Vinerea Mare, 2015

10 Apr 2015 by

Lia dragalasa roz16 grade! 16 grade, prima oară pe anul ăsta! Și noi înfofolite ca pentru noiembrie… și soare capricios și nori și vânt cât cuprinde. Așa vânturi ca-n Canada, n-am mai văzut decât în Anglia, pe un pod de pe M7. când am avut senzația că ne va lua pe sus ca pe Dorothy, cu tot cu mașină și cine știe unde o să ne ducă…

Mai aveam doar vreo o sută de pași până acasă când m-am gândit că ar fi mai bine să o iau în brațe pe Lia. Tare nu-i place vântul.  O sperie, ea e mititică și slăbuță și o suflă cu totul.

– Te-aș lua nițel în brațe, măi, Lioară… Ce zici, ești de acord?

– Da!

– Mulțumesc, iubito, că mi-e teamă să nu mă ia vântul.

– Păi, te țin eu!

starlingDraga mamei, copil bun, stătea ca maimuțica încolăcită pe mine, de-ar fi avut coadă și cu aia m-ar fi îmbrățișat și tot era convinsă că mă ține ea pe mine.

– Știi cine a venit azi la noi pe balcon?

– Cine?

– Câteva păsărele cu buline!

– Cu bulineeee?

feed the birds– Da! Sunt negre și au cioc galben și buline și le place biscuitele ăla pus în cutie!

– Nu mai au selințe?

– Au și semințe, dar le place biscuitele.

Și-am ajuns acasă. Și am împrospătat semințele din recipientul ăla special pe care vin și stau păsările să mănânce. Și în mintea mea cânta “Feed the birds, feed the birds!” și m-am gândit că e momentul să i-o prezint Liei pe Mary Poppins.

E fascinată. Și eu sunt fericită pentru fascinația ei.

Între timp, pregătesc legumele pentru salata boeuf care a devenit întreprindere de familie. Irina toacă legumele (mai puțin castraveții și gogoșarii, despre care susține că-s scârboși), Laur e specialist în maioneza rapidă, iar eu m-am calmat și nu mă mai omor cu decorul, că oricum nu-mi iese.

Ouăle-s vopsite

Cozonacii sunt comandați, Pasca e deja pe jumătate mâncată.

Să vă priască sărbătoarea!

Vă îmbrățișăm!

Related Posts

Tags

Share This

css.php