Se poate mai rău. Întotdeauna.

8 May 2014 by

Mă gândesc de azi dimineaţă dacă are rost să scriu postul ăsta, mai ales după ce mi-am petrecut după-amiaza de ieri discutând cu o bună prietenă despre sistemul românesc de învăţământ, în care suntem prizonieri, deopotrivă noi, adulţii şi copiii noştri.

Am spus de multe ori că mi se pare anormal felul în care funcţionează această hidră, simbioza forţată la care suntem supuşi spre o finalitate incertă, frustrarea pe care o generează în toate cele trei tabere, căci, da, este un război între trei forţe. Ea, şcoala, încearcă să facă din copiii noştri ceva ce nouă, părinţilor, ni se pare nenatural iar lor, copiilor, li se pare de neînţeles şi inutil.

Dar se poate mai rău. Întotdeauna se poate mai rău. Chiar şi acolo unde te aştepţi mai puţin.

În urmă cu câteva zile, la o şcoală publică din Gilford, în Statele Unite, a avut loc o şedinţă la care părinţii s-au întâlnit cu membrii comitetului director al respectivei unităţi de învăţământ. Dacă înţeleg bine, şcolile publice din State sunt echivalentul celor de stat de la noi. Părinţii erau ultragiaţi de faptul că la clasa a noua li s-a dat de citit copiilor o carte numită Nineteen Minutes, scrisă de o oarecare Jodi Picoult. Profesorii susţineau că în carte se discută aspecte importante ale episoadelor în care un copil neînţeles de părinţi şi maxim frustrat de diverse pretenţii absurde ia puşca din dulapul tatălui şi se duce şi-şi împuşcă prietenii, colegii de clasă şi niscai cadre didactice. Se întâmplă în State destul de des, din păcate. E o temă de reflecţie, desigur, e important să vorbim despre de ce nu e bine să împuşcăm oamenii în viaţa reală şi ce îl determină pe un adolescent să facă aşa o grozăvie. Cartea însă conţine şi scene de sex mai mult decât explicit, Sandra Brown style: “And then suddenly Matt was inside her, pumping so hard that she scooted backward on the carpet, burning the backs of her legs. …[…] Semen, sticky and hot, pooled on the carpet beneath her.”

Mai mult aici, în caz că vreţi să ştiţi cine a terminat primul.

Recapitulare:

În Statele Unite, într-a noua, copiii au 13-14 ani, din ce am înţeles eu că spun oamenii ăştia. Pentru că ei încep şcoala mai pe la 4-5 anişori aşa şi ciclurile lor educaţionale sunt un pic diferite de ale noastre. Care vra să zică, vine fata de 13-14 ani de la şcoală cu această minunată operă a literaturii americane contemporane pe care o avea de citit nu pentru ora de engleză, nu, ci pentru cea care la noi se cheamă ceva cu civică… Educaţie civică sau aşa ceva.

Ce faci tu, ca părinte?

Prima dată confişti cartea. Copila plânge, acolo nu-ţi prea permiţi să nu citeşti ce ai de citit că te bagă în detention, oricât de bun elev ai fi tu. Detention e o clasă goală unde n-ai voie să citeşti, n-ai voie să scrii, n-ai voie să nimic, doar stai şi te gândeşti la “crima” pe care ai comis-o. Tu şi ceilalţi copii care au ajuns acolo pentru diverse de genul spart nasul colegului mai sfrijit, droguri prin dulapul unde-şi ţin cărţile şamd u get the picture, da, că sunteţi oameni deştepţi.

Copila plânge, fuge pe scări în camera ei, strigă I hate u daddy şi trânteşte uşa. Se auto-ground-uieşte până la noi ordine.

Sau dimpotrivă, pricepe că grozăviile alea nu-s de nasul ei şi zice Daddy we gotta do something.

Daddy pune mâna pe telefon, vrea să vorbească şi el cu directorul să întrebe What the ¤%&/(((&%#¤#/&/( are you giving them to read?

