Primul lor meci de hockey

9 Mar 2015 by

la meciLaur și Irina au fost sâmbătă la primul lor meci de hockey.

Au avut bilete foarte aproape de ring, practic au stat cu nasul lipit de un perete de plastic dincolo de care era boxa oaspeților.

La început, Irina a strâmbat din nas. N-ar fi vrut să se ducă. I-am spus să o ia ca pe o experiență, să meargă să vadă cum e.

Nu e doar un meci, e ceva ce ține de esența țării ăsteia în care trăim. Până la urmă s-a dus.

hockey selfieMarlies vs The Adirondacks Flames, cum ar veni un meci cam de divizia B, dar cu adversari din State.

Marlies ăștia sunt pepiniera celor de la Maple Leafs, care, ca și primăria Bucureștiului iarna, sunt foarte des luați prin surprindere de adversari și mai mult pierd decât câștigă.

Au și motive, iarna asta a fost o epidemie de oreion care i-a secerat pe jucătorii de hockey ca pe spice, așa că nu se mai miră nimeni că situația e dezastruoasă.

Asta nu îi împiedică pe jucători să fie superstaruri în continuare.

Fotbaliștii români, mi-a spus Laur, sunt mici copii pe lângă ce statut au cei din echipele mari de hockey în Canada. El a zis, eu îl cred, n-am stat să cercetez.

În prima repriză, unui american de la The Flames i s-a rupt crosa. Domnișoara Irina a avut impresia că persoana care scrosatrângea bucățile de crosă de pe gheață îi întinde ei partea de jos și, foarte entuziasmată, a făcut cunoștință cu plexiglasul. Omul, politicos, a priceput ce vrea copila și i-a dat, până la urmă, ce mai rămăsese din crosa americanului. De bucurie, nu s-a mai uitat unde se așează și n-a observat că scaunul se rabatase, așa că s-a scurs pe jos, de unde s-a ridicat în aplauzele și încurajările întregului stadion. Apoi, în a doua repriză, un canadian i-a oferit pucul cu care jucaseră până atunci. În pauzele dintre reprize, niște domnișoare cheerleader despre care n-am aflat suficiente amănunte, aruncau cu tricouri în populație. A mică stătea la primire. Dar nefiind singură pe lume, deși a atins vag un tricou, l-a cedat cu grație unui băiețel mai mic care stătea lângă ea. Impresionată, una dintre domnișoare a mai dat o tură prin fața Irinei și i-a dat și ei un tricou.

puculS-a întors, deci, Irina, cu mâinile pline, cu un zâmbet până la urechi, un puc, o jumătate de crosă și un tricou, pe care, generoasă, mi l-a făcut cadou de ziua mamei.

Pentru că trebuia să justific cumva dispariția bruscă a Irinei și a lui tati din casă, i-am spus Liei că s-au dus să ne cumpere prăjituri.

Așa că am primit și tort și lalele în ghiveci, iubitele mele lalele galbene, ca să nu mai fim triste că n-am fost și noi la meci.

Bine, ai noștri au mâncat bătaie cu 1-4, dar până la urmă asta nu mai contează.

Important e că s-au simțit cu toții bine.

Acum, ghiciți din trei încercări de ce obiect mă tot împiedic eu de două zile.

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Pariez ca de crosa te impiedici! 🙂 Pucul e mic si nu creaza probleme iar cu tricoul presupun ca a dormit imbracata :))
    Ce ma bucur ca sunteti intr-un loc in care Irinei i se raspunde cu omenie si apreciere la gesturile frumoase (si naturale) pe care le face!
    Si barvo Laur! Moacele astea mici mai trebuie luate pe sus, ca sa descopere si ele treburi interesante, sa iasa putin din zona de confort, ca merita 🙂

css.php