Pe piatra mea de mormânt va scrie…

10 Feb 2014 by

… “Iar n-ai papuci în picioare”. Exact aşa, pentru că asta este fraza pe care o rostesc la fiecare aproximativ 23 de minute când sunt acasă. Ok, Exagerez, dar aţi prins ideea. 

Ar mai exista şi alte posibile epitafuri. “Te-ai spălat pe dinţi?” “De pieptănat, te-ai pieptănat azi?” “Ţi-ai făcut ghiozdanul?” “Ţi-ai luat stilou/penar/tot ce-ţi trebuie?” “Apă ai?”. Dar tot acesta cu papucii e cel mai tare. 

Trecem printr-o perioadă de preadolescenţă tulbure, spumoasă, cu bulbuci, în care urechile mele sunt agresate de vorbe urâte gen “n-am chef”, “nu vreau”, “nu-mi place”. Ca prin farmec, totul se măsoară în chef, voinţă şi plăcere. 

Inutil să vă mai spun că nu sunt pregătită pentru asta, că-s confuză, că mă lovesc de un zid, că vorbesc ca televizorul sau mă rog, ca radioul, ca să păstrăm proporţiile, că entertaining nu mai sunt demult. Ce e mai caraghios e că ne-nvârtim într-un cerc în care copilul cel mai mic e oglinda mea cea mai fidelă şi când o aud cum mă imită mi se face rău, mă ia cu leşin, îmi vine să fug departe. Pentru că sunt tare urâtă, reflexia mea în Lia e… scary. 

Voi cum vă descurcaţi? V-aţi prins că “9 is the new 13”? Ce-aţi mai citit pe tema “cum să vorbeşti ca să te şi audă?” 

Sunt curioasă. 

M-am uitat la interviul cu Alfie Kohn, e foarte frustrant să vezi cum omul care pune întrebările ridică doar nişte mingi la fileu, preluate cu graţie de interlocutor, dar totuşi, totuşi, ok, după ce i-ai făcut favoarea să-i dai ocazia să spună că aşa nu, nu e bine, nu e logic, nu e util (şi într-adevăr, nu e) întreabă-l, stimate confrate, “all right, Mister, am înţeles că aşa nu, dar cum e aşa da?” .

Mi-am descărcat câteva pagini din Parentingul necondiţionat şi e foarte posibil să o cumpăr. Mai e şi una cu “cum să le vorbeşti copiilor ca să te şi asculte.”  Ok, am să le citesc şi pe astea. Dar rămân la întrebarea zilei: de ceeeeeeee, de ce de ce de ce de ce 9 is the new 13? 

Better.

 

 

Related Posts

Share This

27 Comments

  1. Hehehe, eu tocmai citesc „Criza adolescenței”. Non AP. Nimic spectaculos, dar tot mai afli una-alta și de acolo. Pregătește-te, Ado, din timp, căci ai noștri nici nu-s model tradițional. 😀

  2. noa

    in cazul nostru the new 13 a inceput de pe la 6 ani. deci, se poate si mai rau 🙂 eu am gasit ceva idei care m-au ajutat la Jacques Salome. si la Parintele Ilie Cleopa, care spunea <> :))

    • :))) noi suntem la 6 ani (cam incep “replicile”), si parca nu prea e rasul meu 🙂 Iar al mic, de 4, chiar nu aude, testat 🙂 Orice face el in secunda aia (zeci de sec pe zi) este muuult mai important decat ce-i spun eu, si nu are atentie distributiva.

  3. noa

    reiau ce spunea Pr. Cleopa, se vede ca am lipsit cand s-a predat postarea comentariilor: „Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare”. Şi când ţi-a părea matale c-ai gătit, ia-o de la capăt şi iar: „Răbdare, răbdare, răbdare…”

  4. AnaZ

    Sa nu ni se confunde mormintele… ca si eu ma gandeam ieri ca nu cred ca ma mai aude cineva cand zic de papuci. Am citit si comentariile de pe FB si nu stiu daca chiar nu ii este frig: picioarele reci ca gheata pana la jumatatea gambei? si se sta comod la birou: Lasa-ma sa termin pagina!!!

