Poveşti din trafic

26 Jun 2014 by

Şi… cum stăteam eu aşa în coloană, pe Vatra Luminoasă şi aşteptam să se facă verde semaforul de la intersecţia cu Mihai Bravu, s-a auzit un bubuit zdravăn în geamul maşinii aflată în paralel cu mine.

Se întunecase cerul pe partea dreaptă, din pricina muntelui de om ce dădea cu pumnul în portiera ăluia din Hyundai.

Se lasă cu caft, mi-am spus. N-ar fi prima oară. I-o fi tăiat calea, cine ştie cu ce o fi păcătuit.

– Există coş de gunoi, amice! tună agresorul. Nu se aruncă pe jos!

La volanul Hyundaiului era un nesimţit tipic, care molfăia o banană si aruncase probabil pe geam ori moţul bananei ori vreo hârtie, ceva. Ăla, mestecând, încerca să explice nu ştiu ce, de dincolo de geam, că nu îndrăznise să-l deschidă.

– Nu contează! continuă Muntele. Există coş de gunoi! Nu se aruncă pe jos!

Mi-a părut rău că ăla a fost laş şi n-a deschis portiera. Mi-ar fi plăcut să-i tragă un capac tipul ăsta înalt şi lat, să-l înveţe bine minte să nu mai arunce pe jos.

Şi m-am bucurat că nu-s singura dementă care se ia de partenerii de trafic ce confundă oraşul meu cu un coş de gunoi.

Made my day.

Mulţumesc, domnule Munte.

Related Posts

Tags

Share This

2 Comments

  1. Irina

    Oficial îl iubesc pe domnul Munte.

  2. Lizi

    Stiam eu ca nu sunt singura “nebuna care si-o cauta” pentru ca le amiteste unor oameni ca avem cosuri de gunoi….

css.php