Directorul nu răspunde la telefon. (da, se poate)

Păi şi vine şedinţa. Şi tu deja ai vorbit şi cu câţiva alţi părinţi. Şi vreţi să aflaţi cine a fost deşteptul care a dat tema asta copiilor de 13-14 ani, de citit cartea într-o săptămână, cu tot cu scenele erotico-demente. Dar, vezi, că n-ai voie. Ai dreptul să vorbeşti doar 2 minute. Atât. Sigur, pentru mine, de exemplu, 2 minute sunt suficiente ca să spun destule propoziţii care conţin cuvinte cheie de genul “sue you”, “my lawyer” “psychologically distress minors” şi altele care să le ridice părul pe ceafă domnilor profesori. Mi s-a spus că sunt agresivă până şi pentru societatea românească. Presupun însă că părinţii normali care n-au urmat cursuri de public speaking şi nici nu au exerciţiul scrisului de orori cu suficiente amănunte şi cifre în 40 de secunde, nu au cum să spună tot ce au de spus în 2 minute. Desigur, sunt dezorganizaţi, n-aveau de unde şti că nu li se va da voie să spună ce au de spus.

Şi surpriză, Daddy care insistă să afle totuşi de ce e important să învăţăm despre sex sălbatic pe covor la Educaţie Civică este ARESTAT pentru tulburarea ordinii publice. Scos din şedinţă, încătuşat de ofiţerul de la poliţia comunitară, băgat în maşină şi dus la secţie.  WTF?

Iată şi filmul.

Iată şi alt unghi de vedere

Iat-o şi pe Daddy’s girl, pare mai de 16 ani aşa, quand meme….

Presupun că un judecător întreg la minte îi va râde în nas procurorului care va încerca să susţină vinovăţia acestui părinte în circumstanţele date.

Vă rog să notaţi că Daddy spune în mai multe rânduri “this is ridiculous, i am not resisting arrest”, semn că omul nu e totuşi un neandertalian nedus prin societate şi ştie că poate fi acuzat de tot felul de chestii.

Ah, America, land of the free, ce mama naibii se întâmplă cu voi?

Nu vreau nimic, doar să vă atrag atenţia că lumea se duce dracu’ peste tot.

 

Related Posts

Share This

2 Comments

  1. silvana

    As vrea sa zic ca sint surprinsa dar nu pot. ‘Land of the free’ e o gluma buna anyway:) Asta e tara in care un om impusca un adolescent negru pe strada pentru ca i se pare suspect. Dupa care se duce linistit acasa si pune burgeri pe gratar.

  2. ady

    aaaaa, nus’ ce sa zic. n-am copii, dar si p-acolo si p-aici copii sunt bombardati cu atat de multe imagini si informatii de natura sexuala si exista muuulte prea multe pushtoaice de 12-13-14 ani care nasc sau au facut un avort, ca, ma gandesc eu in capul meu, poate dupa ce discuta despre cat de rau e sa te apuci sa-ti impusti colegii si/sau cine-ti mai pica in fata ochilor, poate discuta si cat despre cat de periculos e sa faci sex cand nu sti prea bine ce-i cu tine pe lume si eventual, daca tot vrei musai s-o faci, poate te si protejezi.
    chiar nu stiu cum ar fi mai bine.
    eu la 13-14 ani inca abia ieseam din faza jules verne/karl may si intram in faza dumas/feval (daca chiar erau scene de sex erau atat de neexplicite ca nu-mi amintesc sa fi existat), dar asta se intampla acu’ vreo 20 si un pic de ani.
    apropos, ca una care le-a citit si ca adult, “1001 de nopti” contin mai multe scene de sex explicit decat “50 shades of grey” (parol; de toate felurile, in toate combinatiile; treceti peste limbajul usor arhaic si destul de metaforic). vorbesc de volumele clasice, colectia bpt. in caz ca-si inchipuia cineva ca-s povesti pentru copii.

css.php