Priviţi aceste ziduri goale

18 Sep 2013 by

Sunt în curtea Spitalului Marie Curie, la locul de joacă din spatele spitalului. Câteva leagăne rupte, câteva bănci într-o stare nu foarte bună, dar grupul din care fac parte nu pentru asta a venit aici. Mihai povesteşte despre swimathon, Irina Margareta Nistor se amuză de poveşti cu grădiniţa, Alex Popa caută o brichetă, doctorul Cârstoveanu se uită lung la un ipad. Cealaltă jumătate a Inimii Copiilor, fata frumoasă cu care vorbesc eu des pe FB, face poze. Aşteptăm să mai vină cineva. 

Mă uit la ceas, sunt un pic zgribulită, deşi afară e cald, dar locul, locul unde stau mă face să vreau să fug repede cât mai departe. Încerc să nu mă uit la copiii care păşesc cu greu în curtea mică, încerc să îmi întorc privirile şi de la bebeluşul cam de vârsta Liei, se plimbă de mână cu mama, e doar în body şi în pantalonaşi şi păşeşte nesigur şi în acelaşi timp hotărât să se deplaseze. Îmi fac de lucru cu mobilul. Telefoanele astea inteligente sunt grozave, te poţi ascunde după ele în multe situaţii când vrei să fii invizibil. 

E 11 şi 25 şi nu mai începe odată. 

– Haideţi, că mă grăbesc, am o emisiune de înregistrat la 13.00.

Mă dau importantă şi ocupată, doar pentru că ei, cei cărora le spun asta mă cunosc suficient să ştie că nu-s nesimţită, chiar am vrut să vin azi aici, deşi la 13.00 chiar am emisiune şi asta a însemnat că pe Irina a luat-o Lavinia şi eu trebuie să străbat oraşul cu doar 50 de kilometri pe oră ca să nu mă ia radarul, dar am vrut, am vrut să vin să văd cu ochii mei locul în care sper să nu mai intru niciodată, cel puţin nu pentru mine şi ai mei: Secţia de terapie intensivă pentru nou-născuţi a spitalului Marie Curie. Nou-nouţă. Aşa de nouă că încă e o clădire în care o să văd doar ziduri, la o privire superficială. 

– Hai să mergem, zice doctorul Cârstoveanu, şi o ia înainte. O să începem de sus de la doi şi vă povestim pe măsură ce coborâm. 

Miroase a tencuială proaspătă, totul străluceşte, unele spaţii au deja geamurile dinspre coridoare montate, altele nu, sunt doar cubicule, ceva mai mari sau mai mici, dar toate au ferestre prin care intră, supărătoare şi deranjantă pentru obiectivele foto, lumina zilei.

carstoveanuDoctorul Cârstoveanu povesteşte cu bucurie ce e cu zidurile astea goale. Vedeţi, asta va fi cea mai modernă secţie de terapie intensivă pentru nou-născuţi din România. E făcută după modelul uneia din Iowa despre care se spune că ar fi cea mai bună din lume. Nu sunt doar ziduri astea, vi se pare. Iată, aici sunt 27 de rezerve individuale. N-o să mai fie o hală în care punem multe incubatoare printre care se plimbă o asistentă, nu, fiecare pacient va avea camera lui. Am insistat să aibă ferestre, să intre lumina naturală, n-or să mai stea cu becurile aprinse în ochi luni de zile, avem pacienţi care stau aici şi câteva luni, gândiţi-vă ce înseamnă să stai luni de zile cu lumina în permanenţă aprinsă, e tortură. Ne-am gândit la toate, părinţii vor avea şi ei un fotoliu special pe care vor putea să-l întindă, trebuie să ţinem cont şi de nevoile lor. Vom respecta ciclul zi-noapte, poate sunt pacienţi care au nevoie de întuneric, sau dimpotrivă, de lumină, vom ţine cont de ceea ce au ei nevoie. Totul va fi de ultimă generaţie, o să avem monitorizare permanentă, cu camere video ce transmit imagini către un centru, eu pot vedea tot ce se întâmplă şi dacă am nevoie de un consult cu un medic din alt spital, acesta poate vedea pacientul pe un ecran, într-o imagine mărită de 16 ori, cu semnele vitale afişate într-un ecran alăturat. Va fi linişte, vom reduce toate zgomotele pe care ei le aud din incubator, nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată ce se aude din incubator. Gândiţi-vă cum e să-ţi piuie luni de zile aparatele medicale în cap, nu doar ale tale ci şi ale altora. Gândiţi-vă ce înseamnă să fii prematur înconjurat de 20 de adulţi dintr-o dată şi toţi vorbesc, toţi se mişcă, toţi respiră, toţi fac zgomot. 

Nu m-am gândit niciodată la toate lucrurile astea despre care vorbeşte doctorul Cârstoveanu. N-am avut de ce şi pentru asta îi mulţumesc lui Dumnezeu, zgribulindu-mă lângă zidul gol. Laur vede pozele mele postate pe FB şi remarcă instalaţia de detecţie a incendiului şi spune că e bine că există, să nu se mai întâmple ca la Giuleşti. 

