Stimate specialist în PR,

29 May 2014 by

Dacă ne cunoaștem deja,

am băut cafea/ceai împreună,

ne-am scris mai mult de două mailuri, 

ne-am privit în ochi măcar o dată

sau am lucrat deja pentru tine,

acest text nu ți se adresează. 

 

E din ce în ce mai greu să produci conținut original în limba română. E cumplit. Pentru că s-a spus cam tot pe nișă. Și despre sarcină, și despre naștere, și despre alăptare, și despre diversificare, până și despre cum să mai faci sex după ce devii părinte, really, seriously, nu știu cum am mai putea veni cu ceva nou. Writer’s block. Cel puțin asta e impresia oamenilor de PR, care de la o vreme trimit comunicate de presă și se oferă, dacă vrei și ai chef, să-ți dea amănunte în plus, îți stau la dispoziție și cu articolul cu diacritice, tot ce trebuie să faci e să iei cu copy și pe urmă să dai paste, apeși pe publish și gata, te-ai scos, ai făcut încă un pic de trafic, crește numărul de unici pe zi, te iubesc și mai tare oamenii de PR și îți trimit chestii prin curier. Nici nu contează despre ce scrii. Vitamine, magazine de jucării, spa pentru bebeluși, nevermind, doar să apară ceva, orice. Dacă tu publici pe gratis, dai semn de bunăvoință și când clientul va avea bani de publicitate pe bloguri, își va aduce aminte că ai fost drăguț și binevoitor.

Dragi oameni de PR. Ummm. Nu, merci. If you mean business, aflați despre mine că:

Prefer să nu dau copy paste. Prefer să nu intru decât în campaniile care promovează ceva important pentru mine. Da, îmi plac cadourile, merci că vă gândiți la mine, dar dacă nu ne cunoaștem bine și n-avem o relație cât de cât, în sensul că măcar citiți din când în când blogul meu, vă rog eu, nu mă întrebați câți unici, câte vizite, șamd. NU asta contează. Vreți să scriu despre ceva anume? Trebuie să mă seduceți, să mă convingeți că e o cauză bună, să mă intereseze ce oferiți la schimb, să îmi placă, să fie ceva pe care aș da banii, ceva ce le-aș lua copiilor din proprie inițiativă, să aibă ceva de câștigat și cititorii, dar nu numai, șamd. Prefer să nu scriu nimic când nu am nimic de spus.

Sunt destule bloguri în limba română, ăsta e cam vechi și cam de demult, nici n-am așa trafic mare ca masculii care scriu despre orice, sunt bloggeri tineri care scriu pe 30 de lei, pe 50 de lei, pe o invitație la un cocktail. Not me. Nu trăiesc din blogging, nu se poate în Românica. Scriu cu drag, vin la evenimentele care îmi plac, recomand produse dacă eu cred în ele, am și rubrică de prezentat mici afaceri de familie, dar nu, blogul ăsta nu e ziar, nu e comunicatedepresa.ro, nu e suport de PR, e un blog.

Cum altul nu mai e, pentru că eu sunt doar una.  Și știu. Și cititorii mei, unicii, știu că eu sunt unică. Irepetabilă. Irezistibilă. Și, desigur, deloc modestă.

Deci… să o luăm de la început.

1. Vă mulțumesc că vă interesează blogul meu.

2. Apreciez că vi se pare că aș putea scrie frumos, chiar scriu foarte frumos.

3. Cititorii mei au încredere în mine, de-aia revin.

4. Nu îmi permit să-mi pierd credibilitatea.

5. Am și eu niște limite (de timp, de distanță, de capacitate de mișcare).

6. Nu scriu pe gratis, nu scriu pe barter, decât dacă barterul ăla constă în 4 bilete de avion spre Disneyland și cazare la un hotel din apropiere, de exemplu. Ceva fabulos de genul ăsta.

7. Dacă aveți un client la început de drum care nu are buget pentru bloggeri, nu-mi scrieți.

8. Dacă sunteți un tânăr om de afaceri cu un produs pe care vreți să-l promovați, pozele produsului si comunicatul de presă pentru mine nu înseamnă NIMIC. Merci. Empty Recycle Bin.