  5. deea

    Fiu-meu are acum 16 ani. De-a lungul anilor, am abandonat toate luptele pe care n-am avut sanse sa le castig, de genul: n-ai papuci/ciorapi in picioare, ridica-ti cartile de pe jos, pune-ti hainele in dulap, fat-i patul, fa-ti oridne in camera, n-ai uitat nimic acasa, etc. Viata noastra a devenit mult mai buna dupa ce am renuntat sa-i zic toate aceste chestii de n-spe mii de ori pe zi. Da, e drept, cateodata e haos groaznic in camera lui, cateodata pleaca la scoala fara lucruri de care ar avea nevoie, dar in general, dupa ce am incetat eu sa-i tot zic ce sa faca, a inceput el, din proprie initiativa, sa faca cam ce ar trebui. Cat de cat, in limitele in care se poate concentra un adolescent pe chestiuni concrete. Deci, cu cat ii zici mai putine chestii, cu atat obtii mai multe rezultate. Alege si tu 2-3 teme maxim unde nu esti dispusa sa faci compromisuri si recita-le doar pe alea. Restul, zau, in schema mare a universului, nu-s chiar asa importante. Live an let live….

    • Ada

      Ok. O sa pastrez papucii, dintii si pieptanatul. Ok asa?

      • ady

        nu-s mama, dar ma gandesc ca poate as incerca sa-i fac o poza cand e absolut complet si ingrozitor de nepieptanata si sa i-o arat, si eventual sa-i arat o baba/mos cu 3 cioate de dinti in gura si sa-i susur in urechi “nu s-a spalat pe dinti cand ii spunea mama ei/lui”, pastrez papucii/ciorapii si ghiozdanul. si toate temele pana in clasa a vi-a. (din cate imi amintesc mai tarziu n-am mai fost in stare sa fac toate temele, invat la toate materiile pentru o anumita zi si chiar am fost o eleva silitoare)
        mi-e groaza cum se vor intoarce aceste sfaturi impotriva mea cand o fi sa fie. 🙂
        apropos, nici eu nu port papuci prin casa. doar in bucatarie, unde e gresia mai rece. pentru ca niciun apartamanent n-are contor la caldura, toate apartamentele sunt incalzite circa aproximativ la fel, asa ca in baie gresia e chiar placuta. in rest sunt covoare si parchet.

  6. Mihaela

    Nu stiu cum e la 9, dar cu experienta de la 4 ani jumate sunt de acord cu Deea, filtreaza doar chestiile importante. Eu de papuci si imbracat nu mai zic nimic, eu am pulover, sosete groase, iar mandra e in picioarele goale si cu maneca scurta. Daca ea nu simte discomfort, eu nu ma mai bag. Fac scandal doar la dulce inainte de masa, culcat la 8 fix… Chestii care cred eu ca merita.
    Pe de alta parte n-are noua ani si deci nu am parte de prea multe replici, desi a inceput cu ‘fac ce vreau eu’ , oare 4 is the new 9?

  7. Maria

    Dar macar isi pune papucii aia pentru cele 20 min. de pauza 🙂 – si apoi ii uita iar prin colturi? Sau te ignora complet?
    Cred ca daca “tu vorbesti, tu auzi”, mai bine aplici metode “deea” de mai sus. Daca bombane dar totusi se incalta (macar pana la prima cocotare pe canapea)- persevereaza. Macar vreo 10-15 ani, cand sigur va fi mutata de acasa 🙂

  8. M-a mai lovit una: mi-am amintit cum ma intreba mama, din usa (eu mereu intarziata) daca m-am pieptanat, pe vremea cand mergeam la liceu 🙂 Eu sigur imi aranjasem parul, nu mai stiu daca cu sau fara pieptan, ei probabil i se parea ca fara 🙂

  9. cristina

    9? Anaid are trei si aud, de ceva vreme, “fac cum vreau eu si ce vreau eu! Da?!”
    Nu am idee cum sa reactionez pentru ca : 1. e tare , tare scumpa cu mutrita serioasa si incruntata 2. nu stiu ce sa-i zic. Totul e o negociere: papucii ( eu spun cu mult mai des asta), spalatul pe dinti, imbracatul, dormitul la o ora decenta ( macar la 21.30….e devreme?). Cu Cosmin ( care are acum 22) am avut o asemenea perioada pe la 12-15 ani. Sau eram eu mai tanara si aveam rabdare…..

