Tentaţii

28 Jan 2013 by

– Mama, am voie să mă duc şi eu să îmi cumpăr ceva de la magazinul şcolii?

– Nici nu ştiam că aveţi un magazin. Dar ce ai vrea tu să-ţi cumperi?

– Un snacks, ceva.

– Nu cred că e cazul. Câtă vreme ai în fiecare zi la tine un sandwich, un fruct şi ceva dulce, iei masa acasă, mai primeşti lapte şi la şcoală, prânzul la After-school e cu trei feluri şi la cinci capeţi şi gustare, nu-ţi mai trebuie snacks. Şi oricum, de unde ai tu bani de snacksuri?

– Mai am 4 lei de la buni.

– Nu mai bine păstrezi tu bănuţii pentru altceva? Magazinele sunt făcute să cumperi lucruri de care ai nevoie. Îmi spui mie de ce ai nevoie şi îţi cumpăr eu.

– Dar poate vreau să-ţi cumpăr ţie o apă.

– Mulţumesc, Irina, dar am apă. Şi de fapt, deocamdată eu îţi cumpăr ţie, nu tu îmi cumperi mie.

– Dar vreau să văd şi eu cum e să cumperi de la magazinul ăla.

– Bine, mergem împreună să vedem ce au acolo şi mai discutăm.

La magazinul de la parterul şcolii au: apă plată, icetea, cartofi prăjiţi, biscuiţi cu cacao, cornuri cu ciocolată. Un carnaval de preambalate.

– Hai să vedem, ce ţi-ar plăcea ţie de aici?

– Oreo.

– Oreo, bine, mergi cu mama la cumpărături după-masă şi cumpărăm Oreo. Te rog, nu da banii pe snacksuri. Magazinul ăsta e făcut pentru copiii ai căror părinţi nu au timp să le pregătească dimineaţa pacheţelul. Eu ţi-l pregătesc ţie în fiecare dimineaţă cu ce vrei tu. Când o să mai creşti şi eu n-o să mai am vreme să-ţi dau la tine tot ce îţi trebuie, atunci poţi să cumperi de la magazin. Deocamdată nu e cazul.

Un copil din clasa Irinei şi-a cumpărat odată ceva de la magazin. Doamna nu le dă voie să coboare la parter, dar A. s-a dus. Şi apoi, pe la parter trec toţi, la venire şi la plecare. Desigur, dacă nu au bani la ei, nu pot să cumpere. Dar tentaţia există şi trec zilnic pe lângă ea.

Eu nu vreau ca Irina să mănânce sare şi glutamat împachetate în pungi lucioase. Nu sunt interzişi cartofii cu diferite arome la noi în casă, dar e drept că nici nu sunt o prioritate pe lista mea de cumpărături. Azi o tentează chipsurile. Peste câţiva ani o vor tenta altele.  În dimineaţa asta m-am simţit oarecum neajutorată când mi-am dat seama ca şi dacă te străduieşti să faci totul bine, să nu-i lipsească nimic esenţial copilului, tentaţia rămâne. Obiceiurile proaste sunt contaminante în colectivităţi. În clasa a doua, unele dintre colegele Irinei au telefon mobil şi mp3 player. Trec pe lângă ele şi au căşti în urechi, ascultă Loredana şi Smiley şi Andrei Moga. Asta când nu ascultă manele. Da, în clasa Irinei sunt şi copii care ascultă manele. Aceleaşi fete vor să slăbească. Li se pare că sunt grase şi trebuie neapărat să slăbească.

– M-am îngrăşat, mami, trebuie să slăbesc, mi-a spus Irina într-o zi.

– Nu, Irina, nu te-ai îngrăşat şi la opt ani tu trebuie să creşti, nu să slăbeşti. Dar, fie, dacă vrei să slăbeşti, primul pas e să renunţi la dulciuri. Deci, mama o să te ajute să scapi de dulciuri şi le scoatem din cutiuţa ta de mâncare.

– A, nu, n-ai zis tu că la opt ani trebuie să cresc, nu să slăbesc?

Am avut o lungă discuţie despre bulimie şi despre fete care mor de foame pentru că se strică la cap de mici, se uită la televizor şi prin reviste şi vor să fie ca fetele alea photoshopate (“mami, ce înseamnă photoshopate?”) şi uneori chiar mor de tot şi familiile lor sunt disperate. Dar ăsta e doar începutul.

Voi, mamele de copii mai mari, cum aţi rezolvat cu tentaţiile? Cum le spuneţi că nu trebuie să se ia după gloată, că nu tot ce zboară se mănâncă, şi nu, nu trebuie să stai cu căştile în urechi la opt ani şi nu, nu trebuie să slăbeşti la opt ani, trebuie mai degrabă să nu mănânci prostii de la magazinul şcolii, şi nu, puiul mamei, nu trebuie să te droghezi că aşa fac ceilalţi, că drogul e moarte şi moartea e unica definitivă?

Cum faceţi asta la opt ani?

