Și, cum e? Impresii?

14 Oct 2014 by

lovely treeE liniște. E verde-auriu-roșiatic-portocaliu. E aer curat. Oamenii zâmbesc.

Învățătorul Irinei dă telefon în ziua lui liberă să ne spună că e posibil ca Irina să nu fi înțeles chiar toate cuvintele de la lecția de științe.

Poate îi putem noi traduce în românește denumirile rocilor vulcanice, măcar așa să le priceapă.

A, și cu scuzele de rigoare, ar trebui să-i luăm o haină mai groasă, că vine iarna și în Canada iarna e frig.

Dacă nu avem bani de o haină nouă, știe el pe cineva care ne poate ajuta să-i găsim o haină fetei, că i-a fost frig marți și a refuzat să iasă în curte.

Irina are deja haină nouă și ghete de iarnă, cumpărate cam cu 12 ore înainte de a fi sunat domnul învățător, dar el nu avea de unde să știe asta, vineri a fost liber.

E cu teme puține încă, dar interesante.

O bună ocazie pentru noi să ne aducem aminte din tinerețe și să învățăm cuvinte noi.

Și nu, nu cred că să înveți despre cum e alcătuit Pământul pe dinăuntru dăunează cuiva la vârsta de 9 ani.

undita

E cu undiță mică și roz, cu steluță în vârf, cu care Lia necăjește peștii în lacul aflat la 50 de metri de casa noastră.

E cu farfurii, căni și tacâmuri uriașe. Cu multe chestii supradimensionate.

Cu cuptoare uriașe în care poți coace și 3 pâini deodată și au și bec, să vezi poznă, de se luminează ca ziua.bread

E cu mărfuri de bună calitate și mărfuri de mai proastă calitate.

Cu rafturi de fructe și legume organice, ce se întind pe mai multe rânduri, doar să vrei să dai 1 sau 2 dolari în plus față de cele mai stropite.

E cu mult, mult zahăr în orice. În pâine, în cereale, în semi-preparate.

Cu carne și lactate halal, fără zahăr și probabil ceva mai puțin chimizate.

Cu carne de vită ce se fierbe în 20 de minute și se topește în gură.

Cu struguri fără semințe și roșii fără semințe și orice vă trece prin minte fără semințe, doar n-o să ne apucăm acum să lăsăm semințele așa, la liber.

E cu magazin polonez ce importă dulceață de vișine, castraveți și gogoșari de la Râureni și apă minerală de la Borsec și mici și tot ce mai poate mirosi frumos burții, căci până și dragostea de țară tot prin stomac trece. E cu brânză grecească și spring mix salad, spălate de trei ori, de la Costco.

gascaE cu borcane uriașe de maioneză de care fugim râzând, spunându-ne unii altora că trebuie să fii nebun să cumperi atâta maioneză, când e așa de simplu de făcut acasă.

E cu Netflix. Cu Leapfrog pentru Lia. Cu Mia and Me pentru Irina. Cu “The Book Thief” și “The Secret Life of Walter Mitty” și o grămadă de filme pe care nu știu când vreodată am să apuc să le văd.

E cu gâște și cu rațe sălbatice pe care nu avem voie să le hrănim, că se lenevesc și nu mai pleacă și vine iarna și mor.iri la chitara

E cu programe gratis la community center pentru Lia.

Și cu Playschool, la 200 de m de casă și cu lecții de chitară pentru Irina.

E cu muzică, multă, cât să umple orice gol.

E cu ore mai puține în zi, asta e clar.

Când aveam job și țineam și casa de una singură, aveam, nu știu cum, timp.

Acum, de când sunt casnică, staying at home mom, cum se zice pe aici, de la șase și jumătate dimineața când se strecoară Laur afară din pat, până la 17 când intră pe ușă, nu știu unde se topește ziua.

E cu un apartament mic, dar suficient de mare, în care totul e alb, luminos, nou și miroase a lemn, lemn bun dat cu un singur strat de vopsea.

curcubeeCe nu e alb și lemnos, e moale și colorat și cald.

E cu lumini de veghe ce se aprind când copiii se mișcă prin casă sau imediat ce nu mai simt lumina zilei, așa încât niciodată nu e beznă completă.

E cu ferestre spre sud, cu dimineți cu soare și cu curcubee dansând pe pereți și în această casă și cu vedere direct spre coroanele a trei salcâmi ce stau să se aurească, din verzi se fac galbeni. E cu păsări ciudate ce ne cântă pe aleile parcului în care Lia biciclește mândră de casca ei cea nouă și de mânușile fără degete, dar cu prințese.

E cu week-end lung.

Liber vineri pentru copii, liber luni pentru toată lumea.

Să ai timp să te gândești la ce e bun în viața ta și pentru ce poți fi recunoscător anul ăsta.

Suntem recunoscători că ne-am adunat.

Că dansăm din nou dimineața în bucătărie.

Că nu ne mai e frig în casă.

Că nu suntem chiar lipsiți de prieteni, chiar și aici, la 7 ore distanță de toți cei ce ne erau și încă ne sunt dragi. E bine.

friends

 

 

 

 

 

Related Posts

Share This

22 Comments

  1. dan

    un gind bun de aici de unde sunt inca cei care, sunt convins ca, inca va sunt dragi :))

    • Ada

      Multumesc, Dan, sa ma ierti ca nu am apucat sa ne intalnim inainte de plecare.

