Silver linings

24 Sep 2015 by

“So, what are your main qualities, Andrea?”

wow.

E 10 și cinci. Sunt în parcare, am ieșit în grabă din Winners (un magazin specializat în chilipiruri – găsești lucruri faine la prețuri ceva mai normale decât în restul magazinelor care nu-s Walmart) pentru interviul pe care eram sigură că l-am fixat la ora 12.30. Nu, nu e un interviu pentru un job, ci pentru poziția de voluntar la Girl Guides, un fel de cercetașe la care am înscris-o pe Irina. E treabă serioasă, cu uniforme, cu țeluri, cu jurământ, cu insigne (Hello, my name is Russell), buba e că n-au suficienți adulți la supravegheat tinerele cercetașe, așa că au tras un răcnet către părinți. Și cum nu putea începe programul dacă nu se ofereau suficienți voluntari, mai și dă bine la cv, hell, why not, să mergem să cercetășim. Dar stați, că prima dată trebuie citit manualul, apoi trebuie să treci de screening interview și de verificarea cazierului, mai faci un training și abia după aceea ai voie în clasă cu cercetașele.

Care sunt principalele mele calități, Doamne? Hai, că e întrebare clasică la interviurile de angajare, pe asta ar trebui să o știu. Și dacă trebuie să o știu, de ce e pustiu în mintea mea?

“Aaaa….I am… creative” (Excellent start! Excellent, Pure genius!)

“Aha….” (NOT)

“I am really good with kids” ( “Especially somebody else’s kids. Mine are quite fed up with mommy”, molfăia ghiavolașul în urechea mea din stânga)

“Aha”

“I am positive”

“Aha”

“And I always find the silver linings, no matter what…” (dadadada, biciul plesnește de fiecare dată)

“Oh!”

Sunt convinsă că dacă aș fi răspuns la întrebarea asta de azi într-o săptămână m-aș fi descurcat mai bine. Dar măcar am fost onestă și acum mă gândesc oare care-s calitățile mele… Doamna a mai vrut să știe dacă am maltratat copii (doar pe a mei, doar psihic, shhhhh, taci, drace! Oh no, I have never, my God, I am a Mom! ) și dacă înțeleg că în caz că voi trece de screening process trebuie să îmi cumpăr un tricou anume din magazinul lor. Desigur, tocmai ce am comandat uniforma Irinei, unde merge mia, merge și suta, noi să fim sănătoși.

Or să mă sune ele…

PS: Lia e iar bolnavă. Tușește, 37,7, nasul e roșu, buza de sus e iritată, plânge și n-are chef de nimic. Mâine stă acasă. Am un deja-vu.

Related Posts

Share This

2 Comments

  1. liana

    Eu parca stiam ca exista post de radio romanesc in Canada.
    De ce nu incerci sa te angajezi acolo?

css.php