Related Posts

Tags

Share This

10 Comments

  1. 😀 Sunt cam prost dispusă și n-am chef de scris, că mi-a făcut prințesa nopți fripte. Dar da, e un ișu ăsta. Am și eu ceva pe țavă zilele astea, din păcate abordare diferită. 🙁

  2. La fiica-mea la scoala exista un automat de la care iei cu 2 lei cate ceva, si sunt copii care zilnic iau cate ceva. Mai intai i-am aratat ca in automatul ala un suc costa mult mai mult decat la supermarket (noi pedalam pe economie) si apoi am lasat-o sa-si satisfaca curiozitatea o data, adica i-am dat 2 lei sa vada cum se foloseste masinaria. De atunci nu mi-a mai pomenit de el.

    La noi exista foarte putine lucruri care-s interzise complet, gen Kubeti sau alte chestii pline de arome, cola etc, in rest luam “prostii” foarte rar, asa ca nu reprezinta chiar o tentatie pentru ea. Mancam si la fastfood cand e nevoie sau avem chef, etc. NU are voie cu bani la ea si la noi in casa “alti copii fac si alti copii au” nu e un argument 😀

  3. Nati

    Vlad are 2 colegi care vin cu tableta la scoala. L-am intrebat, ce fac cu ele, cica se joaca in pauze. Si ceilalti colegi sint ciucure pe astia, evident. L-am intrebat daca nu e mai grozav sa alerge in pauze, sa se mai destinda, dupa ce sta trei sferturi de ora pe scaun. A zis ca ii place si sa alerge, dar nu se poate abtine sa nu arunce o privire si pe tableta, sa vada cum se joaca ceilalti colegi.
    E belea mare cu tentatiile astea. Vlad viseaza la un telefon mobil, ar vrea el si tableta, hehe, cite ar mai vrea. Dar mereu ii zic ca nu are nevoie de ele acum, si ii explic si de ce. Ii mai zic ca nu este interzis sa visezi, ca e normal ca fiecare sa avem vise, dar ca trebuie sa ne adaptam realitatii. Pare intelegator, cel putin deocamdata.

  4. Eu marsez rau pe tema “Ai cap pe umeri ca sa gandesti tu cu el. Foloseste-l, te rog, zau daca se strica.”
    Si zilnic pun intrebari “si daca ai avea la ce l-ai folosi”, “Si tu crezi ca e corect?”, “si cat ar costa asta?”, “in cat timp ai putea strange bani sa il cumperi”, “la ce ai renunta pentru asta?”.
    La chestiile la care isi poate sustine punctul de vedere cautam impreuna o metoda sa rezolvam. La chestiile la care motivatia este pur exterioara (gen Matei a spus, Victor zice ca, Ilinca are) renuntam sau revenim cand se schimba ceva.
    I-am spus ca nimic nu ma doare mai tare (nici o traznaie de-a lui) decat sa-l vad luat de prost, mai ales cand stiu ca nu e.

  5. baiatul meu mare are 12 ani si are colegi in clasa ca in fiecare zi vin cu mancare de ma McD, colegi care isi iau un fiecare zi prostioare de la magazinul scolii.
    La inceput a fost si el tentat sa cumpere cite ceva, dar s-a saturat repede sa stea la coada aia mare si sa nu apuce sa cumpere nimic ca trece pauza repede 🙂
    Acum mai merge sa-i spui ca nu-i obligatoriu sa ai cel mai scump telefon sau alte minunatii (mai ales ca se mai si fura prin clasa), mai incolo nu stiu ce voi mai face…

  6. o indoctrinez fara mila. e limita mea, recunosc, dar daca pun inceput bun acuma, poate ca dupa adolescenta (cand sunt sigura ca oricum nu o sa ii pese), macar va avea reperele.

  7. liana

    Eu zic sa vorbiti mai multi parinti si sa-i cereti directoarei sa interzica chioscul ala.Evident ca apartine cuiva si la mijloc sunt multi bani dar, daca mai multi parinti constienti se aduna , s-ar putea sa aiba castig de cauza.Ma mir ca nu exista si automate cu “bautura cu gust de ciocolata “.”bautura cu gust de cafea “,”bautura cu gust de lapte ” …

    • Atata timp cat exista copii cu bani pentru chioscul respectiv, se gasesc (poate mai multi) parinti care sa sustina chioscul respectiv. Din experienta zic.
      Ideea e nu cum eliminam tentatiile din calea copilului, ci cum inarmam copilul in fata tentatiilor.

      • liana

        E foarte corect ce spui , dar…1.exista o lege care spune ce e ok sa se vanda in scoala si ce nu ; 2 ,exista destule chestii bune care pot exista intr-un asemenea chiosc.
        Adica educatia parintilor e esentiala, evident, dar un pic de reguli pot exista si la scoala, locul unde astazi, din pacate ,copii isi cam pierd multe insusiri pozitive.

  8. la cursul de Playful paranting se spunea despre problema asta ca e bine sa ne jucam cu papusi normale si papusi Barbie insufletindu-le dupa “caracterul” fiecareia…papusa normala face tumbe, se cocoata in copac, in dulap, sare coarda, elasticul si alte lucruri fun …pe cand Barbie nu poate sa faa nimic pt ca i se stica coafura, o dor picioarele de la tocuri, etc si amd:) fata mea are de abia 2 ani si nu are rost sa ma joc asa…dar sunt tare curioasa daca incearca cineva…

css.php