Prima zi de grădi

9 Sep 2015 by

Ar fi trebuit să înceapă joi, dar m-au sunat să mă întrebe dacă m-ar deranja să o aduc cu o zi mai devreme, nu de alta, dar n-au supraveghetor pentru pauza de prânz și ar avea nevoie de mine. prima zi de gradi

Am zis da, sigur, de ce nu, cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Și mi-am început dimineața cu două rânduri de gentuțe de umplut pentru prânz, în timp ce cafeaua picura singurică în filtru… Smochine pentru Irina, pepene pentru Lia, struguri pentru amândouă, sandwich cu șuncă de curcan, felii de castravete, roșii cherry, felii de ardei gras și un baton de brânză cheddar pentru cine n-are probleme cu burtica. Apă și pupic la plic.
Sigur, n-a fost mulțumită, de ce i-am pus în două gentuțe, aia cu prințese nu e a ei, e a Irinei, a ei e aia cu Sofia doar. Și iar scoate cutiuțele și răsucește-le, până au încăput toate în geanta cu Sofia. Și dacă Irina și-a pus tricoul cumpărat ieri, cu Boov, vrea și ea tricoul cu ponei. Și nu vrea pantofii ăia, ci pe ceilalți, și de ce i-am dat cereale d-astea că ei nu-i plac, o doare capul dacă le mai mănâncă.

Am reușit, nu mă întrebați cum, să ieșim la timp din casă, după încă o discuție interminabilă despre umbrele. Lia are două umbrele mici, Irina a rupt tot atâtea. Azi a încercat să împrumute umbrela galbenă, că pe cea roz o folosea deja Lia pe post de baston. Surori, surori, dar umbrela nu se împrumută, a hotărât Lia. Ca să tacă, am zis ok, lasă că ți-oi lua și ție altă umbrelă, nu-mi trebuie, că mie îmi place ploaia și oricum a zis mr. E. că azi o să fie foarte cald, ce treabă are ploaia cu căldura, etc, etc, etc… Cum am deschis ușa spre parc, a început să plouă. Mergi înapoi, thereshegoesIrina, ia umbrela mare. Irina a mormăit și s-a dus după umbrelă. Parcul se umpluse de pici, îmbrăcați corespunzător, cu cizme de cauciuc și geci de ploaie, doar ale mele erau sportive. Nu ieșim bine din pasajul prin care traversăm strada, că observă și mititica.

– Stai!

– De ce să stau?

– Nu e bine!

– Ce nu e bine?

– Astea (și arătă spre pantofii sport cu Dora) NU sunt de ploaie. Hai înapoi!

– Nici nu te gândi, mergi înainte, ți-aduc eu cizmele de ploaie când ne întoarcem.

Am ajuns la grădi, am condus-o în clasă, Doamna F. ne-a privit cu ochii maaaari, nu știa nimic de venirea noastră pe ziua de azi, dar s-a repliat rapid. Pare drăguță. Mai sunt două doamne cu ea, clasa e mixtă, sunt copii și mai mari (Senior Kindergarten) și mai mici (Juniors), copila n-a plâns când i-am zis că plec să îi cumpăr și Irinei o umbrelă (dacă nu vrei să împarți, ce să-ți fac!) doar a cerut imediat ceva de mâncare, că îi e foame și acasă n-a mâncat mimic, mimic. Mbine. I-am oferit cutiuța cu cuburi de pepene, am stat să termine de mâncat, i-am arătat unde e buda (clasele de grădi au buda inclusă, să nu se rătăcească pe hol mititeii) am dus-o la covorașul unde citesc copiii dimineața și i-am zis pa, fetiță, ne vedem mai încolo.

Tragedia e că la ora prânzului exact la clasa ei au nevoie de mine. Să văd cum mai reușesc eu să plec și a doua oară într-o singură zi.

Și așa a început Lia grădi.

Related Posts

Share This

2 Comments

  1. liana

    Da ei n-au nici macar mic dejun la gradinita?

    • Ada

      Ba exista program de mic dejun la gradi/scoala pentru copiii ale caror familii au venituri mici si se inscriu pe lista. Altfel, ca sa o citez pe una din educatoare, “this is public school, not daycare”. Is multe pe dos, poate ar trebui sa fac un post.

css.php