      • dan

        am inteles ca ai avut alte persoane pe lista, si timpul a fost scurt. sper doar ca vom reusi sa ne mai vedem in aceasta viata. oricum intilnirea cu tine si mai ales cu ceea ce scrii, m-a influentat intr-un mod pozitiv. si nu voi inceta sa iti multumesc pentru aceste lucruri, chiar daca pare un pic exagerat.

  2. Lizi

    Ce bine ca v-ati adunat, ce poate fi mai linistitor si mai “hranitor” 🙂

  3. Ah ce tare a fost aia cu casnica… Pai inainte “aveai timp” pentru ca de fapt nu aveai timp pentru copii. Nu suficient. Pentru ca ei au cel mai mare talent de a fura zile si nopti. Si cu cat mai mult timp ai cu ei cu atat sunt mai fericiti.

  4. Tare tare tare ma bucur pentru voi 🙂

  5. Adela

    Mi s-au umezit ochii de emotie, ce pasnic si NORMAL e acolo… Sunt bucuroasa ca va e bine si sunt fericita ca ne impartasesti aceasta normalitate.

  6. Ramona

    Ma bucur mult pentru ca va e bine si sunteti impreuna! Ce bine ar fi sa fie asa o normalitate peste tot… Intrebare: daca vineri e liber pentru copii, dar parintii lucreaza, cine sta cu ei? iar luni e liber iar pentru copii? (alaturi de parinti, din ce inteleg).

  7. Cristina D

    Asa de mult ma bucur pentru voi, Ada! Sa va fie mereu bine.

  8. Ma bucur pt fete ca s-au adaptat atat de repede.
    Multa bafta sa aveti in tot ce faceti!

  9. Ce mult imi place sa vad cum se vede lumea de aici prin ochii tai, pentru ca eu deja o iau de buna, m-am obisnuit si multe lucruri nu le mai vad :-))) De-aia e extraordinar de interesant sa imi aduc aminte de inceputuri 🙂 A ramas in anecdotele familiei noastre una din primele vizite la Home Depot, cand de dupa rafturile la care ne zgaiam s-a auzit in gura mare “ai de […] mea, cate becuri au astia!!!” :-))) Sper ca incepeti incet sa va gasiti linistea si ca fetele incep sa prinda incet radacini :-))) Va pup!

  10. Anca

    Ma bucur mult pentru voi. Sa va fie mereu bine.

  11. Cristina Diaconu

    Ce Liniste!… Va-mbratisam!

  12. Loredana

    Doamne, Ada! ce mult imi place cum povestesti! urmaresc fiecare postare cu atata drag, astept mereu noutatile de la tine, ma incanta povestirile de la mare departare de casa la noua casa! ma bucur din suflet pentru voi, felicitari pentru decizia luata! meritati din plin ce vi se intampla!
    pupici multi de la Radu si de la mine pentru voi; chiar daca au mai avut ciocniri, asteapta si el sa-i vorbesc despre noua viata si experientele Irinei!

  13. Andreea Olariu

    Buna. Sa va bucurati de noua voastra viata! De acest normal… Cum este cu asigurarile de sanatate? Sunteti toti asigurati prin sotul tau? Multumesc.

    • Ada

      Andreea, nu total. In primele trei luni doar medicamentele sunt decontate prin asigurarea lui Laur. Pentru mine si fete asigurarea intra in vigoare pe 26 decembrie, deci e important sa nu ne imbolnavim. Daca se intampla, orice vizita la medic e contra cost. Exista, desigur, asigurari private, dar sunt destul de scumpe.

  14. Of. Parcă nu-mi vine a crede că nu mai ești la două stații distanță. Mă prind mai greu. Și când mă prind, parcă doare.

  15. Dana

    Ce frumoasa e normalitatea…bucurati-va de viata !

  16. Georgiana T

    Bine ai venit in Canada!

  17. Alexa

    M-am indragostit de blogul asta si de felul tau de a scrie (daca imi permiti sa iti vorbesc la pertu) cand am descoperit acum cativa ani o postare in care descriai strada pe care ai copilarit (Ienachita Vacarescu cred sau oricum prin zona)..am recitit atunci postul de 10 ori, i l-am citit mamei mele cu voce tare (mama chiar a lacrimat)..Lia era mica atunci. De atunci citesc mereu blogul, cu sufletul la gura, desi poate am comentat de doar doua ori. Ultimele doua luni au fost pline pentru mine. In septembrie, exact in zilele cand ai pomenit de plecare eu eram prea ocupata cu examenele de licenta la stomatologie, apoi mi-am revenit incet si am plecat in vacanta..intr-o luna de zile cat n-am apucat sa citesc blogul voi ati plecat!!
    Inca nu imi vine sa cred, am ramas uluita (mi-am dat seama ca viata nu se opreste in loc doar pentru ca am avut eu multe de facut)..sper din tot sufletul sa va mearga extraordinar acolo,sa fiti mai relaxati decat aici, sa va bucurati si mai mult de fiecare clipa (banuiesc ca lumea e mai calma acolo) si..sa nu ne lasi de izbeliste,sa mai scrii cand ai timp, ca eu cel putin, m-am hranit din postarile astea cand nu vedeam totul chiar in roz.

    • Ada

      Multumesc, Alexa, o sa mai scriu, deocamdata nu prea imi gasesc suflul.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Departe… | vavaly - […] mi-am dorit sa fiu departe. Azi am citit-o pe Ada si m-am gandit mult mult de tot cum e…
css.php