9. Dacă sunteți un prieten al unui prieten și începeți o afacere nouă și aveți nevoie de un brânci, mbine, hai că vedem ce putem face, să mă sune prietenul.

10. Nu scriu despre: Danone, Coca Cola, Mc Donalds și alți coloși cu ale căror produse nu-s prietenă. Clienții mari plătesc prost și rar. Mai bine nu. Nu, merci, really, nu.

Dacă în aceste condiții încă vreți să mai scriu despre clientul/produsul pe care îl reprezentați:

0. Ne cunoaștem? Personal? Nu? Păi, hai să bem o cafea.

1. Nu trimiteți chestii înainte să mă întrebați dacă le vreau. Urăsc surprizele. Sunt politicoasă cu curierii, dar asta nu înseamnă că am să scriu despre ceva ce nu am solicitat să primesc.

2. Nu îmi cereți articolul înainte. NU vreau acceptul clientului pe textul meu. Dacă clientul consideră că scriu suficient de bine, să meargă pe mâna mea. Altfel, pierdem vremea degeaba.

3. Mă mai gândesc și revin.

Altfel, pe bune, vă mulțumesc pentru atenție, mă bucur că ne-am cunoscut.

Related Posts

Tags

Share This

7 Comments

  1. Desi urmaresc blogul tau de ceva vreme, nu am avut curaj sa intervin pana acum. Adica, de fapt, recunosc, am mai avut doua incercari: una aseara (aveam ceva exemple personale in legatura cu ce ai scris ieri) dar dupa ce am dat toate datele, mi-a zis ceva calculatorul, cum ca browserul nu face ceva, n-am inteles ce, iar a doua oara – in urma cu vreo cinci minute dar am inchis din greseala pagina… Asa ca mai incerc, poate reusesc pana la urma, desi cred ca nu mi-am ales cel mai bun moment, mai ales ca eu nu am decat vreo doua vizite pe blogul meu si nu vreau sa para ceea ce nu e. Am fost sfatuita sa caut bloguri pe care sa le citesc si sa fac comentarii acolo unde consider ca este cazul; am incercat, vreo doua-trei saptamani apoi am renuntat, deoarece unele bloguri contineau reclame la diverse produse, altele erau scrise vulgar sau cu greseli gramaticale mari ori tema nu era cea potrivita pentru mine. Mi-a placut ce am vazut pana acum aici (nu e chiar o joaca!) si sper sa fie la fel si mai departe. O seara buna!

  2. Bine punctat!
    Dar cred că acei “specialişti” în PR cărora te adresezi nu vor pricepe. Pentru că nu îi duce capul sau pentru că pur şi simplu nu vor citi, căci ei nu se obosesc să citească blogurile. Dar ne trimit texte “la botul calului” şi se enervează că noi, amărâții de scriitori de bloguri, avem tupeul, neobrăzarea să nu publicăm textele lor perfecte pe care ni le-au dat şi cu diacritice, ca să ne uşureze munca sau pentru că noi nu suntem în stare să punem diacritice…
    M-a uns pe suflet postarea ta şi uite că am prins curaj şi m-am şi exprimat, nu doar am citit şi am închis pagina, aşa cum făceam până acum

    • Ada

      sa te mai exprimi:)

    • Simona Dragulescu

      Hai, draga mea, ca pricepem si noi:)
      Chiar iti multumesc pt articol, mai facem si noi greseli, dar ne revenim.:) Pupici!

  3. Da’ astia de la PR chiar nu au niciunii “cei 7 ani de acasa”? Sau hai, ca acum ne-au balamucit cu clasa pregatitoare, nu stiu cati ani ar mai fi, dar o urma de bun-simt, neuron, politete, ceva, orice ?!

    Stiu ca acum nu prea se mai apreciaza valorile cu care am fost noi crescuti, dar totusi, chiar sa te bagi asa, cu bocancii, in viata unui om, si sa-i pretinzi diverse … Stiam ca advertising-ul e agresiv dar nu toti suntem lipsiti de morala.

    Multumesc Ada, ca ai subliniat inca o data toate lucrurile pt care eu intru zilnic aici (si mai si monologhez o gramada 🙂 ), si motivele pentru care eu chiar am incredere in recomandarile tale!

css.php