Nu, nu sunt doar ziduri goale, iată, aici se vor ţine şedinţele de consiliere psihologică pentru părinţi, aici camera de gardă a rezidenţilor, aici şi asistentele vor avea propria lor toaletă. Ne-am gândit şi la asta. Ne-am gândit la toate. Până acum, consilierea se făcea pe hol, la personalul medical nu se gândea nimeni, la condiţiile de lucru, la spaţiile în care trebuie să-şi desfăşoare munca, noi ne-am gândit.

E 12 şi 15 şi trebuie să plec, dar nu-mi vine să mă desprind de lângă zid, e prea frumos tot ce aud, aproape SF. Dar ceea ce mă ţine pe loc e entuziasmul acestui doctor Cârstoveanu, bucuria molipsitoare cu care povesteşte despre ce va fi aici, deşi în mintea mea sunt doar bebeluşi sub 3000 de grame care se zbat pentru viaţă, cu trupul acoperit de fire. Plec când devine evident că-mi ratez importanta emisiune, plec cu fata frumoasă de la Inima Copiilor, care mă conduce spre etajul 1 să-mi arate unde vor sta Cârstoveanu şi Sergiu Stoica (un fel de Olimp pentru zeii ăştia doi) şi unde va fi sala de conferinţe şi unde vor parca ambulanţele şi unde e camera serverelor şi uite ce rack-uri montează deja. Îi spun că e frumos dar mie tot îmi vine să fug de groază din locul ăsta, mi-e greu să-l duc, mi-e greu să fiu aici, deşi nu cunosc disperarea părintelui de prematur, har Domnului, ale mele sunt bune zdravene. 

– Ai dreptate, îmi spune, dar gândeşte-te că dacă e vreun loc pe lumea asta unde copiii nou-născuţi trebuie să fie în caz că au nevoie de terapie intensivă, ăsta e locul ăla. Cel mai bun de pe lume. Şi o să fie gata mai devreme decât crezi.

 Locul ăsta există pentru că fundaţia Vodafone a sponsorizat construcţia şi dotările cu un milion şi jumătate de euro. Şi pentru că restul banilor (nici nu vreau să aflu câţi) s-au strâns din donaţii. Din 2%, din sms-uri, din banii mei şi ai tăi, dragă cititorule, care vreodată ai citit pe aici despre Inima Copiilor şi ai donat pentru că şi eu te-am rugat. 

Aşa că azi, dintre zidurile goale, gândesc cu bucurie postul ăsta, cu bucuria cu care m-a molipsit dr. Cârstoveanu, şi spun Mulţumesc în numele tuturor mamelor ai căror copii vor trăi. Aici sunt banii dumneavoastră. Să ştiţi că au fost folosiţi bine.

 

Related Posts

Tags

Share This

6 Comments

  1. Wow, mi-au dat lacrimile doar la gandul ca, din ce in ce mai des, se poate.

  2. sa dea Dumnezeu sa se duca la bun sfarsit acest proiect!

  3. Ioana

    Stiu ce inseamna sa ai un copil nascut mai devreme, sa iti tremure inima in tine ca mai trebuia sa stea peste o luna acolo, sa te intrebi daca afara ii va fi bine, daca va respira singur, daca va trai pana la urma. Din fericire, nu stiu decat din povesti cum e sa nu respire singur si sa stai zile in sir langa el gandindu-te daca va supravietui. Bravo acestui medic si tuturor celor care s-au gandit la copilasii prematuri si parintii lor!

  4. Claudia

    Ma inclin in fata tuturor oamenilor cu initiativa din Romania, care desi inregimentati in sistemul strivitor, se lupta sa realizeze ceva, nu doar pt binele propriu. Adica imi dau speranta ca dincolo de eterna autoflagelare (ca noi suntem asa si pe dincolo) si dincolo de resemnarea mioritica (asa e treaba, n-are rost sa fac nimic), mai sunt unii care se lupta si reusesc. Bravo lor! Felicitari domnului doctor Cârstoveanu! Multi romani de maine ii vor datora viata. La cat mai multe povesti de genul asta!

  5. Cristina

    Ma bucur sa vad entuziasmul medicilor. Ma bucur ca am ajutat si noi sa se obtina normalitatea asta. Si vreau sa ma bucur si putin mai incolo cand se va salva prima, a doua a n-a viata de copil.
    As vrea sa ma bucur ca traiesc intr-o tara care face totul peste medicii si copiii ei.
    Ma bucur insa doar ca traiesc intr-o tara in care, noi oamenii de rand, nu suntem indiferenti la durerile copiilor si a parintilor acestora

  6. ariana

    Stiu ce inseamna sa ai un copil nascut prea devreme si as vrea sa spun atat de multe.Dar, nu pot.Am incercat si nu pot.MULTUMIM!E incredibil ce ati reusit acolo.

Trackbacks/Pingbacks

  1. S-a infaptuit minunea | M A N A F U * - […] 1,3 milioane de euro, si prin donatiile individuale ale unor oameni inimosi. Va invit sa cititi si textul Adei…
  2. Good vibes de inceput de octombrie | Slabesc pentru Inima Copiilor - […] Marie Curie tot ce-i mai modern in domeniu. Mi-a placut mult cum au povestit despre sectie Mihai si Ada,…
  3. Good vibes de inceput de octombrie - TeaVasilescu.ro - […] Marie Curie tot ce-i mai modern in domeniu. Mi-a placut mult cum au povestit despre sectie Mihai si Ada,…
css.php