primeste scrisoarea si nu il va uita nici anul asta:). Si exista! A citit-o cu voce tare si se minuna la fiecare rand cum stie Mosul tot ce face si ca ii apreciaza stradaniile:). Si-a pus cu grija stelutele pe birou si a adormit facand lista cu cei carora le ca darui :). La culcare mi-a zis ca e o seara magica si e fericit ca Mosul si-a facut timp sa ii scrie si lui desi are foarte multi copii de multumit.
    Si eu multumesc Mosilor pentru eforturile voastre! Sunteti minunati!

css.php