Strasbourg, mon amour

12 Dec 2012 by

Dragă Ioana,

Îţi scriu aici pentru că e mai uşor aşa, încerc doar să te conving ca mâine, când ieşi din Gare Centrale să treci strada şi să mă vizitezi, oricât de devreme ar fi, la Hotel du Rhin. Cu siguranţă ai să mă găseşti în hol, la una din măsuţele joase, luminate de veiozele zen. Acolo mi-am instalat biroul pentru orele de insomnie, e linişte şi decorul e fain.

Sunt de trei zile în oraşul ăsta în care ninge ca-ntr-un glob de sticlă, aşa de liniştit şi de lipsit de isteria ninsorilor din Bucureşti. Am descoperit oraşul cu bucuria unui copil mic. Dacă închid ochii, văd ca într-un caleidoscop Rinul şi vaporașul acoperit care se plimbă pe el, toate casele superb decorate, casa cu îngeri, casa cu ursuleţi de pluş, casa cu bastonaşe de zahăr, nici nu le mai ştiu pe toate, cele 10 minute de soare improbabil înainte de ninsoare, în care am stat pe malul Rinului cu faţa în sus, spre cer, mulţumind cui trebuie că am prins soarele ăla, toate luminile de Crăciun, brazii înalţi, căsuţele cu vin chaud, vin magique, şi barbe au papa, tarabele lungi cu turtă dulce şi bomboane a craquer avant de prendre le cafe, şirurile de figurine colorate pentru ieslea de Crăciun şi berzele, berzele, berzele mici, mari, cu ochelari de aviator sau fără, bezelele uriaşe cum aveau într-o vreme şi la noi, la Cotroceni, dar n-am cumpărat niciodată şi ceaşca superbă de cafea din care acum sorb în vreme ce-ţi scriu doar aşa, ca să mai amân un pic ieşitul afară.

Azi e o zi de aventură, Ioana, trebuie să ajung la Turnul Babel înainte de ora 9. Nu sunt singură aici, sunt cu o prietenă care a bătut destul de des cărările astea, dar tot am reuşit să ne rătăcim de nenumărate ori pe coridoarele care parcă sunt toate la fel, eram ca în Ţara Minunilor, pe oriunde am fi luat-o, ajungeam de unde am plecat. I-am spus prietenei mele, “ai grijă, Alice, să nu iei nici un fursec de pe nicăieri.”

Ieri a trebuit să facem artificii serioase, din cauza grevei se suspendase cursa specială, aşa că am alergat spre tramvai, apoi am traversat în fugă podul spre staţia de la place Kleber să prindem Şasele şi abia după ce am validat biletul am aflat că trebuie iar să coborâm şi să luăm alte două tramvaie ca să ajungem, în sfârşit, la destinaţie.

E fără zece şi trebuie să plec.

Aş vrea să vii, poate prindem măcar o jumătate de oră sau chiar o oră. Cum ar fi? Să tragem o fugă până la piaţa de Crăciun de la Catedrală şi să căutăm unul din mobilele firave lucrate în fir auriu, ce se mişcă la cea mai mică adiere de vânt, am unul anume în minte pe care aş vrea să-l aduc acasă. Să-ţi povestesc cum n-am găsit nici o pisică de pluş pentru Lia în tot oraşul, oamenii ăştia nu iubesc pisicile de pluş, noroc cu Toys’R’Us din mall unde, în sfârşit, am dat de Marie şi apoi ne-au dat ei afară din 3 magazine pentru că se apropia ora opt şi la opt mall-ul se închide, cine a mai pomenit aşa ceva, la noi la ţară poţi să şi înnoptezi în mall-uri dacă ai puţină îndemânare să te strecori pe coridoare şi, cum doar  am vizitat carrefour-ul cite de lângă hotel, ce nu se deschisese încă, abia ce-l inaugurau cu prietenii aseară.  Am putut trece printre rafturi, dar n-am reuşit să cumpărăm nici măcar apă minerală, a fost foarte distractiv… Pe urmă să-ţi arăt pe unde am fugit cu două pahare de vin magic în mână, cumpărate de la ultima tonetă ce nu trăsese încă obloanele. Hai, că avem de vorbit.

Vii, Ioana, da ?

Hai că o iau spre Turn de unde mai ies abia diseară, tu răspunde-mi pe mail sau sună-mă. Je suis ici!

 

 

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. Anca

    Ce frumos e Strasbourgul! E si “mon amour”. Trage aer in piept si inspira adanc adanc sa-ti ramana in suflet vraja orasului.

  2. Nu ma numesc Ioana, dar asa as veniiii, m-ai comvins de la primul paragraf! 🙂

  3. Ioana

    Eu ma potrivesc, pot sa vin, pooooot???? E feeric ce povesteti tu acolo. Eu am avut socul cu mall-ul la Bruxelles, doar ca se inchidea la sapte,am crezut ca nu aud bine, mi-au confirmat cand mi-au tras oblonul in nas la fara zece :-). Oameni normali la cap, pleaca de la serviciu la ora normala de plecare, isi fac cumparaturile si se duc acasa, sa traiasca.
    Vizita placuta in continuare si drum bun inapoi!

css.php