On curiosity and what it may do to cats

22 Jan 2016 by

miaule“Chere Monsieur Pandelique,
În dimineața asta, prea minunata dvs fiică mai mare (aia pe capul căreia dorm în fiecare noapte când nu-i vânez celeilalte degetele de la picioare) a ținut ușa deschisă suficiente fracțiuni de secundă cât să observ că există o întreagă lume dincolo de pragul casei. Mărturisesc că bănuiam eu ceva de multă vreme, ar fi fost imposibil ca Universul să se termine la ușă, mai ales că vă tot văd intrând și plecând. Am simțit imediat cum o forță uriașă (cred că o numiți, voi, oamenii, “curiozitate”) mă trage, independent de voința mea, în Marele Necunoscut. Nici n-am trecut bine dincolo, nici n-am apucat să mă scald în mirosurile de pe hol (acum pe bune, ce gătesc oamenii ăștia, Monsieur?) că ușa s-a închis, mai-mai să-mi prindă coada. Mi-am înăbușit un miorlăit de durere și-am observat că perna mea s-a transformat într-un fel de fulger albastru cu mov și s-a repezit în jos pe scări, târând și o sacoșă uriașă și ditamai ghiozdanul.

Primul meu gând a fost: “Ei, bravos! Acum eu în ce mă mai ascund dacă fata asta a luat ghiozdanul cu ea?” Dar apoi mi-am dat seama că se întâmplase ceva aproape ireparabil. Cum aveam să mă mai întorc acasă? De dincolo de ușa de vis-a-vis năvăleau spre mine mirosuri cumplite de câine țopăitor, îl cunosc prea bine… a mai încercat o dată să mă mănânce, sub pretextul că vrea să ne cunoaștem. O liniște grozavă începuse să îmi înoade perișorii de pe ureche. Am luat-o în jos pe scări, din apartamentul guyanezilor de la parter venea un parfum irezistibil de pește prăjit. Ciudate obiceiuri au cei din Guyana… pește la micul dejun? Cred că îmi place de ei. Dar Doamna nu era nicăieri, domnule. Trecuse pe acolo, era clar, îi cunosc amprenta olfactivă, dar nu se vedea nicăieri.

O lumină puternică m-a obligat să închid ochii… M-am întrebat dacă să pășesc în acea lumină sau nu… Am auzit că există astfel de lumini și că ele duc cumva spre Raiul Pisicilor. Aș fi fost tentat, dar din păcate, lumina venea de undeva de sus și oricât m-am străduit să mă cocoț pe zid până la ea, n-am reușit. De ce le-ați lăsat pe femeile casei să îmi taie ghearele, Monsieur? Unde este solidaritatea masculină, eh?

Cât timp să fi trecut? Pentru mine, o eternitate. Pierdusem deja orice speranță că mă voi mai putea urca vreodată de pe spătarul scaunului direct pe efectele de chitară, știți dvs, cele puse sus pe policioara de la birou.. Alea pentru care ați dat cu mouse-ul de pământ (hihi) când ați observat ce agil sunt și ce ușor îmi e să ajung la ele. Dar ce credeați, Monsieur! Ain’t no mountain too high! Apoi s-a auzit un soi de tunet (de anunțat Cornelia că trebuie înlocuit amortizorul de la ușa de la intrare) și … C’etait La Madame.

Dieu! Que j’etais heureux! Am privit-o timid, abia ițindu-mi urechile de după prima treaptă ce cobora spre etajul 1… Domnule, știați că v-ați căsătorit cu un înger?
Nu numai că nu m-a chelfănit. Dar a deschis larg ușa casei și apoi m-a luat în brațe și m-a mângâiat. Ce bine e acasă, Monsieur!
O singură întrebare: Ce a vrut să spună doamna cu această expresie: “Băi, Amărâtule, vrei să mori de foame?”. Cest quoi “Amărâtule”? Qu’est ce que ce ca, “foame”?

Respectele mele,

KJJ”

 

“Cher Chaton.

Oui, je sais, j’ai epouse un ange. Maintenant, l’ange a obtenu le permis de conduire et il vole. Eh, il vole tres bas, comme les crocodiles, mais il vole… Pour repondre a tes questions, je veux te dire que “amaratule” veut dire “malhereux”, ou quelqu’un comme toi qui n’a pas mange depuis deux jours et qui a froid comme une reptile dans le frigo. Et pour la deuxieme question, “foame” ca veut dire l’etat quand ton estomac est parfaitement cole sur la colonne vertebrale et fait des bruits assourdissants, Je te conseil chaleuresement, pour ton bien-etre, de ne pas traverser le seuil de la porte. Les chinois sur le deuxieme etage j’en suis sure qu’ils mangent des chiens et, peut-etre, des p’tits chatons, aussi…
A bientot,
Pandelique. M Pandelique.”

2 Comments

  1. Mamiţuni

    Genial 🙂
    Solicit prin prezenta continuarea & transformarea corespondenţei motano-Pandelique-şti în roman feuilleton.

  2. Rezia

    Hahaha!amuzament de matin! A bientot!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dacă pisicile și inginerii și-ar vorbi | In joaca - […] Când a evadat printre picioarele Irinei și i-am spus lui Laur că era cât pe ce să nu mai avem…
css.php