    • Ada

      well la 9 ani nu mai e deloc scumpa cand spune “fac cum vreau si ce vreau”. Nu stiu, nu stiu dar o sa incerc ce zicea noa. Rabdare, rabdare, rabdare, rabdare si inca niste rabdare

  10. Pai, mai intai “9 is the new 13” pentru ca sunt bombardati de informatii si informatia declanseaza razboaiele (inca mai am momente cand imi doresc sa fi ramas “mic si naiv”, desi il ador ca a crescut si intelege o mie de lucruri).
    Apoi – cum zicea si Deea – alege-ti bine bataliile ca nu poti castiga decat cateva si ar fi bine sa fie alea importante.
    La “fac cum vreau si ce vreau” am vazut ca la noi functioneaza urmatoarea replica data cu zambetul pe buze “da, dar eu stiu ca tu ma iubesti si VREI sa fiu bucuroasa, iar eu as fi foarte bucuroasa daca tu …. ” (iti iei pijamalele din sufragerie/iti duci cartile in biblioteca/iti faci ghiozdanul acum ca sa nu mai imi fac griji/etc.)
    si rabdare, rabdare, rabdare rabdare, rabdare

  11. Flori

    In loc de papuci clasici, nu merg unii ugg-style pe care sa ii tina in picioare? Sau mai aveam eu unii mega funny luati de la Otter, in forma de strumfi. Ar avea mai mare succes, ma gandesc. Si sunt si greu de scos din picioare

  12. Mihaela

    Eu cu papucii am stat rau la viata mea. Nu pricepeam de ce imi trebuie papuci in picioare. Si la restul am stat rau, mama ma batea la cap, eu faceam ca mine si acum sunt normala. Cred ca toti am trecut prin astea, dar am uitat. Nu am fost copiii model sau Yes mami.

  13. Stii cum se spune, calmeaza-te, se poate si mai rau. Sa-ti povestesc cum e cand media dintre 8 si 10 da 9???

  14. Ema Bucur

    Vorbesc si eu doar ca sa ma plang,
    Fiica noastra mare a inceput pe la 12-13 cu schimbarile/ opozitiile, acum are 16 si inca nu vedem luminita…De curand am inceput sa mergem la un psiholog/ terapeut, pentru ca are momente de depresie, inca nu intelege cum e cu viata si ce rost are, cum sa isi gaseasca locul in asa fel incat sa simta ca este ea insasi, sa apartina si celorlalti dar sa nu se compromita, iar la presiuni din partea nostra clar raspunde cu forta si agresivitate. Am depasit de mult “nu fac”, “nu vreau”…acum suntem la faza “abia astept sa fac 18 ani si sa plec/fiu independenta”, “sa ma/nu ma spal, sa ma/nu ma culc cand vreau eu” sa nu mai imi spuna nimeni ce sa fac tot timpul sau ce trebuie.
    Am ajuns la psihoterapie sa ne ajute pe noi sincer, sa ne relaxam si sa ii putem fi cel mai bine alaturi. Si pentru ei este foarte greu, noi eram mult timp singuri si cumva ne gaseam drumul/calea, acum este foarte multa presiune acasa si in societate, competitivitatea asta permanenta este foarte nociva, si cred ca sunt si zapaciti de tot ce vad/aud in jurul lor…
    Succes si rabdare, rabdare, rabdare……………..si iar rabdare! Pana acum ati facut o treaba minunata, un om echilibrat creeaza copii echilibrati, atat ca si noi avem atatea griji, probleme carora sa le facem fata, incat uneori uitam ca ei depind de noi sa aibe liniste si fericire!

    • miru

      eu sper sa ma ajute “Manualul parintilor eficace” de thomas gordon …

css.php